905 matches
-
se „stinge” cu apă! Tot așa la un verb „de a doua” mă pot face înțeles și folosind terminații mai puțin academice! Nu m-am instituit drept vânător de greșeli. Dar această lucrare este rodul unor „perle” tehnice culese din noianul de știri mas-media, inclusiv „lumea credinței” Relația Natură - Divinitate este teoretic independentă de om care, în fapt, este o infimă realizare a naturii. Poate având oblăduirea lui Dumnezeu în sensul unei mai mari puteri de discernământ omul se poate considera
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
câte un serviciu Ni le-ați vândut și azi ne cer străinii sacrificiu: Să le fim sclavi - ne-am părăsit copiii și soția Pentru un trai mai împlinit lăsarăm România. Ne pleacă tineri eminenți căci nu găsesc în țară Decât noian de oponenți cu pile mari și-ocară. Nici medicii nu-și mai găsesc în țara lor menirea Și pleacă unde nimeresc, să-și cate fericirea. Poporul suferă-n tăcere un trai tot mai anost Cu biruri multe și durere o
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
îmi spui cuvinte care par nimicuri pe răni mereu otravă îmi picuri. Mă rog în fiecare seară-n taină dezbrac din suflet o păgână haină mă spovedesc cu-a mea durere aștept din nou a ta mângâiere. Mă amețești cu noiane de cuvinte în mine clocotesc fierbinți dorințe deschizi nasturii de la cămașă mă îmbată iubirea ta pătimașă. Iubite,trăiește mereu în mine fără de tine cărările îmi sunt străine zilele și nopțile sunt efemere albastrul zărilor sunt false himere. Ești umbră în
DESTĂINUIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382985_a_384314]
-
meu de plumb/pe flori de plumb.../și-i atârnau aripile de plumb”(Plumb).”te uită cum ninge decembre”(Decembrie),”amurg de toamnă violet/o lume leneșă, cochetă/mulțimea-i toată violetă/orașul tot e violet”(Amurgul violet),”negru profund, noian de negru,/carbonizat amorul fumega/făcând să vibreze scântei de vis în...negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
uită cum ninge decembre”(Decembrie),”amurg de toamnă violet/o lume leneșă, cochetă/mulțimea-i toată violetă/orașul tot e violet”(Amurgul violet),”negru profund, noian de negru,/carbonizat amorul fumega/făcând să vibreze scântei de vis în...negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un vals de voaluri albe”(Alb). „amurg de iarnă sumbru de
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
împăcării, Dar sînt mereu o rană din ce în ce mai plină Parcă de sarea albă din neodihna mării. Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine, Sînt toate ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric, dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins, și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric, cu-o raniță de vise
PLOI DE GRÎU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383069_a_384398]
-
am sesizat că-n spate, Pe nesimțite-am strâns an după an. S-a dus și mama, spre eternitate Și - dintr-odată - iată-mă orfan. Prives ‘nainte-mi, cu seninătate, Și-ncerc a sparge-al vremii paravan, Să penetrez al anilor noian, Să aflu când am să sfârșesc cu toate. S-a dus și mama, spre eternitate. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: IN MEMORIAM / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383105_a_384434]
-
tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin, Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu, Noianul de frunze plânge divin. Un gând înnoptează în rugă mereu, Eu n-o să mă vindec nicicând de senin... Citește mai mult Între cer și pământ mai caut răspuns,O toamnă în care dureri am culesIar tu fără urmă să pleci
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ne`nțelesMai tremur în palma tăcerii ascuns,E rece pustiul în care-am ajunsCăci doar amăgirea suspină-n eres.Cum lunec spre iarnă cătând propriul EuRămân prizonier, iar tu un destin,Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,Noianul de frunze plânge divin.Un gând înnoptează în rugă mereu,Eu n-o să mă vindec nicicând de senin...... XIII. FĂRĂ GLAS, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Eu nu mai am putere să te
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu'..., să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, la ei m-oi duce iară Ude-voi dragoste noian și poate m-or primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt ca-n Tine să răsară Rodi-vor oare înspre Înalt? Sau iar m-or răstigni... RUGĂGIUNE DESPRE AMINTIRI Dă-mi Doamne amintirile mele - de ieri, de azi și de
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > UN CHIP Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un chip de Dorel Dănoiu Irisuri ce iscodesc atente admiră o imagine afișată născând noian de sentimente și tulbură ființa toată Un chip privind . Frumos și anonim. La întrebarea pusă-n gând,firește, doar un răspuns am vrea să știm: EA,a iubit vreodată,sau iubește ?! Cu zâmbetul mijit în colțul gurii, iar ochii,parc-
