196 matches
-
metode diferite, poate mai subtile, cu siguranță mai puțin spectaculoase, dar ale cărei efecte nu vor fi mai puțin devastatoare. XX În vreme ce mulțimea se Îndârjea asupra rămășițelor Asasinului, cinci ofițeri s-au strâns plângând În jurul cadavrului cald Încă al lui Nizam, cinci mâini drepte s-au Întins, cinci guri au repetat, Într-un glas: „Dormi În pace, stăpâne, nici unul dintre dușmanii tăi nu va supraviețui!” Cu cine să Înceapă? Lungă e lista condamnaților, dar instrucțiunile lui Nizam sunt limpezi. Cei cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cald Încă al lui Nizam, cinci mâini drepte s-au Întins, cinci guri au repetat, Într-un glas: „Dormi În pace, stăpâne, nici unul dintre dușmanii tăi nu va supraviețui!” Cu cine să Înceapă? Lungă e lista condamnaților, dar instrucțiunile lui Nizam sunt limpezi. Cei cinci bărbați n-au deloc nevoie să se consulte. Murmură un nume. Mâinile li se Întind iarăși, apoi Își pun genunchiul pe pământ. Ridică Împreună trupul slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au ajuns până la el primele țipete. Un eunuc plecat după vești se Întoarce tremurând: „Nizam al-Mulk, stăpâne! Un ucigaș a sărit asupra lui! Ți-a dăruit restul anilor săi!” Sultanul și sultana au schimbat o privire, apoi Malik Șah s-a ridicat. S-a Înfășurat În mantia sa de caracul, și-a bătut ușor obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din lume, dar Malik Șah al ei e așa cum este, Îl lasă, așadar, să facă nebunii și profită de ocazie ca să-și consolideze propria autoritate. La ea viu emirii și sfetnicii, oamenii ei de Încredere Îi Înlocuiesc pe apropiații lui Nizam. Sultanul Își dă Încuviințarea Între două plimbări sau Între două beții. Pe 18 noiembrie 1092, Malik Șah se află la nord de Bagdad, vânează coluni 1 Într-o regiune Împădurită și mlăștinoasă. Dintre ultimele douăsprezece săgeți, una singură nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face socoteala: s-au scurs treizeci și cinci de zile de la moartea lui Nizam. Acesta spusese „În mai puțin de patruzeci de zile”. Răzbunătorii săi sunt punctuali. Terken Hatun se află În tabăra regală, la o oră distanță de locul dramei. Spre ea e dus sultanul, inconștient, dar Încă viu. Se grăbește să Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
emirii vin În graba mare, din Azerbaidjan, ca și din Siria și, dacă nu reușesc să ridice asediul capitalei, Îi Înlesnesc sultanei luni În șir de răgaz. Terken reia legătura și cu Hasan Sabbah. „Nu-ți făgăduisem oare capul lui Nizam al-Mulk? Ți l-am pus pe tavă. Astăzi Îți ofer Isfahanul, capitala imperiului. Știu că oamenii tăi se află În număr mare În cetate, de ce trăiesc În umbră? Spune-le să se arate la față, vor căpăta aur și arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ei, Terken Hatun, având alături unealta crimei, perna mare și moale care a Înăbușit-o. Un eunuc cu brațe puternice a dispărut; slujitoarea Își aduce aminte că acesta fusese introdus În harem cu câțiva ani mai Înainte, la recomandarea lui Nizam al-Mulk. XXI Stranie dilemă pentru partizanii lui Terken: sultana e moartă, dar principalul lor dușman e la discreția lor; cetatea e asediată, dar chiar cel care Îi asediază le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici sângele ei nu se va lipi de tălpile noastre. Djahane are ochii aburiți. Dacă aș putea să revin la acea vârstă a nevinovăției, crezi că aș șovăi? Dar e prea târziu, am mers prea departe. Dacă mâine credincioșii lui Nizam al-Mulk cuceresc Isfahanul, nu mă vor cruța, sunt pe lista lor de condamnați. Am fost cel mai bun prieten al lui Nizam, am să te apăr, nu vor veni În casa mea ca să-mi smulgă soția de lângă mine. — Deschide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a nevinovăției, crezi că aș șovăi? Dar e prea târziu, am mers prea departe. Dacă mâine credincioșii lui Nizam al-Mulk cuceresc Isfahanul, nu mă vor cruța, sunt pe lista lor de condamnați. Am fost cel mai bun prieten al lui Nizam, am să te apăr, nu vor veni În casa mea ca să-mi smulgă soția de lângă mine. — Deschide ochii, Omar, nu-i cunoști pe acești oameni, nu se gândesc decât la răzbunare. Ieri, ți-au căutat pricină pentru că i-ai salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de vin. În stânga sa, așezate pe jos, o carafă, o cupă de argint, pe care o apucă din când În când cu o mână obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate stăpâni acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din urmă, somnului. Câte ore a dormit? Un zgomot de pași Îl trezește, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-un turban de un verde strălucitor. Iar pe umeri poartă mantia scurtă a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram garda lui de corp, eram umbra lui. Mă cheamă Vartan Armeanul. Omar Își aduce aminte acum, ceea ce nu-l liniștește deloc. Simte cum nodurile unei frânghii se strâng de la grumaz spre măruntaie. Dar, chiar dacă-i e teamă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mine! — Nu e părerea mea, stăpâne. Eram cinci ofițeri care să hotărască, tovarășii mei ți-au dorit, cu toții, moartea, eu am fost singurul care s-a opus. — Ai greșit. Tovarășii tăi Îmi par