1,384 matches
-
Cele mai frumoase scrisori). Desigur că și Mateiu urmează familia la Berlin, ambiția tatălui fiind aceea de a urma Facultatea de Drept la care îl și înscrie, dar, „în loc să se dedice studiului, frecventează muzeele și monumentele berlineze, cercetează vestigiile trecutului nobiliar, citește cu patimă literatură aleasă, din dorința urmărită cu secretă persuasiune de a-și rafina spiritul și de a pătrunde cât mai mult în sfera deprinderilor aristocratice” (Teodor Vîrgolici), aceste preocupări însemnând, totuși, un bun câștigat, atât pentru cultura sa
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
școala militară, în compensație, Mateiu se înscrie la Facultatea de Drept, evoluția sa, mai ales în timpul examenelor fiind urmărită de Delavrancea, însărcinat cu această misiune din partea tatălui. Nestatornic în hotărârea de a absolvi studii universitare, dar statornic în visurile sale nobiliare și în dorința de a se afla în mijlocul sau, cel puțin, în preajma elitei politice bucureștene, renunță la facultate, deși examenele promovate în primul an îl entuziasmaseră pe mentorul numit de tată și îi creaseră iluzia că Mateiu se află pe
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Studii > MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului ISTORICUL TITLURILOR NOBILIARE ȘI AL GRADELOR MILITARE. CONSIDERAȚIUNI GENERALE. Învățăm, încă din primii ani de școală, că principalele activități ale oamenilor au fost, într-o anumită ordine istorică, mai întâi culesul, apoi vânătoarea, agricultura, meșteșugurile, comerțul și, mult mai târziu, în societățile dezvoltate
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
în urma unei judecăți destul de simple. Așadar, asumarea acestei răspunderi însemna, în primul rând o educație specială, în care prioritate aveau simțul datoriei și capacitatea de acceptare a răspunderii în fața supușilor. De altfel, educația este elementul care definește, în istorie, clasa nobiliară și, deși acum vedem în unele filme cum un tânăr sărac se îmbracă într-un anumit fel și ajunge de nerecunoscut între nobili, întrecându-i chiar, putem fi siguri că aceasta nu este decât o naivă ficțiune, exagerat-populistă. În realitate
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
lege, un venit, funcție de veniturile feudei și astfel își puteau permite cumpărarea cailor, plata armelor, a armurilor (totul foarte scump, la fel ca și acum) și plata scutierilor, însă participarea la lupte putea aduce, ca recompensă din partea regelui, alte titluri nobiliare, evident cu beneficiile, dar și cu obligațiile de rigoare. În afară de acest aspect, nu trebuie neglijate nici beneficiile materiale obținute din jaf sau răscumpărări, deloc neglijabile, ba chiar, de cele mai multe ori, fiind ele principala motivație a participării la război. Legătura dintre
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
se asigura printr-un jurământ de fidelitate, numit apoi, de vasalitate și devenit, în timp, foarte complicat, chiar umilitor, a cărui încălcare ducea însă, nu numai la confiscarea averii, ci și la spargerea armoariilor (blazonul), respectiv dispariția familiei din cinul nobiliar. Acest blam regal era însoțit și de afurisenia bisericii, ceea ce era deja foarte grav, deoarece respectivul putea fi omorât de oricine, iar asasinul primea ca răsplată averea celui ucis. Ca să nu mai vorbim, că nu mai erai înmormântat cu slujbă
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
care merge în fruntea coloanei) Desigur, contele-colonel era o persoană care deținea și alte funcții, având preocupări majore de tip politic sau administrativ, așa că, de bunul mers al lucrurilor în regiment se ocupa un înlocuitor al său, tot de rang nobiliar, numit: locotenent colonel (loco tenent, cel care ține locul; lat.) Regimentul avea, tot după tradiția armatei romane, un stat major format din luptători în vârstă, care nu mai erau folosiți direct pe câmpul de luptă, dar a căror experiență și
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
plutonului (cam zece luptători) era comandată în luptă de un caporal (fr.), care avea și el un înlocuitor (firesc pentru o formațiune care intră în luptă și poate avea pierderi), respectiv, soldatul fruntaș. Aceștia era grade inferioare, nu aparțineau castelor nobiliare și erau numiți în urma afirmării pe câmpul de luptă, prin acte de curaj. Puteau desigur, ca urmare a unor fapte deosebite, să primească, din partea regelui, distincții pentru bravură, uneori chiar și titluri nobiliare, de regulă primul, cel de cavaler, sau
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
Aceștia era grade inferioare, nu aparțineau castelor nobiliare și erau numiți în urma afirmării pe câmpul de luptă, prin acte de curaj. Puteau desigur, ca urmare a unor fapte deosebite, să primească, din partea regelui, distincții pentru bravură, uneori chiar și titluri nobiliare, de regulă primul, cel de cavaler, sau, mai târziu, la englezi, cel de baronet. Cunoaștem însă și alte titluri nobiliare și este instructiv să vedem care legătura lor cu problematica militară. De exemplu, prințul! El este ori fiul regelui și
