245 matches
-
comerciale ale Hoardei de Aur la Marea Neagră și masacrarea a mii de locuitori nevinovați din toate orașele Crimeii, l-a întărâtat pe Toctai la culme. Adunându-și toate rezervele sale de oameni, el a ordonat intrarea în campanie contra lui Nogai, în preajma iernii. În decembrie 1299, când Nogai se afla încă la Sudak, marele han apăru cu oștile sale pe Nipru. Marele emir, care nimicise atâția tătari în toate măcelurile sale, fu nevoit să se prezinte, la ultima sa bătălie, cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și masacrarea a mii de locuitori nevinovați din toate orașele Crimeii, l-a întărâtat pe Toctai la culme. Adunându-și toate rezervele sale de oameni, el a ordonat intrarea în campanie contra lui Nogai, în preajma iernii. În decembrie 1299, când Nogai se afla încă la Sudak, marele han apăru cu oștile sale pe Nipru. Marele emir, care nimicise atâția tătari în toate măcelurile sale, fu nevoit să se prezinte, la ultima sa bătălie, cu trupe inferioare ca număr. Învins la Kukanlâc
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
țaratelor de la Târnovo, Vidin și al despotatului Serbiei, mai bine de 40 de ani. Odată cu prăbușirea sa, peste toate aceste regiuni avea să se întindă stăpânirea lui Toctai și să amenințe cu umbra săbiei lui însuși Imperiul Bizantin. Fiii lui Nogai, mânați de ambiții personale, în loc să-și unească forțele, pentru a rezista marelui han și a răzbuna moartea tatălui lor, și-au împărțit între ei posesiunile. Teke sau Tukulbuga și-a asumat drepturile de stăpânire în Balcani fixându-și sediul la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la auzul înaintării lui Toctai, pentru a se refugia în Podolia, cu rudele și vreo 3.000 de partizani. Tunguz dispare în vâltoarea evenimentelor, iar Ceaka, rămas singur, fuge peste Dunăre, la Târnovo, la curtea lui Smilec, instalat țar de Nogai, în 1294, în locul lui George Tertereș. Acolo îl găsește și pe cumnatul său, fostul ostatec din Solhat, Fedor Svetoslav. Avalac, țara în care s-a refugiat Ceaka, identificată de unii istorici cu Moldova, este deci Imperiul Româno-Bulgar, din moment ce evenimentele descrise
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și pe cumnatul său, fostul ostatec din Solhat, Fedor Svetoslav. Avalac, țara în care s-a refugiat Ceaka, identificată de unii istorici cu Moldova, este deci Imperiul Româno-Bulgar, din moment ce evenimentele descrise mai apoi se petrec la Târnovo, unde fiul lui Nogai a și fost asasinat de către niște evrei, puși la cale de Smilec și, desigur, cu adeziunea lui Svetoslav. În timp ce fiii lui Nogai se sfâșiau între ei, marele han instaura, în curtea de la Solhat din Crimeea, ca stăpân al regiunilor dintre
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu Moldova, este deci Imperiul Româno-Bulgar, din moment ce evenimentele descrise mai apoi se petrec la Târnovo, unde fiul lui Nogai a și fost asasinat de către niște evrei, puși la cale de Smilec și, desigur, cu adeziunea lui Svetoslav. În timp ce fiii lui Nogai se sfâșiau între ei, marele han instaura, în curtea de la Solhat din Crimeea, ca stăpân al regiunilor dintre Don și Nistru, pe fratele său, Sarai-buga. Trecând Nistrul în Moldova, el a numit un guvernator la Cetatea Albă, probabil pe unul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
existentă aici și a înființat în loc, un emirat mongol sub conducerea unui alt fiu al său. Apoi, în urmărirea așilor sau messageților de peste Istru, care nu sunt decât alanii creștini în număr de 16.000 de luptători din oastea lui Nogai, fugiți dinaintea lui Toctai, de pe văile Nistrului și Prutului, (acesta din urmă numit și Alanus fluvius), a pus stăpânire și pe Vicina. Neputându-i ajunge din urmă pe alani, numiți în unele izvoare și tătari creștini, care, chemați de episcopul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Serbia au fost lăsate pe seama lui Burluc, alt frate al său, care, ajuns la Târnovo, interveni la marele han pentru a-l numi țar, în locul lui Smilec, pe Svetoslav Terteres, după ce acesta îi aduse capul lui Ceaka, fiul lui Nogai. Ajungând stăpân deplin peste întregul imperiu a lui Batu-han, Toctai se putea considera, în adevăr, han independent și autocrator de la gura Volgăi și până la Balcani. Venit în persoană până în Moldova și Dobrogea, el a pus capăt cu această ocazie și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
