644 matches
-
a cuprins treptat societatea umană, pentru ca în era confortului tehnic să nu lase nici un om neatins de ea. Această boală este vulgaritatea. Ea este înclinarea omului de a disprețui tot ceea ce nu înțelege. Iar adâncimea acestei vulgarități crește pe măsură ce sporesc nimicnicia și inutilitatea acelor obiecte și fenomene care-l încântă pe omul modern. Am înțeles cu toții. Iată o piatră aruncată în grădina lui Stein, care tocmai își făcea de lucru cu pupitrul, știind că toți ochii sunt îndreptați asupra lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
căi de înălțare lângă zeu Comunicarea cu astrele, cu cerul mereu, Sacrificiu Sacrificați și preoți preamăritori Beție, transă, potire,libație Revelație Tetrada și octogonul devenit apoi stelara cristelniță pentru noi Jurământ ritual Deprivare senzorială,izolare Lepădare de inutilul exercițiu al nimicniciei Purificare Înălțare Din peșteri, bordeie pe căile oculte ale Căii Lactee. către Suprem. HISTRIA Cetate de piatră, drum de piatră Neam de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată Foșnet îmbătat de gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
Popovici îi face un autoportret spiritual pigmentat cu pesimismul unui om superior, saturat de urâciunea din preajmă, mărturisind „Cred în puterea gândului așa cum cred în mine însumi” sau „Urăsc inepția, cinismul, machiavelismul, minciuna, adulațiunea, îngenuncherea, umilința, fariseismul, trădarea, lașitatea, sclavia, nimicnicia, într-un cuvânt, Răul Universal care ne pândește pe la colțuri cu pohta lui insațiabilă de a ne sfâia antropofagic”. Răspunsul M. Cozma este sugerat concesiv în titlul cap. „Oricum suntem mediocri” unde face interpretări semantice ale cuvântului „mediocru”, iar în
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde e mâna/ Ta, Doamne,/ să le mai întorci/ din când în când/ aceste uitate/ și totuși,/ cât de însemnate/ clepsidre?” „Cântec și rugă fierbinte” În „Nimicnicie”, poeta se află „în căutarea neprețuitei chei/ a izbăvirii”, a acelei pietre filosofale din poemul „Cu o ușoară nostalgie” al lui Nichita Stănescu. Dezamăgirea, tristețea, durerea, amărăciunea culminează „într-o disperare fatalistă”. „Înspre amurg,/ viața,/ continuu balans/ între bine și
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
evoluție, cu dragoste și izbândă, cu vis și cu resemnare...Și asta - echlibrat, esențial și frumos. Numai o astfel de magnitudine a gândirii și sensibilității, îl poate face pe poet să treacă cu bine printr-o lume de seisme și nimicnicii. Numai privindu-le senin, din perspectiva unui cosmos bun și uman... Apropo de aerul mioritic de care vorbeam: mi-aș permite să citez un mic-mare poem: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
LA ZID"? O ingerință a biografiei? O concesie făcută conjuncturii? -S-ar putea crede că e așa, deși poemele nu se înscriu, la suprafață,paradigmei infracționale. Am vrut să arăt că într-o lume a prostului gust , într-o lume a nimicniciei, a contingenței, poezia este o infracțiune. -Dostoievski, Gyr, Crainic, Steinhardt, în temniță fiind, au creat capodopere; este propice acest mediu creației? -Nu știu dacă da sau nu.Asta ține de individ, de capacitatea fiecăruia de a sublima realitatea, de a
DEŞERTUL DE CATIFEA (61-63) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363880_a_365209]
-
nevrednicii crește odată cu urcarea spre Dumnezeu. Departe de a vedea un Dumnezeu sadic, având ca necesitate coborârea în țărână a făpturilor lui, Părinții se simțeau tot mai obligați odată ce experimentau fiorul iubirii divine. Inefabilul acestei experiențe îi aducea la conștiința nimicniciei proprii: „Tu ești totul, eu sunt praf și cenușă“, striga Avraam. Dumnezeu vine în întâmpinarea omului și abia această venire, această inițiativă divină aduce și iubirea pentru întreaga creație. Venirea Lui, câteodată, este atât de absorbitoare, încât inima și mintea
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
buchet de zâmbete, Grațioasă mai precum însoritele sâmbete, Prea de zâmbetele ce-n inima-ți valsează, Și-n culorile-ți vi chipul îți desenează. Dar zâmbetul tău îmi trezește regretul, Că n-am iubit cu patimă eu marafetul, Că-ntre nimicniciile judecaților strâmbe, Mi-au nimicit între nimicurile cutume, Izvoarele vieții bune.. Referință Bibliografică: buchetul de zâmbete... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate
BUCHETUL DE ZÂMBETE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362279_a_363608]
-