UN CHIP de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383188_a_384517]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GENIUL VIEȚII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tăcut mister într-un adânc vârtej, noian de clipe, Un zbor stelar, eternizând, culoare ce erupe, Fiorii dragi străfulgerând privirile ce-s arzătoare Ale nebunilor, zbenguitori în grai, hoinari prin Ursa mare. Cu El, se îmbrăcau copacii în liturghia vieții Și prin pustiul tern iveau lumini, cum
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
învins Rană de sabie se vindecă Nu și rană lăsată de cuvinte pe suflet Nu folosi cuvântul ca armă în iubire Nu aș putea să mi-l scot, ca pe un glonte Din minte, zăpada ar arde s-ar așterne noian de ispite cuvântul tău m-ar ține pironita pe cruce Referință Bibliografica: Ninge cu îngeri / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile
NINGE CU ÎNGERI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383220_a_384549]
-
împăcării, Dar sînt mereu o rană din ce în ce mai plină Parcă de sarea albă din neodihna mării. Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine, Sînt toate ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
șal al împăcării,Dar sînt mereu o rană din ce în ce mai plinăParcă de sarea albă din neodihna mării.Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine,Sînt toate ale voastre, precum și ale mele;Un fel de epurare - eu, stația de bineDintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele.Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte,Inconștient aproape voi mă strigați pe nume,Căci rana mea-i burete care în veci nu minteși care spală sînge și lacrimă pe lume.Prin spasm, îmi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric, dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins, și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric, cu-o raniță de vise
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de lăute și ștreanguri iluzorii,prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu,orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fiecînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid,cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie,sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric,dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins,și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric,cu-o raniță de vise
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Întâmplări care se buluceau fără noimă În această cea mai neobișnuită zi a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce reușeam era să mă afund tot mai tare În necunoscut și să ramific la nesfârșit noianul de Întrebări care mă asaltau. Mi-am dat curând seama că, Încăpățânându-mă să deduc unde mă aflam și de ce, n-aveam șanse să ajung la vreun rezultat: povestea nu se lăsa abordată frontal, iar perseverența pe calea logicii curente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Prin săli orgolioase ori umede caverne... Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea reflexelor fluide. Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir Au strâns în năvi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
repezi, când sticloase, și umede și rare, În orbul mării limpezi - tezaur negrăit - Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit Multipla aparență și vecinica schimbare. Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön... Duhul Spartei încruntă strâmta zare; Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever - Cetatea siderală în stricta-i descărnare Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier... PEISAGIU RETROSPECTIV I O, desfrunzirile din urmă! Te uită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pelângă interes geo-istoric și folcloric. Povestirile celor care au trăit cândvaprin această regiune a Dunării, cu canalele Deltei precum erau odinioarăau întreținut pulsul vieții molcome a pământenilor. Moștenirea primită din generații în generații, trezește în fiecare iubitor șiadmirator al Deltei noian de întrebări. Noi, cei care ne aventurăm pecanalele Deltei Dunării îmbătați de splendida natură, de bogatele comoricare dau vieții -nu numai a băștinașilor-dar și a celor care din dragoste,interes științific sau simpli admiratori ai frumuseților naturale, îșiîndreaptă pașii spre
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
i răvășit de furi. DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de vieți Doar pe un zeu pământean - --------------------------------------- Virgil CIUCĂ Flushing, New York, SUA 1 august 2013 ---------------------------------------- CIUCĂ Virgiliu, poet și scriitor român. Membru al Ligii Scriitorilor din România (Filiala București) și al Asociației „Amicii Statelor Unite”. Născut în comuna Ghercești, județul Dolj
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
de moarte. Este momentul când Nina descoperă că socrii ei sunt infirmi, că reproșurile pe care i le adusese Emanuel că Ela s-ar fi născut cu handicap din cauza ei, nu au nici un temei. Nina înțelege că trăise într-un noian de reproșuri inutile, că fusese împinsă să dobândească un handicap al conștiinței. Emanuel îi mărturisește tot trecutul său, inclusiv iubirea pentru Adina. „Și dintr-o dată, în inimă i se ridică deasupra tuturor sentimentelor confuze, privindu-l cum se târa ca
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]