223 matches
-
Adrian Cozmescu. Cât despre Părintele Serafim, întrebat fiind de către mine dacă asculta monahul Nicolae Europa Liberă, el a răspuns că n-a îndrăznit niciodată să-l întrebe, tocmai pentru a nu mai pune presiune în plus pe acesta. Iată câtă noblețe în această atitudine de simplitate călugărească. Și cum nu se sfiau unii dintre apropiații săi să intre cât mai adânc în detalii, pentru ca mai apoi să consemneze totul în notele Securității. Întreg dialogul, fascinant în simplitatea sa, cu Arhimandrit Serafim
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de reverență. Cuvinte ca jupân, chir, cocon, observă L. Șăineanu (Încercare asupra semasiologiei limbei române, 1887), „ilustrând odinioară personalitățile cele mai marcante ale societății, au scăpătat și scapătă încă până la clasele cele mai de rând, devenind, din nalte titluri de nobleță, niște formule banale, de cele mai multe ori luate în bătaie de joc“. Să nu pierdem nici acum din vedere fața dublă a procesului. Cuvintele, spunea Simion Ștefan, trebuie să fie ca banii. Unele din ele, am putea replica, seamănă mai curând
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se-mbrace în formele frumoase ale bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat fondul, nu trebuie uitat că orice bun de care ne bucurăm în lume e în mare fapta altora și că posesiunea lui trebuie răscumpărată printr-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se-mbrace în formele frumoase ale bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat fondul, nu trebuie uitat că orice bun de care ne bucurăm în lume e în mare fapta altora și că posesiunea lui trebuie răscumpărată printr-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a căpătat o influență crescîndă în specialasupra perioadei următoare, prin etica lui Telesio, conform căreia noblețea sufletească este forma cea mai înaltă a firmării propriei personalități 91. La Bruno, Descartes și Spinoza, se combină apoi, cu efectul pur psihologic al nobleței sufletești, influența noii imagini despre lume și imensitatea ei. Ceea ce locul neînsemnat și disparent al umanității în univers stîrnea spaima într-o natură ca a lui Pascal provoca marilor gînditori ai Renașterii îndeosebi un sentiment de noblețe și demnitate. Nu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
respirației un miros plăcut, depărtează durerea măselelor“. Pentru damele care călătoreau la Paris, „Curierul“ publica și reclamă la Parfumerie Victoria de pe Rue Richelieu 46, Paris. Aici se găsea „regele parfumurilor“, Victoria, care și-a „câștigat un mare nume la circul nobleței“. Dept urmare, comercianții Îndemnau cititorii să cumpere de aici „Estractul de ylangilang și Bouquet de de Manille“ - al cărui Întrebuințare „Întărește pielea și păstrează colorul feței În frăgezimea și frescheța funeței“ - și să-l folosească În locul tuturor coloniilor, inclusiv În locul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de oameni de același tip. Oralitatea vorbelor deocheate atrage după sine încă una, aceea a împărțirii bucatelor și băuturii. Ele întrețin deci o strânsă legătură cu literatura carnavalescă, ce se folosește sistematic de răsturnarea valorilor: carnalul în locul spiritualului, josnicia în locul nobleței. În sărbătoarea nebunilor, drojdia societății ocupă tronul, "adevărul" Naturii contestă ierarhiile sociale, considerate artificiale. Situația de comunicare tipică pentru interacțiunea expresiilor deocheate este, de exemplu, masa pe care o oferă Gervaise și Coupeau în L'Assomoir [Crâșma] de Zola: vin
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
toate căile, ziua și noaptea. Biserica, școala și toate instituțiile, puse în slujba ridicării sufletului colectiv, rămân pe planul ultim, fără răsunet, când nu sunt de-a dreptul contaminate de forța irezistibilă a vulgarității acesteia potopitoare. Problema moralității sau a nobleței în artă ne apare, deci, mult mai complexă decât odinioară. Ea privește societatea, ea privește forurile reproducătoare și răspunzătoare de artă, dar mai ales pe creatorii ei. în ordinea naturală a vieții, arta e un dar divin, am spus noi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artistică în zenitul unde frumusețea nu e decât strălucirea binelui veșnic. Lipsa unui ideal îl face pe artist să cadă în infernul perversității, fiindcă nu are o măsură supremă la care să-și raporteze creațiile pentru a le da sensul nobleței spirituale. Același lucru se poate spune despre o societate dezorientată care, sub iluzia artei, înghite