prin manifestări, că era fiu de preot și de învățătoare! Să nu fi stocat în personalitate nici ce-i puseseră la îndemână studiile universitare?! Să fie atât de rudimentar constituit, încât arivismul profesional să-i ajungă? În fine, îl abandonă nimicniciei voit afișate... Își propuse eliberarea de impresiile ultime. Intră la Mc.Donald’s și ceru un meniu complet, cu cheesburger și cartofi prăjiți, căci nu mâncase decât un măr toată ziua. În local nu era lume, așa că se simți în
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
este o asumare a unui risc de a ne pierde la un moment dat într-o mare de afecțiune, însă după mai multe exercitări ale riscului se constată existența unui ocean de siguranță; ► îndrăgostirea este supusă fricilor de tot felul, nimicniciei și fluctuației interne, refuzând riscul categoric, vrând parcă să meargă la sigur, iar dacă persoană mai are și complexe mari de inferioritate, pot circula tot felul de frici prin capul îndrăgostitului (însoțite de gelozie, invidie etc.); ► iubirea își are siguranța
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]
-
a fi cules, și care te amețește făcându-te să râzi de faptul că te poți considera o greșeală genetică, demnă de compătimit. Unde ești umbră a existenței, care mă urmărești, dar nu faci nimic ca să mă aperi de fulgerele nimicniciei. Referință Bibliografică: STAFIIZAREA EGOULUI ȘI DEMITIZAREA NEFIINDULUI / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 219, Anul I, 07 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
un personaj filozofic, profund, cu o deschidere enormă către comentariul psihologic și filozofic al mesajului pe care îl aduce în piesă. În fond Anton Pann, aparent este un mare chefliu, dar deopotrivă inteligent și înțelept, cunoaște de mult vanitatea și nimicnicia acestei lumi, a vieții serbede, false ... Ca să supraviețuiasă el se retrage, își găsește alintul, dar și rostul, nu în alcool, în chef, ci trecând de nivelul acesta ajunge în „lumea lui”, unde este foarte singur, dar este el, și poate
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
se cutremură voit, / Vestește clar a lui plecare, / Dând semn că nu s-ar fi dorit, / Bătrân și singur pe cărare” (Alt Univers). Perspectiva aceasta nu e de natură să ne bucure. Până și răbdătorul pământ s-a săturat de nimicnicia umană care merge îndărăt, spre pieire, fără să țină cont de menirea lui inițială. Folosind ca procedeu stilistic personificarea, autoarea închipuie o poveste romantică despre Selene ce suspină după iubitul care o urmărește vrăjit: „Luna trăirilor pustii, / A cerului pictat
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
fără putință,/ la condamnarea binelui,/ cum oameni, până la cer de nevinovați,/ ne sunt aruncați în ochi,/ să-i sfâșiem cu colții/ unei răzbunări inutile...”(„Cui să spun că mă doare?”). Ca orice creator autentic, Mihai Dor este chinuit de conștiința nimicniciei noastre ca ființe umane și limitate, este chinuit de conștiința propriei noastre mizerii morale, la care suntem condamnați de sistem. Exigențele poetului față de sine și față de semeni sunt atât de înalte, încât deplina luciditate îi face viața un chin. Aspirația
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
a sosit timpul, să privim serios nu numai în față și în spate, ci în toate părțile, pentru a găsi soluții pașnice în privința continuității omului ca specie dominantă pe acest pământ. Oare credeți că o mână de oameni, care în nimicnicia lor, se cred stăpânii acestei planete, înlăturând Creatorul și preluindu-i atribuțiile sale, făcând deci pe Dumnezeu Cel Atotputernic, pot să continuie așa la nesfârșit!?? Nu, cu siguranță că nu!!! Cum ei, nu sunt decât o pleavă de vânt, aceste slugi
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor mării, care murmura surd în neliniștea undelor negre și spumegânde, repulsia contra nimicniciei umane. Surzi și ignoranți la disprețul valurilor, ei continuau șă-și țeasă uneltirile: - Înțeleg Marco! Acum că mi-ai spus acest lucru, văd altfel problema! Îți dau dreptate și gândesc că pe viitor, dacă vreau să mi-o fac iubită pe
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
Lucrează și pun cărămidă peste cărămidă la construcția Templului Culturii Române.Personalitatea scriitorului nu se reflectă nicăieri atât de exact și de total ca în opera pe care o scrie.În orice altceva reușește scriitorul să-și ascundă urâțenia, superficialitatea, nimicnicia.În literatură, vine un moment când te trădezi neapărat.Vezi scriitorii proletcultiști. 8 MDP: Ce se întîmplă de folos în spațiul literar al Clujului dar în Liga Scriitorilor Români pe care o conduceți? Cam peste tot literatura a devenit un
