226 matches
-
sincer: vroiam să mai strâng o dată În brațe acel corp mititel. Orice-ai spune, nu puteam rezista sentimentului ciudat pe care mi-l oferea nepotrivirea dintre noi. Cu tine și cu Reiko mă potrivesc de minune: aveți picioarele lungi, inspirați noblețe prin felul În care arătați, machiajul vostru arată impecabil, vă Îmbrăcați elegant. Așa mică de Înălțime, cu sânii și șoldurile imense În comparație cu lungimea picioarelor, cu trăsăturile ei ușor occidentale, Mie Îmi dă impresia unui animăluț fără apărare cu care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută concepție a unui "Dumnezeu-Devenire", prezentă și la Empedocle, Eckhart, Boehme, Schelling. Relativ la voința spre putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
premiului Nobel unor creații sexofile, expoziția Picasso cu temă genitală, de acum câțiva ani în "capitala universală" a culturii. Evident, trezirea din haosul malefic actual nu va fi opera hazardului. Va fi consecința firească a revoltei armoniei universale și a nobleței spiritului de a reinstitui "maiestatea sublimă a ordinei", fenomen care are loc de fiecare dată când apare o perioadă de restriște a spiritului, așa cum afirma Hölderlin. Salvarea va veni de la cei imuni la "molima freudistă"... "o filozofie rușinoasă și nerușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu un glas duios: -Impotant că se iubesc! FABULE FABULA PENELOR Odată, târziu sau devreme, Discutau două...pene!: Pana de gâscă...toantă, Zise unei pene de...hârleț Harnic, dar...nătăfleț: --Sunt pana cea mai ...importantă ! Tu? Roabă! Sub opincă-ori...cismă; Noblețe eu am și carismă! Pentru că...toate Vechi ale lumii tratate De pace, dreptate Sau nu, libertate, Coduri de legi, edicte, Letopisețe, pline de fapte, Finalul marilor conflicte, Literatură, știință, idei, Au fost...în fine, Semnate de mine, Prin... reprezentanți valoroși
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
argumentul Rusiei, triumfătoare în literatură. Dar Rusia e o mare putere politică, și știm repercusiunea rangului unui stat asupra literaturei sale”. Om de stînga, adept al „democratismului” în politică, Vinea - artist cu complexe aristocratice - ironizează subțire „democratismul” cultural: „Concluzia împotriva nobleței intelectuale este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin depășirea obstacolului limbii o reprezintă, în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autor al fabulei „Cronicari” și al versurilor dintr-o „Concluziune și morală” la „schița” „Plecarea în străinătate”. Pentru Mircea Scarlat, „lipsa sensului are totuși o semnificație” în fabula lui Urmuz, și anume „denunțarea caracterului literaturizant al literaturii”, cu „persiflarea prejudecății nobleței”. În plus, „spre deosebire de Tristan Tzara, Urmuz poetizează excesiv, cu intenția clară de a discredita procedeul”. Nu se spune însă în ce ar consta această „poetizare”... După ce, în răspăr cu mitul precursorului absolut, criticul observă că „scriitorul nu apăruse din neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În subteranele temnițelor de la Stinche. Ar fi putut afla acest ultim secret și fără să cedeze nimic. Totuși, privirea bărbatului sugera că ar fi știut să reziste și la durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și cărora, o dată reântâlnite, în opinia sa, n-ar trebui să li se oprească salutul lor, al ambelor surori Stamatescu. Despături cu distincție pomelnicul. Citi, cu apretată dicție, o toropitoare serie de nume, golite parcă, într-un chip ciudat, de noblețele lor și, cu atât mai mult, neimpunîndu-se memoriei lui Pink Floyd prin ceva. - Sir Keith Sinclair Allingworth!... - Desigur, desigur, admise, atentă și copleșită, Cocondy. - Sir Darryl Orson Ansermet... - Nu văd cum ar fi putut fi uitat. - Sir Andrew Gover Bret