toleranței, de care beneficiară grecii la gurile Dunării, mai bine de un sfert de veac. Bogățiile Isaccei și ale Vicinei stârniseră poftele de pradă ale tătarilor, pe care nimic nu-i mai reținură. Dacă, prin căsătoria fiicei sale Eufrosina cu Nogai, Mihail al VIII-lea Paleologul își rotunjise imperiul până la gurile Dunării, nu tot așa avea să se bucure Andronic al II-lea de aceea a fiicei sale nelegitime, Maria (încă din anul 1292) cu Toctai. Comerțul, așa de înfloritor la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tătari, îi ceda orașele-porturi Agathopolis, Masembria și Anchialos, iar acesta lăsă să treacă grâul, spre a potoli foametea din Constantinopol. În felul acesta, s-a încheiat capitolul înscris în istoria relațiilor dintre români și tătari, sub marea personalitate a lui Nogai, nume de la care populația Moldovei a păstrat până astăzi cuvântul nogaică, pentru cravașa folosită de cavaleria moldovenească. Merită menționat, de asemenea, ca aparținând aceleiași perioade de fricțiuni dintre genovezi și mongoli, alcătuirea unui lexicon cuman și persan cu o traducere
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nordul Dunării și, mai ales, la Cetatea Albă, până în anul 1322, deci, după moartea lui Toctai în 1312 și în timpul dominației lui Uzbek, nu poate fi vorba. Informația folosită de I. Lupaș din Nicephor Gregoras se referă la perioada lui Nogai, mort deja în decembrie 1299, iar aceea a lui Abulfeda că, în anul 1321, Cetatea Albă s-ar afla „în țara bulgarilor și a turcilor” este contrazisă de realitatea geografică și de stăpânirea lui Uzbek, care a înlocuit pe toți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
emigrare de sub dominațiunea străină, pentru că preferau libertatea lor de conștiință onorilor și siguranței ce le prezenta dependența de coroana Sf. Ștefan, și străini de origine romană au creat România pe teritorii ce fusese ocupate de Changanii cumanilor și de oarda nogailor. Dar oare tot șesul acesta, bolnav și espus fără curmare invaziilor despre miazănoapte și miazăzi, rămas-ar-fi românesc fără ca din veac în veac să se fi împrospătat populația lui istorică cu străini de origine romînă? Dar destul despre aceasta. Ar însemna
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Așa că Întâlnirea meteoritului cu capul-de-bou-moldovean a avut loc, oricât de neînsemnat era capul acela - al meu... Crezi tu - mai bine: cred eu că, dacă nu-i aruncam lui Sapșa șleapca, nu pățeam nimica? ; că, dacă nu se-ntâmpla-ntâmplarea cu Nogaiul și cu Naganul, Întâmplarea istorică m-ar fi nebăgat În seamă? ; că, dacă nu strigam, ca un bou: «Trăiască Gutenberg!», istoria m-ar fi cruțat?, ocolit? - Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în România comunistă și postcomunistă. În ochii memoriei îi defilează castelele nobililor ruși, transformate în magazii, centre agricole, săli de dezmăț, etc, în care a fost și el, cu trupa, cantonat. Ei, vânătorii de munte, au cunoscut arșița stepei tătărești Nogai spre munții ce-și înălțau crestele Iaila pe cenușiul zării. În repausuri, doritor să cunoască felul de a fi al oamenilor locului, cu toată oboseala nu putea să nu admire felul șăgalnic, visător al frumoaselor tătăroaice mascate de o anume