DIALOGURI PRIVILEGIATE-ALEXANDRU FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367378_a_368707]
-
ficțiune ca o moleculă fără memorie, mi se tulbură în lumină, întunericul unui capitol despre omul proptit de timp. Apoi: 58 de ce mă ridezi? sunt analfabet nerăsfoit, necitit, nenăscut, dar ridicat la cer. În contrast cu o atare lume a derizoriului, a nimicniciei, a inconsistenței și absurdului, se deschide, peste sufletul rănit, greu de amintiri sumbre, sfâșiat de dorul casei și al satului de altădată, veșnicia, clară, statornică, liberă, neîntinată: 10 când munții coboară peste ape norii făuresc din vise eternitatea. (A se
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
mărturisește aceasta și mulțumește cu smerenie. Recunoștința este răspunsul de iubire al creștinului către Dumne �zeu, proporțional cu măsura propriei sale dumnezeiri - o desăvârșire în continuă, permanentă și neîncetată desăvârșire. Recunoștința este o virtute, pentru că este puterea de a recunoaște nimicnicia noastră și este cunoaștere și tensiune ori presiune în cunoaștere, care con �duce la slăvirea lui Dumnezeu. Ea desemnează arcuirea dialogului Dumnezeu-om în ceea ce Biserica sintetizează și rezumă prin formula "dar din dar", concurând la majora formă de viețuire
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
fapt fiecare se zbate ca oricare necuvântătoare pentru a exista și a-și atinge țelul. Este singurul lucru conștient al existenței noastre. Un suflet înrobit, pătat, supus excentrismului nostru. Ne place să ne credem superiori și să ne evaluăm prin nimicnicia noastră excrementele gândirii în fața altor progenituri umane, ridicându-ne deasupra limitei bunului simț. În fapt, suntem niște ceva-uri nesemnificative în fața Universului. Spunând cantitate, mă refer la toată încărcătura materiei cenușii pe care, într-un timp al existenței noastre, am
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
linie de canapele cu mine, în direcția mersului trenului, ținu să o întrebe: Nu aveți copii?, răspunsul sosi imediat: nu. Se purta atât de frumos cu mine încât nu am putut bănui niciodată că în adâncul inimii sale ascundea atâta nimicnicie, atâta fățărnicie. Cu nimic nu s-a dat de gol. Îmi vorbea atât de frumos încât m-a făcut să-i dăruiesc totul, rămânând pe drumuri ... Se făcu liniște. Nimeni nu dorea să întrebe nimic. Femeia continuă dar de astă
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
Vine iar sfârșitul nostru și al nostru început. Fii alăturea cu mine și cu cei plini de păcat, C-au uitat și de durerea-ți și de traiul cumpătat. În mărinimia ta, pleacă-ți fața către noi! Să ne vezi nimicnicia și cât suntem azi de goi: Doar carcase betegite fără suflet, fără milă Frunze rătăcite-n vânt fără pic de clorofilă. Referință Bibliografică: Sfânta Marie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde e mâna/ Ta, Doamne,/ să le mai întorci/ din când în când/ aceste uitate/ și totuși,/ cât de însemnate/ clepsidre?” „Cântec și rugă fierbinte” În „Nimicnicie”, poeta se află „în căutarea neprețuitei chei/ a izbăvirii”, a acelei pietre filosofale din poemul „Cu o ușoară nostalgie” al lui Nichita Stănescu. Dezamăgirea, tristețea, durerea, amărăciunea culminează „într-o disperare fatalistă”. „Înspre amurg,/ viața,/ continuu balans/ între bine și
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale semnelor tocate de uitare și datorie ... Păienjenișul gândului țesut în noianul ăsta de vină, asumarea de a fi - o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și un singur adevăr ... al fiecăruia dintre noi! Pășeam poticnindu-mă, cu un pas în urma Lui - poate astfel percep durerea zdrențuită ce îmi răsare în
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
sufletele noastre către pierzanie... Vedeam răul din jurul nostru și îl atrăgeam, imaginam rănile și durerea lumii, le instalam acolo, în suflet, încă și mai adânc, ruptura dintre subiectul și obiectul cunoașterii se produsese, armonia s-a prăbușit în dizarmonie, păianjenii, nimicnicia și moartea, inutilitatea , grotescul și deprimismul păreau să configureze definitiv universul nostru, cu slabe pâlpâiri de lumină și luciditate, în postmodernism. Însă Umanitatea piere și renaște perpetuu, precum pasărea Foenix, din propria-i cenușă, găsind alte resorturi existențiale , de salvare
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]