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
curaj. Puteau desigur, ca urmare a unor fapte deosebite, să primească, din partea regelui, distincții pentru bravură, uneori chiar și titluri nobiliare, de regulă primul, cel de cavaler, sau, mai târziu, la englezi, cel de baronet. Cunoaștem însă și alte titluri nobiliare și este instructiv să vedem care legătura lor cu problematica militară. De exemplu, prințul! El este ori fiul regelui și atunci se numește prinț moștenitor, ori conducătorul unui principat și se numește principe. Prințul moștenitor, în virtutea prerogativelor sale, participă la
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
mai bine armele, castelele având obligatoriu, săli de arme, terenuri de instrucție și maeștri de lupte, fiecare cu specialitatea lui. Antrenamentele și lecțiile se desfășurau în colectiv, alături de prezumtivul viitor rege, prinț, conte sau duce, fiind prieteni din același cin nobiliar, pentru că, prietenia în luptă, era considerată și ea o virtute. Aici, exemplele lui Achile și Patrocle, sau Castor și Pollux, era favorite. Lecțiile și antrenamentele erau foarte dure, iar batjocora față de cei slabi era necruțătoare. Astfel putem explica de ce regii
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
maiștri militari. Oricum, învățământul militar devine, în toate țările (uimitor consens) parte integrantă și cu pondere deosebită în cadrul oricărui sistem de învățământ național. EVOLUȚIA ÎN TIMP A MODULUI DE ACORDARE A GRADELOR MILITARE. Fiind încă de la început asociat cu titlul nobiliar, gradul militar a fost considerat ca atare, devenind titlul proprietate și beneficiind de unele privilegii, diferite de la o țară la alta, de la o perioadă, la alta. Oricum, deținerea unui grad militar a fost întotdeauna, în societate, un prilej de justificată
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
a celui vinovat, din rândul acestui foarte respectat cin. Și aici se poate face o paralelă cu mai vechea practică a spargerii armoariilor. Putem afirma deci că, în societățile tradiționale, gradul militar, numit și rang (aluzie directă la originea sa nobiliară), avea un statut bine definit, demn de admirație și considerație, însă impunea multe restricții, răspunderi și responsabilități. Nimic mai firesc, pentru o demnitate ce-și avea obârșia în aristocrație (aristo crates, puterea celor drepți; gr.). Numai că, istoria își are
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
semnificativ în anul 1918 când Lev Davâdovici Bronstein cunoscut mai bine ca Leon Troțki, devine comisar al poporului pentru apărare, în nou apărutul stat sovietic, a cărui ideologie respinge inegalitatea oamenilor, mai ales cea pe bază de titluri și ranguri nobiliare. Exact în acest context, Troțki primește misiunea de a forma o nouă armată, de tip popular, devotată principiilor revoluției și având menirea de a apăra cuceririle acesteia. Om cult și foarte inteligent, Troțki consideră desființarea gradelor o măsură necesară, chiar
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
au fost luate cu foța de către uniți cu sprijinul Vienei. Situația dramatică a mirenilor ortodocși din Alba-Iulia a dus la revoltă. Așa s-a născut mișcarea pașnică a nobilului român ortodox Gavril Nagszegi. Acesta făcea parte dintr-o străveche familie nobiliară română care a trecut în evul mediu la catolicism și s-a înrudit cu nobili maghiari. Totuși, Gavril Nagszegi revine la ortodoxie cu întreaga familie și se pune în fruntea comunității ortodoxe din Alba-Iulia solicitând autorităților ardelene și Curții de la
DRAMA ROMÂNILOR ORTODOCȘI DIN ALBA -IULIA LA 1701, STUDIU DE DR. IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369715_a_371044]
-
menținerea românilor în ortodoxie era și un pretext suficient că erau schismatici și puteau fi ținuți în afara legilor țării doar ca tolerați. La 18 noiembrie 1702 autoritățile austriece permit transferul lui Gavril Nagszegi din închisoarea austriacă de la Alba-Iulia la cea nobiliară maghiară din Sibiu. Nobilul român nu mai e torturat, dar nici eliberat. Acum a rămas acuzația doar de instigare la revoltă. Deși adus în fața Dietei maghiare, nobilul român nu e judecat, procesul fiind sabotat de fiecare dată de către nobilii catolici
DRAMA ROMÂNILOR ORTODOCȘI DIN ALBA -IULIA LA 1701, STUDIU DE DR. IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369715_a_371044]
-
un văl de sentimente, pentru cavaleri și fete! E a dragostei răscoală ce-și ia arme din cuvinte, pentru suflet, dăruite! E a minții născoceală care-i dă însuflețire, să o ducă-n nemurire! E-a privirii primeneală în straie nobiliare, pentru fast de sărbătoare! E lumina siderală în candela sufletului și-n dragostea poetului! E-a dorului tânguială în sufletul singuratic, pentru cititor romantic! E-nmiresmată petală din floare nemuritoare, ce din carte-i grăitoare! E rază sentimentală scăldată-n
