366 matches
-
antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri/ clipeau buimaci/ în lumină/ și se clătinau între cer și pământ”; „Ciocneau la masa de piatră/ Noduroși uriași./ În bărbile lor/ stătea ghemuită fata laponă/ legănând urșii albi pe un picior/ încălzind boturi de ren cu o mână”. Izvorâtă din „ultima Thule” și ancorând într-o „reîntrupare a Walhallei”, această sagă a vitalității dezlănțuite („Când am pornit
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
însuflețește forța titanică. Dimpotrivă, mișcările astea își trag tocmai din forța ei teribila lor frumusețe. Adevărata putere nu știrbește niciodată frumusețea sau armonia, ci adesea le stîrnește; în orice lucru de o frumusețe impunătoare, forța are ceva magic. îndepărtați mușchii noduroși ce par să spargă marmura în care e sculptat Hercule și farmecul acestuia s-a dus! Cînd Ekermann prea devotatul a ridicat giulgiul ce acoperea cadavrul lui Goethe, el a rămas uluit de pieptul masiv al idolului său, care-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la cap oasele, întinzîndu-le cu ajutorul unei macarale, ceea ce ia destul timp. Dar cînd e gata, seamănă cu Coloana lui Pompei, ai spune. în total există vreo patruzeci de vertebre, care nu sînt sudate în schelet. Mai toate zac aidoma buturugilor noduroase dintr-o clopotniță gotică, puse acolo pentru a sprijini vreun zid greu. Cea mai mare, în mijloc, are o lățime de aproape trei picioare și o grosime de peste patru. Cea mai mică, situată în locul unde șira se pierde în coadă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai pomenit să facă cineva asemenea lucruri c-un coșciug? Păi, unii dulgheri bătrîni și superstițioși s-ar lăsa mai degrabă legați de catarg decît să se-apuce de-o astfel de treabă. Eu, însă, mi-s făcut din brad noduros de Aroostock, nu mă sperii cu una cu două! Să îplutești legat de-un coșciug! pe-o ladă de cimitir! Treaba lor! Noi, lemnarii, făurim paturi pentru mirese și mese de joc, dar și sicrie și dricuri. Muncim cu luna
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Vindicativ, oratorul supunea publicul unui rechizitoriu sgomotos. Sala se umplea de grindină, de ceață și de tunete. Străpunși de degetul răzbunător al lui N. Iorga, dușmanii invizibili se prăbușeau surd pe dușamele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac noduros. Apoi, furtuna se potolea. Profesorul căuta printre ascultători un chip prietenos, un zâmbet de speranță, un elogiu consolant. Uneori cei doi ochi umezi cădeau asupra unui biet ascultător terorizat, Conferențiarul avea aerul de a-l lua de o parte, de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
apariția în lume: „el se răsuci în apa caldă și întunecată și nu vru să se arate”. Totuși, copilul nu poate să se împotrivească pentru că ciclul este fără de sfârșit. Îl scoate la „lumină” „un bărbat cu mâinile puternice și îndemânatice, noduroase”: „haide, îi spuse cu glasul lui gros și batjocoritor, am să-ți dau tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, ieși odată.” Puțini scriitori români evoluează cu atâta sârguință în abisalitate ca B., meritul romancierului fiind acela de a o
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
de data aceasta. Busuioc? Nu. Usturoi...! Repede o privire în direcția de unde vine duhoarea. Plautius Silvanus rânjește către el cu gura până la urechi, din mijlocul familiei sale. Îi surâde deprimat și se întoarce către altar. Principele strânge între degetele-i noduroase turta de sacrificiu plămădită din făină și vin. Grăiește: — Aduceți victima albă, să o doborâm cu o lovitură în frunte. Pe loc, un grup de sclavi despuiați până la brâu apar cu cele trei animale. Coarnele taurului sunt aurite și prinse
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
copilul lui. Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
samuraiul își aduse aminte de valea sa. Și pământutile lui erau sărace, însă, sărăcia de aici era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când văd o asemenea priveliște. Samuraiul încuviință din cap. Trecuse oceanul întins și nemărginit. Acum călătorea printr-un câmp sălbatic și neprimitor. Totul îi părea un vis. Oare chiar ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
explicit, să se poată bucura de câte un pic din tot ce era mai bun, să-i fac să se simtă asemenea „libelulelor care survolează suprafața apei“. În ritmul ăsta, nu vor ajunge nici să atingă un pic suprafața. Pinul noduros, le-aș fi spus, puneți mâna și simțiți-l. Asta Înseamnă China. Horticultori din lumea Întreagă au venit să-l studieze. Cu toate acestea, nimeni nu a reușit să explice de ce crește contorsionat ca un tirbușon, la fel cum nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește și își pudrează obrazul. Bineînțeles, aspectul ei se arată cu atât mai ridicol, căci vopseala fusese pusă prost, nu ascunde nici o zbârcitură și nu se potrivește cu mâinile și picioarele noduroase de muncă. O cheamă Ileana, și în bătaie de joc o numesc, și ceilalți după mine, Helene. A fost în viață foarte sentimentală, doamna și domnul Axente povestesc de ea multe aventuri, căci au avut-o servitoare 30 de ani
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