încântată fermenții propriei sale disoluții. Ideea de misiune sau de profetism artistic e legată în realitate de o concepție superioară despre lume și viață, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înseamnă aceste idealuri atât de grosolane și de sterile față de concepția creștină, care fecundează de două mii de ani tot ce e sublim în arta Europei? Un artist cu suflet creștin nu poate fi trivial sau pornograf. Arta lui e asemănătoare nobleței lui sufletești. Această concepție de artă stă la temelia mișcării gândiriste care, împotriva nefastei invazii a anarhiei europene, a încercat să reintegreze pe artist în sufletul patriei și în cerul spiritual al ortodoxiei. DESPRE INSPIRAȚIE Inspirația în artă constituie una
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai 1903, Vasile Butză îi scria lui Eugen Mavrodi, transmițându-i și datele solicitate de generalul Priboianu cu privire la moartea părinților, mulțumind Regelui pentru ajutor, si rugându-l pe Ministrul României, cu formulele deja consacrate, să facă un "ultim act de nobleța, pentru care până la mormânt" îi va "păstra recunoscința și respectul", să-i susțină cauza în demersul său adresat Curții Regale: Bruxelles 20 Mai 1903 Domnule Ministru, Convins de sentimentele nobile și generóse ale Excellenței Vóstre, vă rog, prea plecat a
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Priboianu, de mulțumire la adresa Majestății Sale Regelui, astfel ca având în același timp și recomandațiunea D-vóstră, am convingerea că grație benevoitórei atențiuni din partea Excellenței Vóstre, voi putea reuși. Va rog, încă o dată, Domnule Ministru, a face acest ultim act de nobleța, pentru care până la mormânt, vé voiu păstra recunoscința și respectul ce datorez unui adevérat salvator al vieței mele. Raportul ce am adresat Excellenței Vóstre relativ la cererea Palatului Regal l-am anexat la adresa semnată de Dl. General Priboianu. Cu cel mai
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
fiind dăruirea, nu dobândirea; logica în care se așează sfântul, eroul sau martirul este cea exprimată prin „dăruind vei dobândi” și nu „înhățând vei dobândi”. Acestei lumi Steinhardt i-a aparținut dintotdeauna. Pușcăria comunistă însă nu este locul privilegiat al nobleței și al inteligenței deși intelectualii închiși creează o adevărată Universitate: „Am foarte mult de învățat, de recapitulat, de ținut minte: gama heptatonică, gama pentatonică, mandalele, sutrele, ipoteza originii tamile a fenicienilor, cercetările lui sir Aurel Stein, caracterul general psihosomatic al
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de legi. Art. 11. Toți streinii aflători pe pământul României se bucură de protecțiunea dată de legi persoanelor și averilor în genere. Art. 12. Toate privilegile, scutirile și monopolurile de clasă sunt oprite pentru totdauna în Statul român. Titlurile de nobleță streină, precum principi, grafi, baroni și alte asemenea, ca contrarii vechiului așezământ al țării, sunt și rămân neadmise în Statul român. Decorațiunile streine se vor purta de români numai cu autorizarea Domnului. Art. 13. Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
intenția trasării unor linii de continuitate între reconstituirea tipologiei confreriilor războinice arhaic-germanice și instituțiile recente ale noului Reich, învestit cu funcție mesianică, nici de formațiunile militare conduse de Heinrich Himmler 2 și de alimentarea ideologiei acestora din urmă cu prestigiul nobleței originii ariene. Poate că nici de genealogia acelor grupări germane cvasireligioase, în care, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu patos wagnerian, Iisus nu mai putea reînvia decât sub masca răzvrătită a unui Wodan crucificat 3. După susținerea tezei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
metaforei și ale epicii romanești, în sprijinul „acestuia”, îngrozit, dar nu disperat de magma și torentele materialist-vulgare abătute asupra societății românești și a valorilor ei, invocându-i pe aproape interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic al individului în istoria faptică, dar și în cea a moravurilor, a mentalității. Individul, singurul capabil de a purta ideea colosală de Destin, o „prejudecată” pe care am moștenit-o de la greci, acel amor fati al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