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și fiicelor învinsului Darius, în fața lui Alexandru cel Mare. În Iran nu-l iubeau pe macedonul nebun care, într-un avânt de beție, le incendiase Persepolisul, dar, atunci, în încăierările nesfârșite cu armatele lui Saddam, orice gest de glorificare a nobleței persane de altădată era bine-venit. El privise tabloul din toate unghiurile și fusese singurul dintr-o curte plină de gură- cască, ce i se adunaseră în jur, care cunoștea cine îl pictase și pe cine înfățișează. Dar ce conta, câtă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deține inegalabila știință de a-și „compune” o figură. Dacă tot răul din lume are ca sursă pornirea naturală, dacă virtutea este eminamente artificială, rezultă, fără doar și poate - demonstrează Baudelaire În Elogiul machiajului-, că podoaba e „unul dintre semnele nobleței de Început a sufletului omenesc”1, iar moda, În general, „un simptom al gustului pentru ideal”. Chiar dacă toate exemplele care urmează sunt decupate din arsenalul cosmeticii feminine, chiar dacă nu se pomenește nici un singur nume de bărbat care s-ar machia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
drumeții. Valorile autentice nu au fost niciodată purtătoare de țucal ierarhic. Săracul își burdușește speranțele în ambiție. Să crezi într-un ideal până la naivitate. Semnat : Don Quijote. Noblețea este a spiritului, nu a hegemoniei. Discreția în suferință este un semn al nobleței spirituale. Devii puternic recunoscând superioritatea celorlalți. Pentru părinte, copilul este o datorie, nu o dobândă. Pentru scaunele de lux prudența a ajuns cea mai fină husă. Prudența poate fi emblema rațiunii ori stindardul libertății. S-ar cuveni ca țăranii să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prin aceste cuvinte: Dacă observăm la un suveran de curînd urcat pe tron (ceea ce vrea să însemne la un uzurpator) prudență și dibăcie, atunci ne vom atașa mai mult de el decît de cei ce-și datorează înaltul rang doar nobleței de sînge. Explicația acestui lucru stă în faptul că prezentul ne afectează mai mult decît trecutul, iar cînd găsim ceea ce ne satisface, nu mergem mai departe." Presupune oare Machiavelli că dintre doi oameni la fel de valoroși și de înțelepți într-ale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din urmă se măsoară cu valoarea creațiunilor lui spirituale. Cuvântul autorizat și înțelept al Academiei Române, rostit de personalitățile cele mai proeminente ale culturii noastre, va ști mai bine și mai sigur să dist ingă oamenii și opera care poartă pecetea nobleței unui neam. În credința acestei nevoi de distincțiune a acelor într-adevăr aleși, aducem prinosul râvnei noastre spre mai bine și spre mai înalt, în chipul mai jos arătat: Din venitul de 250.000 lei anual, al acestei sume de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-și ușor genunchii. Nu mă pot abține să nu-i admir frumusețea. Dacă aș fi bărbat, aș dori-o fără încetare. Îmbrăcată într-o robă din satin de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul de păr. În prezența ei, îmi pierd încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură. . . Acum era să-i pleznească colanul ... ea-l descheie din sponci și, răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța . Mânele ei îi căzură 'n jos, căci era obosită de emoțiune , dar nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea ca varga și i-a fi auzit clănțănirea dinților dacă n-ar fi ținut gura strâns încleștată.” Reacțiile Cezarei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
evenimentelor, echilibru al judecății, șansa unor întîlniri de excepție, sinceritate... dezarmantă, sarcasm ponderat și, mai presus de orice, o dragoste pentru teatru ieșită din comun. Apropo de sinceritate: de la primele rînduri ale cărții, distinsul histrion își pune sufletul pe talgerul nobleței "...M-aș alătura lui Iona cu același strigăt tragic și plin de deznădejde, rugînd-o pe Mama să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez dacă nu pe toate cel puțin o parte din erorile săvîrșite și din care cauză n-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în amurg// vag