1 Pichere - bibliecă. A hotărât, fără să mă consulte, că nu mai am voie să fumez când suntem împreună decât două țigări pe ceas, făcute de dânsa. Avea țigările gata. A învățat să le facă de la bucătăreasă. - Deocamdată-s cam noduroase, dar am să mă perfecționez.Ai să vezi... Cât îmi pare de bine că nu sunt reușite, că-i simt în fiecare defect mișcările, degetele, gândul ei, urma vieții ei misterioase... Perfect reușite, ar fi impersonale! Cutia de țigări o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fac cînd era prea multă lume, a contribuit la instabilitatea mea și totul se Învîrtea parcă din ce În ce mai repede. Deodată am observat că masa era acoperită cu un material sintetic pe care se găsea imprimat un model ce aducea a lemn noduros.. Era ciuruită toată de țigări. CÎteva urme de țigări păreau să se miște și am constatat că ele conțineau larve de gîndaci. M-a tentat să opresc timpul exact acolo și să Înscriu tot universul Între limitele văzute de proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de Întunericul nopții. Trecînd Încet cu mașina pe drumul asfaltat ce n-a mai fost reparat de mult și de aceea plin de gropi, am zărit un șanț adînc pe partea dreaptă... În fața primăriei se Înălța un chiparos bătrîn și noduros care ocupa cam o treime din lățimea drumului și În spatele lui se afla, am impresia, intrarea unui templu. În spațiul cel mic, rămas liber, erau parcate cîteva mașini. Oare care nuanță de bleu mă interesa? Dintre cele șase mașini parcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spete, cu obrazul uscat, înnegrit de o barbă rară, zbârlită, mă privea fără să clipească, fără să zâmbească, cu doi ochi rotunzi, verzi. Cu dreapta ținea de strat pușca atârnată pe umăr, și mâna neagră, mare, cu degetele lungi, osoase, noduroase, mi se păru înspăimântătoare. Zâmbii: —Dumneata ești Marin?... Pe urmă nu mai știui ce să-i spun. Ce obișnuiești? —Țuică, o țuică mi-e destul, zise el încet, cu voce lină și joasă. O țuică, două, cât ai dumneata bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă întreba cu ochii. Din pricina ălui bătrân mi s-a dus în pulbere ce brumă am agonisit, și din pricina lui nevasta a intrat în pământ!... Și mă privea crunt, parcă scrâșnea. În ochii verzi jucau raze apoase. Mâna stângă, neagră, noduroasă, se ridicase spre mine. Voia să mai zică ceva, dar deodată ochii, sticlind, i se înălțară și mânile cuprinseră pușca. Un vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra noastră. Puștile trăsniră, umplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poate. Și orice-aș fi făcut, și eu eram un ciocoi. Oricât se stăpânea el - pătrundea ceva ascuțit, ceva nemulțămit din vorba lui, ceva care mă tulbura - și cu o sfială ciudată mă uitam la mânile uriașe, negre, cu degetele noduroase. Încet-încet trecură însă acestea. Și el încet-încet uita pe boier. Începeam să-i fiu un tovarăș, după ce-i fusesem un învățăcel, și parcă se mai domoli față de mine, când, la sfârșitul săptămânii, îi strecurai în palmele care mă înfricoșaseră două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zeci de ani stăpânită, o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare. Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii grămădite, mi se arată deodată, cu degetele rășchirate, înălțându-se spre mine, spre gâtul meu! Se mișcă, se mișcă încet, ca niște animale întunecoase ce-mi vor strânge gâtul, și înțeleg, într-un fulger de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și dintrodată își aminti de lovitura boambei de plumb. Își întoarse capul. Întrebă încet, stânjenit: Da’ el de unde-i? și ce face? Omul deodată începu să geamă, apoi întinse mânile, parcă se apăra de ceva: două mâni negre, arse, uscate, noduroase ca niște vreascuri, două mâni de rob al pământului. —E muncitor... zise încet chihaia. —Îs un biet om muncitor... gemu bolnavul deschizând ochii cu albul mărit. M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia apoi cele două trepte de la ușa din față; după care se răzgândea, se întorcea în loc, și foarte grăbit ocolea și intra pe ușa de dindos. Nevasta sosea și ea după o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Bine. Îți place aici? Uită-te la tine, ești îngrozit. Bun. Despre ce vrei să-mi vorbești? Am inspirat adânc - și am auzit micul protest al dușmanilor mei din plămâni. El stătea pe scaunul de lângă mine. Tricou, vene proeminente, bicepși noduroși. A cerut un pahar cu apă. Apă de la robinet, nu apă minerală. N-o să suporte el, Spunk, înțepăturile din bulele alea. Acum trebuia să-mi amintesc că el era un tânăr complicat. Nu mânca. Nu juca. Nu înjura. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se agațe în sârma subțire. Am dat din umeri. Ei bine, acum e problema lui. M-am uitat la Bill și am observat pentru prima oară cât de preocupat părea, în ciuda feței sale inexpresive. Semăna cu un cartof, crestat și noduros, singurul element uman fiind ochii mici și atât de adânciți în carne încât ar fi fost nevoie de cel mai ascuțit cuțit pentru a-i scoate. Încă reușește să-i convingă pe rarii musafiri nepoftiți că se poate descurca singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trupul său îmbrăcat în burka. Privirea ăi este atrasă, însa, de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un cuțit lung, curbat, bine ascuțit. Urmărindu-i privirea speriată Khwaja-Sara ia cuțitul și-și trece degetul noduros peste lamă. — Nu mă puteți opri aici, murmură Pran răgușit. Vreau să plec. Am fost adus aici împotriva voinței mele. Vorbele lui au fost o mare greșeală. Foșnind din mătăsurile cu care era îmbrăcat, Khwaja-sara se ridică brusc în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evapora. Treptat, nivelul solului se ridică și se întrerupe într-un strat de bolovani și piatră rotundă. Trec prin gâtul unei văi, urmând cursul secat al unui râu. Stâncile abrupte se ridică de o parte și de cealaltă, unde tufișuri noduroase se agață de fața stâncii ca niște căpuși pe burta unei vaci. Drumul devine tot mai greoi, sunt nevoiți să urce pante abrupte, cămilele împotrivindu-se, trăgând de opritori. În sfârșit se vede prima așezare Fotse, un nod de colibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]