est un pouvoir partial, qui se tourne contre son maître. Abstinența e mai ușoară decât moderațiunea. Asmodeu e un drăcușor obișnuit să facă nu rău propriu-zis ci altfel decât oamenii. Astăzi când oamenii au lăsat uitării tot ce constituia altădată nobleța sufletească, diavolul Asmodeu se crede îndatorat, c-un zâmbet batjocoritor, să etaleze el nobleța repudiată de generația actuală. Caută alinare între mulțimile moarte de subt pământ. Slăbiciunea, boala și sărăcia nu sunt păcate. Dezolație lividă. Lung îi drumu Clujului Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât moderațiunea. Asmodeu e un drăcușor obișnuit să facă nu rău propriu-zis ci altfel decât oamenii. Astăzi când oamenii au lăsat uitării tot ce constituia altădată nobleța sufletească, diavolul Asmodeu se crede îndatorat, c-un zâmbet batjocoritor, să etaleze el nobleța repudiată de generația actuală. Caută alinare între mulțimile moarte de subt pământ. Slăbiciunea, boala și sărăcia nu sunt păcate. Dezolație lividă. Lung îi drumu Clujului Da-i mai lung a Dorului, Drumu Clujului se gată A dorului niciodată. Foarte probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Berării pline oameni în picioare, femei și bărbați, servindu-se singuri cu crenvürști și alte cărnării, mâncând în picioare și sorbind pahare mari de bere. Prăvălii foarte numeroase și luxoase de țigări. 18 Mai Baia. Maseurul se mișcă încet, cu nobleță și nepăsare. Din câteva mișcări, operația e gata. E adevărat că te conduce cu politeță la dușuri, la bazinuri, stă de vorbă cu d-ta, îți face cunoscut că a fost prin București în vremea războiului (vin bun Deal Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mă servească, stă mai comod pe un fotoliu mic cu picioarele scurtate și e mai conștiincios decât ceilalți. Are pentru onorata clientelă un fotoliu mare, în care "meine herren" stau și întrebuințează cu succes arta orientală, sistematizată. Primește banii cu nobleță și spune "la revedere". A. Wertheim Societate în nume colectiv, condusă de trei frați. Wertheim. Plimbarea la Sans-Souci. Plecarea. Dela galeria de tablouri dela Sans Souci, se vede dealul ruinilor, ruine artificiale (forul roman). Asemenea copii am mai văzut vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de minune. Când convorbirea a ajuns la cafea, atunci domnul Tocilă are plăcerea să ne trateze c-un coniac vechi dintr-un butoiaș care e adus pe scăunelul lui în fața noastră. E în adevăr o băutură care are ani și nobleță. 7 iulie 1927 Il fut un matin Où nous ouvrimes nos âmes, Au soleil du printemps. Il fut un jour Où nous ouvrimes nos coeurs Au vent de l'automne. Il fut un soir Où nous dormimes, Et la neige
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de vedere cu totul nou și nu izvorât din concursul unor vorbe și arbitrare întâmplări. Suntem ființe cugetătoare și avem un rost în lume. Rostul nostru este să mergem armonios în direcția fatalității divine care ne pretinde tot mai multă nobleță. Nu dezvoltarea instinctelor, nu numai stomahul și celelalte funcții organice, ci dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a tresărit în monadă și care vibrează astăzi în manifestări de civilizație. Asta nu se face cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un prinț bisericesc; vedeam numai că e un cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na Menzel. Puțintel cam prea umflat în cărnurile-i moi, cu obraji umflați și cu nasul fără nobleță, roșcovan și cu ochii șterși, cu părul cărunt tuns scurt, intra cu o salutare ușoară și foarte binevoitoare, trecea la locul lui de lângă fereastră, unde sta singur; înainte de a se așeza se oprea în picioare, ca să rostească în gând o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doar la plăcerea de a ciripi a femeilor i-a stat gândul -, să spunem că tabloul i-a aparținut unui general, unul de pe timpuri.“ „Dar de ce general?“, întreabă ușor contrariat clientul. „Oamenii - spune negustorul - sunt sensibili la asocieri: general - bătrânețe - noblețe - sărăcie - sărăcie galonată - o lume care s-a dus - odinioară, oamenii aveau gust, nu ca azi. Apoi, familiile care dădeau generali erau avute, nu cumpărau tablouri de la oricine. Cumpărau de la genii, care mureau de tineri. Pe femei le impresionează istoriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altele încă, precum amintirea străbunilor și mirosul de lucruri vechi și de tămâie ce pluteau în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul născut sorbi tot amestecul acesta cu prima sa înghițitură de aer. "Et ce fut l'âme de M. Bornier." Fantezie de poet, desigur. Oare doctrinele și sistemele care încearcă să explice misterioasa formațiune a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]