mai Înțelepți. — Te-am văzut adesea Împreună cu Nizam al-Mulk, stăteați la taclale ca un tată cu fiul său, el n-a Încetat niciodată să te iubească, În pofida intrigilor soției tale. Dacă se mai afla printre noi, nu te-ar fi condamnat. Și ar fi iertat-o și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le dau spun nimic. Voi pleca. Pașii mei se vor alătura pașilor tăi. O spui atât de liniștit, ca și cum ar fi o hotărâre gândită Îndelung. — Acesta e adevărul. Nu mă port pripit. Am fost cel mai credincios slujitor al lui Nizam al-Mulk, am crezut În el. Dacă Dumnezeu ar fi Îngăduit-o, aș fi murit apărându-l. Dar de multă vreme hotărâsem că, dacă stăpânul avea să piară, nu i-aș mai fi slujit nici pe fiii, nici pe succesorii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pustiască pământurile care-mi aparțin». Era Întovărășit de doi câini de vânătoare, le dădu drumul Împotriva panterei, aceștia o mușcară, dar ea ajunse și mai viguroasă, Îi doborî, sări asupra stăpânului lor și Îi sfâșie rărunchii. Aceea fu soarta lui Nizam al-Mulk. Cel de-al doilea Își spuse: «Sunt un cărturar, oricine mă cinstește și mă respectă, de ce aș Îngădui ca destinul meu să se decidă Între câini și panteră?». Întoarse spatele și fugi fără să mai aștepte deznodământul luptei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un alt popas. Care va fi la fel de scurt, la fel de primejdios. Venerat și blestemat, fără alt tovarăș decât Vartan, se află veșnic În căutarea unui acoperiș, a unui protector și a unui mecena. Pentru că pensia generoasă pe care i-o alocase Nizam nu-i mai e plătită de la moartea acestuia din urmă, e constrâns să viziteze emiri, guvernatori, să le Întocmească horoscoape lunare. Dar, deși se află adesea În nevoie, știe să primească ce i se cuvine fără a Înclina capul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împreună cu tine. Asta făcea parte dintr-o viclenie pe care o născocisem eu. Înainte de a continua, Îi toarnă stăpânului și sieși o foarte necesară cupă plină ochi cu vin rubiniu. Nu uita că pe lista condamnaților, Întocmită de mâna lui Nizam al-Mulk, exista un om la care n-am reușit niciodată să ajungem, Hasan Sabbah. Nu el este oare principalul vinovat pentru moartea vizirului? Planul meu era simplu: să plec Împreună cu tine, În speranța că ai căuta scăpare la Alamut. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care Omar o primește bine: să redacteze, pe marginea lăsată liberă de rubaiate, istoria manuscrisului și, pe această cale, pe aceea a lui Khayyam Însuși, copilăria de la Nishapur, tinerețea de la Samarkand, faima de la Isfahan, Întâlnirile cu Abu Taher, Djahane, Hasan, Nizam și mulți alții. Așadar, sub supravegherea lui Khayyam, uneori chiar sub dictarea lui, sunt scrise primele pagini ale cronicii. Vartan Își dă toată osteneala, reîncepe de zece, de cincisprezece ori fiecare frază pe o foaie volantă, Înainte de a o transcrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Gemeni) și pentru a stabili poziția Soarelui, a lui Mercur și a lui Jupiter la momentul venirii sale pe lume. Așa Își trasase astrograma pe care avusese grijă s-o comunice cronicarului Beihaki. Un alt contemporan al său, scriitorul Nizami Aruzi, povestește: „Îl Întâlnisem pe Omar Khayyam, cu douăzeci de ani Înainte de moarte, În cetatea Balkh. Găzduise la un notabil, În strada Neguțătorilor de Sclavi, și, ținând seama de faima lui, Îl urmăream ca o umbră, ca să-i sorb fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
susținută și cu o bucurie evidentă. — Vă sunt recunoscător că mă smulgeți, pentru câteva clipe, din apăsătoarele mele preocupări. Subiectul pe care-l evocați m-a pasionat Întotdeauna. Ați citit, În introducerea dlui Nicolas la Rubaiate, povestea celor trei prieteni, Nizam al-Mulk, Hasan Sabbah și Omar Khayyam? Sunt personaje foarte diferite, dar care reprezintă, fiecare, un aspect nepieritor al sufletului persan. Am uneori impresia că eu sunt toți trei la un loc. Asemenea lui Nizam al-Mulk, năzuiesc să creez un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Rubaiate, povestea celor trei prieteni, Nizam al-Mulk, Hasan Sabbah și Omar Khayyam? Sunt personaje foarte diferite, dar care reprezintă, fiecare, un aspect nepieritor al sufletului persan. Am uneori impresia că eu sunt toți trei la un loc. Asemenea lui Nizam al-Mulk, năzuiesc să creez un mare stat musulman, fie el și condus de un nesuferit de sultan turc. Ca și Hasan Sabbah, semăn subversiunea pe toate pământurile Islamului, am discipoli care mă vor urma până la moarte... Se Întrerupse, Îngrijorat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Khayyam, Persia nu-și cunoaște conducătorii după nume, ci după titluri, „Soare al Regalității”, „Stâlp al credinței”, „Umbră a Sultanului”. Bărbatului care a avut onoarea să inaugureze era democrației i s-a acordat titlul cel mai prestigios dintre toate: Nizam al-Mulk. Derutantă Persie, așa de constantă În convulsiile sale, așa de egală cu sine pe parcursul atâtor metamorfoze! XXXV Era un privilegiu să asiști la deșteptarea Orientului, a fost un moment intens de emoție, de entuziasm și de Îndoială. Ce idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]