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Europei centrale persista și, la fel de îngrijorat, papa Clement IV lansa, în 1265, apelul pentru organizarea unei cruciade împotriva mongolilor. Însă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (1266-1299), la conducerea teritoriilor apusene ale Hoardei de Aur a ajuns Nogai, unul dintre cei mai capabili și energici generali mongoli. Încă din vremea hanului Berke, succesorul lui Batu, el s-a impus drept conducător al armatei mongole în luptele purtate, iar sub hanii următori a dobândit o mare putere încât dirija
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acesta, teritoriile întinse, cuprinse între Don și Dunăre, se aflau în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail, și i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de partea sa, oferindu-i puternicului emir de soție o fiică naturală a sa. Apoi, Nogai, instigat de bizantini, s-a amestecat frecvent în luptele pentru tron din Bulgaria, dintre Constantin Tich, Ivailo, Ioan Asan III și George Terter I, ceea ce a accentuat dependența Bulgariei față de mongoli.12 Teritoriile din nordul Dunării de Jos au dobândit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
său, are loc deja o expediție a "sciților paristrieni" (mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți lângă Mesembria-dar primejdia unor incursiuni mongole în Tracia și Macedonia s-a menținut. În 1285, emirul Nogai și prințul Tola Buga au organizat o mare invazie în Europa centrală, cea mai însemnată acțiune militară mongolă după 1241. Faptul că în fruntea campaniei din 1285 se afla Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plan mai amplu de acțiuni militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a fost efectuată de două corpuri (armate), unul condus de Tola Buga și altul de Nogai. Trupele mongole conduse de Nogai au trecut Nistrul și au străbătut longitudinal Moldova, până în zona de curbură a Carpaților, urmărind atacarea Brașovului. Cealaltă armată a încercat să treacă munții prin pasul Verecke în Ungaria, dar a întâmpinat rezistență, iar vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a fost efectuată de două corpuri (armate), unul condus de Tola Buga și altul de Nogai. Trupele mongole conduse de Nogai au trecut Nistrul și au străbătut longitudinal Moldova, până în zona de curbură a Carpaților, urmărind atacarea Brașovului. Cealaltă armată a încercat să treacă munții prin pasul Verecke în Ungaria, dar a întâmpinat rezistență, iar vremea rea, terenul muntos și foametea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongoli, iar pe viitor, ei n-au mai întreprins decât incursiuni de pradă în zonele învecinate. Dar, în anii următori, situația politică și militară s-a complicat chiar în conducerea Hoardei de Aur, ca urmare a disensiunilor dintre ambițiosul emir Nogai și hanul Toqtai, care au dus la conflicte armate directe între cei doi. Aceste ciocniri militare nu s-au desfășurat în nordul Dunării, ci mult spre răsărit, în stepele nord-pontice. Într-o primă luptă, pe râul Ias, hanul Toqtai a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfrânt și el s-a refugiat dincolo de Don, fără a fi urmărit, în a. H. 697 (oct. 1297-oct. 1298). Apoi, între cei doi s-a dat o nouă luptă decisivă, în a. H. 699 (sept. 1299-sept. 1300), la Kukanlâk, unde Nogai a fost înfrânt și ucis. Asupra locului bătăliei sunt controverse: ea ar fi avut loc pe râul Kaganlâk, afluent aflat pe partea stângă a Niprului, în apropierea Odessei, sau lângă lacul Cogâlnic, în sudul Basarabiei (Bugeac) sau la nordul Terekului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronicarul persan, Rasid-od-Din, lupta decisivă a fost în dreapta Niprului, pe malul râului Tarku; așadar, identificarea luptei în apropiere de Nistru și Dunăre este greu de admis, prin urmare lupta s-a desfășurat în apropiere de Nipru. Ulterior, după moartea lui Nogai, cf. cronicarilor arabi și persani, principalul teatru de lupte al războaielor interne din cadrul Hoardei de Aur s-a mutat la nordul Dunării de Jos. Fiii săi s-au refugiat în părțile mongole apusene controlate de tatăl lor, unde își păstrau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]