236 matches
-
de structuri sintetice, prin adecvarea la puncte de vedere fundamentale ce vizează o personalitate singulară. Sentimentul identității cu sine este o rezultantă a unor procedee sintetice cumulative capabile să absoarbă orice multiplicitate, capabile să mântuie contradicția de la nivelul fiecărui sector noetic în parte. Dacă succesul științelor și aventura cunoașterii exterioare au putut face ca reflexivitatea și determinările ei să cadă în uitare (sau oricum să sufere o corespondentă marginalizare) este pentru că o fascinație a spectaculosului a luat locul înțeleptelor replieri pe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a-i da de locul unde sălășluiește, de vatră și de cuib"31. Fața lumii nu se arată decât în locul unde lume nu mai e, nu se dezvăluie decât pe "această culme a vederii"32, în dinamica unei vederi spirituale, noetice, care este "intensitatea vizionară a apariției obiective"33. De aici, din climaxul luminării, ajunsă pe "colina bucuriei", vederea "va relua totul de la început acum, anume mereu de pe o culme clarvăzătoare"34. De pe această culme e posibilă a doua întoarcere, aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Teoremă a lui Pitagora”, dar a elaborat și tehnica alegorematică 48. Mai puțin cunoscută, aceasta din urmă constituie partea cea mai uimitoare a întregului pitagorism. Alegorematica este un procedeu aplicativ, o metodă de extrapolare bazată pe raționament analogic și similitudine noetică. Pitagora a aplicat raporturile-armonii, care se bazau pe numere, la domeniul mișcării planetelor. Astfel a luat naștere „Teoria muzicii sferelor”, adică răsunetul etern-armonic al mișcărilor planetare, ordonat prin virtuțile numerelor. Conceptul de kosmos, cu înțelesul de „armonie a Universului”, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de stânga, cu himerele sale utopice și promisiunile de egalitarism și libertinism pedagogic. 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”tc " 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează și îngurgitează rapid monștri culturali mai mici aflați în preajma sa. În anii ’90, pedagogia critică americană și-a abandonat obsesiile politice aderând la mișcarea postmodernistă. Această metamorfoză a fost inaugurată în 1989 de către Peter McLaren și Rhonda
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adapă însă, fără saț, din toate domeniile culturii cu valori autentice. Dar curricula formale moderne, cel puțin în ultimul veac, au produs aproape numai experți - cu competențe predefinite și abilități standardizate - care, în nevoia lor de a-și umple vidul noetic, au căzut pradă culturii vulgare. Când nu știi să te nutrești cu ambrozie și nectar, ca zeii, atunci te mulțumești și cu jirul din troacă. Există prea multe victime. Prea mulți ingineri care nu l-au citit pe Dostoievski și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea interesată și empirică atașată lumii lucrurilor vizibile și disponibile. Astfel, ea nu inven
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
migrația”... sufletului spre Dumnezeu. Primul care a interpretat versetul În sens mistico-filozofic a fost Philon din Alexandria, continuat apoi de Întreaga tradiție alexandrină și nu numai. Omul lui Dumnezeu trebuie să emigreze din lumea pământeană, „de jos”, către lumea inteligibilă, noetică (Philon, De migratione Abrahami, 20). Clement (Stromatele II, 51, 2) și Origen (Contra Celsum VIII, 22) vor interpreta „emigrarea” ca pe o „traversare” (Paști, diabasis) dinspre Întuneric spre lumină, dinspre Egiptul morții/patimilor spre Canaanul vieții/nepătimirii („sărbătoarea Paștelui Începea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
foarte bine putem observa, Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie în sine un test estetic, etic și, nu în cele din urmă, noetic. Confruntarea cu Caragiale și caragialismul nu poate fi evitată, nici chiar de cei care nu-i citesc opera, pentru că Lumea lui Caragiale a devenit parte din lumea în care trăim, s-a mulat pe reflexele noastre mentalitare, ne-a modelat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spațiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea interesată și empirică atașată lumii lucrurilor vizibile și disponibile. Astfel, ea nu inven‑ tează