alcool baruri nocturne îngerii negri/ ascultă liniștea paradisului/ urcă foșnetul blând al șoselei/ cu aripi albe eu plec în infern" etc. În poemul de față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile singularității naturii poetice. În numeroase alte poeme din volumele enumerate mai sus apar alte și alte embleme ale diferenței înnobilatoare, prin care poetul se delimitează, orgolios, de o exterioritate ce reprezintă majoritatea numerică, dar și minoritatea spirituală. El cântă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a democrației: în acordurile violoncelului lui Rostropovici era altceva, ceva mai puțin și ceva mai mult, iar dansul spaniol, deopotrivă senin, sprinten, grav și visător, cînta biruința, fără îndoială efemeră și cu atît mai îmbătătoare, a adevărului, a moralei, a nobleței sufletești... Iunie 1990 I Metamorfozele Europei 1 Europa dinaintea Europei La originea Europei nu se găsește un principiu fondator autentic. Principiul grec și principiul latin vin de la periferia sa și îi sînt anterioare; principiul creștin vine din Asia, iar el
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea predestinată ce ar dori să părăsească mediul ostil, Agamiță reclamă drepturi ereditare cu argumentul familiei sale... de la pazusopt, în timp ce Crăcănel urmează în lumea mahalalei clișeul desuet al nobleței sufletești: "...am plîns și am iertat-o..." De notat însă că această lume este pe deplin românească (dacă nu și etern românească!), că e populată de români... mai mult sau mai puțin onești, că snobul (sine nobilitas) lui Caragiale este
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol." E, aici, mai mult decît rezultatul unei autosugestii a fabuloasei ascendențe nobiliare, e pana unui analist al sîngelui albastru (Ș. Cioculescu), chiar dacă acesta pare rafinamentul inutil al nobleței (Al. George), admirația nelimitată față de manierele aristocratice traducînd chiar snobismul matein materializat într-un monument de snobism, evident exagerare de tipul celor care îl receptau pe Mateiu doar ca erudit al jargonului de obor, doct în expresii de autentic mahalagism
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în transformarea obștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
a tuturor aceasta.”164 I se cere unei doamne să fie spirituală și spontană, iscusită și inteligentă, un partener receptiv de dialog, nu doar un interlocutor pasiv și obedient. Părerile personale trebuie afirmate cu tărie și demnitate, ca semn al nobleței și al virtuții intelectuale, nu doar casnice: „căci tot ce-a fost virtute, cu sfiiciune tăinuită în sufletul doamnelor de odinioară, azi se preface la noi în găteală și podoabă...”165 Pampinea lansează o critică severă la adresa preocupării excesive pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi fost ruinat. Naratorul lansează pelerinilor o întrebare finală, sub forma unui test, de identificare a celui mai generos personaj al povestirii, care, dintr-o relatare despre cuplul perfect, se convertește într-o istorisire ce are ca principal motiv ideea nobleței sufletești. Prima problemă pe care povestirea o abordează este legătura ce se stabilește între răbdare și instabilitate, stări care pot distruge trăinicia căsătoriei, ființa umană iremediabil supunându-se schimbării.829 Chaucer crede într un ideal al egalității în căsătorie, pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
celor din jur o recunoaștere obiectivă a valorii lor, pentru a se bucura de ele. * „Sufletele josnice nu nădăjduiesc decît În noblețea celorlalte.” (J. Renard) Însă astfel de suflete nu-și dau seama că josnicia lor crește pe măsura exploatării nobleței celorlalți. * „Cele două maxime ale oricărui om de curte sînt: să-și păstreze Întotdeauna ținuta și să nu-și țină niciodată cuvîntul.” (J. Swift) Credem că această reflecțiune este pe măsura realității celor mai mulți dintre politicienii români actuali!... * „Cred că firul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]