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
au introdus în vocabularul european o titulaturănouă, evoluatăprin manifestări, care nu este însă sinonimăcelei de cavaler însă apropiată uneiadintre cele mai vechi virtuțiomenești,vitejia. Acestei noțiuni i s-auadăugaut, pe lângăfaptele de eroism, pioșenia și curtoazia. Cuvântul cavaler desemna un titlu nobiliar,conferit celui care se remarca prin fapte mărețe de arme și credință.Moștenit în lumea medievalăoccidentalădin limba latină, eques,-itis, mult mai apropiat fonetic de caballaricius, substantiv adjectivat, folosit atât în Apusul cât și în Centrul Europei Medievale. În limba
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
de bani, dar și a altor facilități precum castelul seniorial, profitând din plin de aceste binefaceri, odatăcu creștinarea se conștientizează valoarea de apărător al credinței în Iisus Hristos, cavalerul nemaifiindun trăitor al lumii de jos, ci un reprezentant al clasei nobiliare. Odatăcu formarea imperiului carolingian conceptul de cavaler va dobândialte valențe. Curajul acestuia avea să fie supus unorîncercări dificile, oricare ar fi fost titlurile sale de noblețe, deoarece accesul la acest ordin rigid era pretențios și greu. Un cavaler nu era
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
mi-a atins așteptările. Ceea ce m-a țintuit mai mult locului a fost sipetul de zestre al Julietei, care semăna izbitor cu oricare altul de prin gospodăriile cu fete de măritat de pe la noi. Apoi, în spațiul exterior al acestei case nobiliare, umbrit și înghesuit de zidul unui palat medieval uriaș, am putut vedea, în postura de turiști, exponenți ai celor trei rase umane de pe Pământ. Dovadă că Shakespeare e cel mai cunoscut poet și dramaturg universal. Dar înainte de a ajunge aici
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
putin intru cultură, ca și cum încă ar mai fi fost capitala uriașului imperiu Austro-Ungar. Prezentându-mă acceptabil, arătând interes pentru viața intens culturală a orașului, și vorbind o germană șvăbeasca nostima dar arătând că pe linia mamei mă trag din familia nobiliara Von Wilpert, descendentă a Cavalerilor Teutoni, i-am devenit chiar simpatic, desigur până în momentul în care m-am separat de Marinka. (Acesteia începuse să-i convină situația de căsătoriți, nesocotind astfel înțelegerea pe care o făcuserăm la București). Ca invitați
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
copii ai familiei Timoftei Micle și Eudochia. Arhimandritul Veniamin Micle este descendentul unei vechi și cunoscute familii românești din Maramureșul istoric, înnobilată la mijlocul secolului al XIV - lea. Străbunicul său, Ion Micle din localitatea Șugatag, ridicat la cel mai înalt rang nobiliar liber baron de regele Matei Corvin (anul 1469), s-a stabilit în localitatea Copalnic din Țara Chioarului, unde trăiesc și astăzi numeroși urmași ai săi. În familie, viitorul arhimandrit primește o aleasă educație creștină, în tradiția muncii și disciplinei, pe
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
ajuns un maramureșean în Oltenia și cum de s-a atașat atât de tare de aceste ținuturi? - Da, într-adevăr, originar sunt din Maramureș. Strămoșii mei sunt descendenții unor nobili maramureșeni. Aceștia au fost ridicați la cel mai înalt grad nobiliar, acela de conte, de către Matei Corvin, datorită faptului că unul din strămoșii mei, Ioan Micle, făcea parte din garda personală a lui Matei Corvin, cunoscută sub numele de „sumanele negre”. Această gardă personală, formată din unsprezece maramureșeni, i-au salvat
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
numele de „sumanele negre”. Această gardă personală, formată din unsprezece maramureșeni, i-au salvat viața lui Matei Corvin în războiul avut cu Ștefan cel Mare, în anul 1467; și datorită acestui fapt, au fost ridicați la cel mai înalt rang nobiliar. Acest Ioan Micle din Maramureș, care trăia la Șugatag, s-a transferat în zona Țării Chiuarului, în zona Băii Mari. Și eu sunt originar de acolo. Întâmplarea a făcut, după ce am intrat la mănăstire, după ce am urmat studiile teologice, să
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
latina cancelariilor și notariatelor din regatul apostolic maghiar). 2. Ioan cav. de Pușcariu - „Date istorice privitoare la familiile nobile române”, vol. I, Sibiu, 1892 și vol. II, Sibiu, 1895. 3. P" l Joody - „Maramaros Varmegye 1749-1769 evi Nemesseg Vizgalata” / Investigațiile nobiliare în jud. Maramureș, între 1749-1769/, Budapest, 1943. 4. J. Siebmacher - „Grosses Wappenbuch”, ed. Neustadt an der Aisch, 1982, în prelucrarea d-lor Geza v. Csergheő și Ivan v. Nagy. 5. I. Szilagyi - „Din istoria județului Maramureș”, Pest, 1866; Sighet, 1931
ENCICLOPEDIA FAMILIILOR NOBILE MARAMUREŞENE DE ORIGINE ROMÂNĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358339_a_359668]