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ÎNSTRĂINARE COMUNITARĂ SINDROMUL DE IZOLARE COMUNITARĂ CREȘTE PRESIUNEA SOCIALĂ PATOLOGIE COMUNITARĂ DINAMICĂ SINDROMUL DE SINISTRAȚIE TOXICOMANIILE STĂRILE DEPRESIVE NEVROZELE PATOLOGIE COMUNITARĂ RELAȚIONALĂ (TULBURĂRI DE ADAPTARE SOCIALĂ) PROCESE PSIHOSOCIALE RELAȚIONALE (ADAPTARE) LIMBAJ/EXPRESII RELAȚII INTERPERSONALE COMUNICARE COOPERARE MENTALITATEA SPIRITUL GREGAR NIVELUL NOETIC FORȚE PREFERENȚIALE PROCESE PSIHOSOCIALE STRUCTURALE CREȘTE COEZIUNEA COMUNITARĂ IDEALUL AXIOLOGIC LIBERTATEA ASPIRAȚII TREBUINȚE/TENDINȚE PROCESE PSIHOSOCIALE DINAMICE SCADE PRESIUNEA SOCIALĂ I. Dezechilibrele psihosociale de tip reactiv 1. Sociopatiile Conceptul de sociopatie a fost relativ recent introdus în sfera de preocupări
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
studiul realității obiective 42. Pornind de la el, s-a ajuns să se folosească acest termen pentru a desemna și "contradicții" din planul realității. Or, nu realitatea este contradictorie sau antinomică, ci gândirea și exprimarea asupra realității. Ce anume corespunde contradicției noetice în plan ontic? Alexandru Surdu susține că opoziția reală. Aceasta are la nivelul intelectului ca expresie contradicția, susținerea de enunțuri contradictorii, de reprezentări, modele sau teorii care se opun43. Un alt autor susține că, din punct de vedere ontologic, contradicțiile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din punct de vedere ontologic, contradicțiile corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44. Cu alte cuvinte, neantului logic, pe care îl exprimă o contradicție la nivel noetic, trebuie să-i corespundă neantul ontic. Ceea ce este foarte clar e că utilizarea ontologică a termenului "contradicție" este improprie și chiar generatoare de confuzii 45, ea fiind admisibilă doar ca o licență. La fel trebuie să privim și extensia hegeliană
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea interesată și empirică atașată lumii lucrurilor vizibile și disponibile. Astfel, ea nu inven
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
este o "esență de sunete semnificante". Analizandu-l în premieră absolută, indiologul italo-român descifrează în AUM "un simbol lingvistic deosebit al tradiției ariano-hinduse". Expresie sonoră a sacrului, întotdeauna același, cuvântul-necuvânt se află dincolo de zei și rituri, de cultele și simbolurile noetice. Rostirea primordială ca fenomen, sunet-vibrație, este însăși rădăcina Mantrei vedice. Abolirea dualismului spirit-materie ne ajută să înțelegem că trăim într-o lume "magico-faptică" ce îșî reclamă propria metafizică și metalimbajul cuvenit. Cunoașterea exteriorității este insuficientă, căci înlăuntrul ființei noastre au
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu poate fi lămurit cu ajutorul fenomenologiei lui Heidegger și Husserl, urzește considerații de genul: „Pledînd cu atîta fervoare pentru o poezie a esențelor, în care lumea, epurată de scoria accidentalului, se sublimează într-un spațiu noetic, Ion Barbu nu formulează numai un deziderat teoretic, interesant, desigur, și acesta, ci articulează implicit o propedeutică la propria sa creație poetică, ne sugerează o posibilă cale de pătrundere la sensurile încifrate în simbolurile poeziei sale. Cum însă cercetarea de
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
cu sufletul care părăsește corpul unei persoane decedate. La începutul secolului trecut, în 1907, un medic american a demostrat că sufletul omului are greutate, acesta cântărind 21 de grame. Această teorie nu a putut fi combătută până în 1988, când revista “Noetic Science” a condus o serie de experimente prin care a concluzionat că sufletul uman cântărește mult mai puțin, și anume 0,01 grame. Preocupat de sufletul omului, Konstantin Korotkov, un savant rus, a realizat imagini folosind o tehnică specială de
Vezi imagini cu sufletul care părăseşte trupul omului după moarte - VIDEO by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63149_a_64474]
-
devine, dimpotrivă, un anume mod de a însufleți, intenționat, un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță generală). Realitatea psihică, concretă o vom numi noeză. Sensul, umplând realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice. * Act noetic. Intenționalitate, capacitate a spiritului de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență dintre percepție și imagine. Diferența dintre imagine-ficțiune și percepție provine din structura profundă a sintezelor intenționale. Percepția se realizează prin-tr-o sinteză
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
pași Și dai de roua nopții Trezită de lumină De pe claia de stuf Șiretele vrăbii se lasă-n ovăz Faci numai cîțiva pași Și cavitatea celor două mii de ani Apare dintr-o dată-n fața ta Cobori în fiecare dimineață La noeticele principii Ierburi uscate păzesc de priviri Pepenele de copt Pulsează soarele în apă Și se leagănă - stea periodică Ape neîncepute îți curăță mintea Uscat nămolul bălții crapă Formînd buturugi curioase De culoarea cenușii Pe alocuri, apar pete negre Ca urma
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
și în cazul extazului: πνεῦμα poate locui sufletul fără a-i exclude νοῦς ul. În ambele cazuri este vorba de adâncirea înțelesului noțiunii de persoană. De altfel Sfântul Grigorie utilizează mai des noțiunea de διανοία, ce definește mai degrabă facultatea noetică a spiritului, decât noțiunea de νοῦς care este mai echivocă”<footnote Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 282. footnote>. Sfântul Grigorie combină o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa” ..., p. 366-367. footnote>. Unirea cu Dumnezeu dincolo de orice imagine și concept, în Sfânta Sfintelor. Însăși Cântarea Cântărilor este un tip de paradox. O imagine a lipsei de imagini, imaginea erotică a lipsei noetice de imagine, Preaiubitul este centrul omniprezent și întotdeauna evaziv al Cântării Cântărilor. Comentând asupra Cântării 1, 4: „Regele m-a adus în camera sa”, Sfântul Grigorie descrie sufletul (mireasa căutându-l pe Preaiubit într-un spațiu apofatic). A văzut buzele
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
a palatului de iarnă din Hagaparken în vreme ce ea gravează în sepie melancolia și se hrănește cu depărtare și aparență și cu lumina fără formă a Nordului, eu călătoresc cu Viking Line spre orga de gheață a zilei de mâine soarele noetic își dizolvă nucleul peste cartea cu vise : e doar o structură în stingere, atinsă și ea de biohazard. transsubstanțiere îți desenez acum, în eonul de rouă, alegoria simplă din 9 aforisme e doar himera apei lepădându-și forma, în profunzimile
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
cu puterea de a convinge, nuanțe de idee. întrebarea de mai sus primește de la bun început un răspuns: "Spațiul e un termen ce se propune numai pentru a fi lăsat în urmă. E un reper a cărui depășire indică orientarea noetică justă." E reluat răspunsul acesta, în formulări și din perspective diferite, pe întreg parcursul cărții. Iar efectul reluării e tocmai aducerea către prim plan a analizei de detaliu pe care Anca Manolescu o face și care dă savoare studiului, în ciuda
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
anima, de a însufleți în mod intențional un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță în general)." Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză. Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice... * Act noetic. Intenționalitate sau act noetic, capacitatea pe care o are spiritul de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență între percepție și imagine. Diferența dintre imaginea-ficțiune și percepție provine din structura profundă a sintezelor
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
în mod intențional un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță în general)." Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză. Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice... * Act noetic. Intenționalitate sau act noetic, capacitatea pe care o are spiritul de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență între percepție și imagine. Diferența dintre imaginea-ficțiune și percepție provine din structura profundă a sintezelor intenționale. Percepția se realizează
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
orice caz, notează criticul, „Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie în sine un text estetic, etic și, nu în cele din urmă, noetic”. În privința contemporaneității lui Caragiale, Angelo Mitchievici utilizează - și este o linie de forță a analizelor sale - terminologia propusă de gânditorul italian Giorgio Agamben. Pentru acesta din urmă, contemporanul „se definește în relație cu timpul la care aderă prin defazaj și
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]