450 matches
-
intră în opoziție directă: • cu diateza activă, ca termen marcat prin morfemul se: Se respiră din ce în ce mai greu. - impersonal El respiră din ce în ce mai greu. - activ • cu toate diatezele, în structura cărora intră pronumele-morfem se, prin incompatibilitatea sintagmei cu un pronume personal în nominativ; morfemul se, purtător al sensului de nedeterminare 14 ocupă locul pronumelui personal a cărui semantică stă sub semnul determinării. El hotărăște, respiră, doarme, înoată greu. Se trăiește, respiră, doarme, înoată greu. La diateza impersonală, verbul se poate afla numai la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexicale, reprezentate în sistemul lexical prin termenul neutru din punctul de vedere al poziției în sistemul gramatical, actualizat în sistemul opozițiilor categoriale, primesc un fascicol de sensuri gramaticale concrete, generate de aceste opoziții categoriale: „Studentul inteligent găsește soluția optimă.” studentul - nominativ - impus de și expresie a funcției de subiect gramatical - singular - expresie lingvistică a realității extralingvistice - determinare definită - expresie lingvistică a situării realității extralingvistice sub semnul „generalului”; inteligent - nominativ - expresie a acțiunii legii acordului adjectivului-atribut cu substantivul regent - masculin - singular La
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concrete, generate de aceste opoziții categoriale: „Studentul inteligent găsește soluția optimă.” studentul - nominativ - impus de și expresie a funcției de subiect gramatical - singular - expresie lingvistică a realității extralingvistice - determinare definită - expresie lingvistică a situării realității extralingvistice sub semnul „generalului”; inteligent - nominativ - expresie a acțiunii legii acordului adjectivului-atribut cu substantivul regent - masculin - singular La verb, termenul neutru care-l reprezintă în sistemul lexical al limbii și care conține în sine posibilitatea dezvoltării sensurilor categoriale în sistemul gramatical este infinitivul. Înscris în gramaticile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de proveniență verbală sau cu semnificant nepurtând marca „determinării” de tip substantival: conform, contrar, grație, datorită, mulțumită, potrivit; • acuzativ; cele mai multe prepoziții: către, de, de la, despre, în, între, întru, pe, pentru, spre etc. În limba română, spre deosebire de celelalte limbi romanice, la nominativ și acuzativ prepozițiile nu impun substantivului marca determinării maxime (definite) - articolul hotărât: Intru în casă. Stau lângă (la) fereastră. etc. Fac excepție prepozițiile cu și de-a, care impun substantivului, numai în planul expresiei, morfemul determinării - articolul hotărât: Ioana a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intranzitiv etc. Pe de altă parte, intrarea cuvântului în structura enunțului implică dezvoltarea unor opoziții categoriale (de mod, timp, caz etc.), prin care ceea ce este sens/conținut categorial - în plan morfologic este marcă (formă) a funcției-conținut/sens sintactic. Sensul de nominativ al substantivului visătorii (marcat în plan morfologic de dezinența -i și, a doua oară, de articolul i) este marcă a funcției de subiect - conținut sintactic. Sensul de genitiv al substantivului pământului (marcat în plan morfologic de articolul -lui) este marcă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
general, numai în planul expresiei. Planul semantic al termenului dependent rămâne cel mai frecvent în afara opozițiilor categoriale prin care se caracterizează termenul regent. În sintagma studentă inteligentă, de exemplu, substantivul studentă impune caracteristicile de gen, număr și caz (feminin, singular, nominativ sau acuzativ), caracteristici cu existență biplană (în planul semantic și în planul expresiei), pentru substantivul studentă, dar monoplană (doar în planul expresiei), pentru adjectivul inteligentă. Prezența indicilor categoriali (de gen, număr și caz) la adjectiv are o motivație exclusiv sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
minciunii; a construit minciuni cu multă tenacitate etc. 2. indirect, când relația sintactică se stabilește prin intermediul unei prepoziții: se întemeiază pe minciună; lupt împotriva minciunii. Prin aceasta, sensul cazual rezultat prin recțiune directă se constituie în marcă a funcției sintactice: • Nominativul, pentru funcția de subiect; • Genitivul, pentru funcția de atribut; • Dativul, pentru funcția de complement indirect; • Acuzativul, pentru funcția de complement direct. În schimb, când flexiunea este orientată de recțiunea indirectă sau prepozițională sensul cazual nu se mai constituie în marcă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de prepozițiile despre, la, pentru: completivă indirectă: „Nu poți vorbi oricum despre cel ce ți-a pus creionul în mână.”, precedat de prepoziția cu: completivă sociativă: „N-am fost niciodată de acord cu cei ce închid ochii în fața nedreptății.” La nominativ nu mai are rol de marcă specifică absolută; poate introduce deopotrivă subiective: „Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.” (M. Eminescu) și nume predicativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copulativ, în schimb, el intră în „sinonimie” cu verbe cvasi-desemantizate sub aspect lexical concret: a însemna, a constitui, a reprezenta: „Ce e asta?” - „Ce înseamnă asta?” Ca verb predicativ, verbul a fi nu admite în sintagmă, în afara subiectului, un alt nominativ: substantiv (pronume etc.) sau adjectiv: * Mihai era (=exista) doctor. * El este (=există) albastru. Ca verb copulativ, verbul a fi admite în sintagmă, pe lângă nominativul-subiect, și un al doilea substantiv (pronume etc.) sau un adjectiv în nominativ: „Mihai era doctor.”, „Cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în afara subiectului, un alt nominativ: substantiv (pronume etc.) sau adjectiv: * Mihai era (=exista) doctor. * El este (=există) albastru. Ca verb copulativ, verbul a fi admite în sintagmă, pe lângă nominativul-subiect, și un al doilea substantiv (pronume etc.) sau un adjectiv în nominativ: „Mihai era doctor.”, „Cerul este albastru.” Tipuri structurale de predicattc "Tipuri structurale de predicat" Noua ediție a Gramaticii Academiei, realizată sub coordonarea Valeriei Guțu-Romalo (București, 2005) abandonează distincția predicat verbal-predicat nominal, curentă în interpretarea Sintaxei limbii române din edițiile anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceea, subiect gramatical: substantivul hoții. Verbul a ploua este întrebuințat uneori cu subiect intern, redundant, realizat prin substantivul ploaie: „Plouă ploaie rece de toamnă.” • expresiile impersonale absolute, alcătuite din verbul a fi (sau a se face) și un substantiv în nominativ: a-i fi foame (frig, dor, teamă etc.), a (nu) fi nevoie, a fi păcat, a nu fi chip, a fi duminică (toamnă, primăvară, seară etc.) sau din verbul a fi și un adverb: a fi târziu (devreme etc.); • locuțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în cazul genitiv: „Dar pe drumul bătut, care ar mai fi în stare să deosebească urma cui a trecut?” (C. Hogaș, 39) Observații: Este o excepție aparentă situarea subiectului realizat prin alte pronume sau prin substantive în alt caz decât nominativul. Într-un enunț precum: „ Ah ! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii.” (M. Eminescu. I. 48) de din componența subiectului de-aceia nu este, de fapt, prepoziția care, marcând o relație de dependență, să ceară acuzativul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neagra străinătate.” (M. Eminescu, I, 182) „Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzând, se izbi de o poartă de aramă.” (M. Eminescu, P.L., 5) Recțiunea orientează flexiunea când atributul se realizează prin substantiv sau pronume. Regentul impune termenului-atribut cazurile: • nominativ 43: „Este un conifer cu lemn foarte prețios, întâlnit foarte mult în munții Alpi...” (Flori, 9), „Și câte și mai câte nu cânta Mihai lăutarul din gură și din scripca sa răsunătoare.” (I. Creangă, 72), „Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din înțelepciune, alții tac din prostie; orișicum, tăcerea lor... vorbește.” (M.Codreanu, 191) „Aș plânge cu capul pe stâncă / O, țară a frunților oarbe.” (A. Păunescu, Manifest, 25) Observații: Atributul denumirii (din categoria atributului de identificare) se situează sau în nominativ (munții Alpi) sau în genitiv (mânăstirea Snagovului), Cetatea Suceava/ Cetatea Sucevei. Genitivul substantivului (pronumelui) neprepozițional se constituie în marcă a identității sintactice a atributului. • dativ; când atributul se realizează prin pronume personal sau reflexiv, forma scurtă, numită „dativul posesiv”: „De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața, 60) Rezultat al concentrării specifice a enunțului sintactic prin contragerea 47 unui nucleu predicațional care nu și-a subordonat identitatea și autonomia față de nucleul predicațional central, complementul predicativ nominal stă, cel mai adesea, în nominativ, caz cerut de verbul care i s-a impus ca regent: „De patru ori Mircea fusese așezat domn cu sila în țară de Poarta turcească.” (Al. Odobescu, 219) Elemente de relație Elementele de relație depind de tipul, semantic și structural
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și persoană, în relația de apoziție acordul atrage în sfera sa de acțiune și categoria gramaticală a cazului. Acordul în caz, însă, între termenul secund al apoziției și termenul-bază este liber. Termenul secund stă: - fie în același caz cu termenul-bază: • nominativ: „Enache, patronul, știa și el tot atât de puțin ca și noi.” (M. Eliade, 496), „Abia atunci mi-am adus aminte cine sunt: un condamnat pe care-l așteaptă o altă noapte de furtună și o nouă aruncare în mare.” (G.M. Zamfirescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acea vedenie că pe dată ne-o împărtășea și nouă - lui Pantazi și mie.” (M. Caragiale, 113) • acuzativ: „... Se putea înțelege, așa cum am înțeles eu, că între timp întâlnise pe acest fabulos poet, pe Adrian...” (M. Eliade, 503), - fie în nominativ, indiferent de cazul termenului-bază: „El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal.” (M. Eminescu, I, 35) „... Le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război.” (M. Eliade, 486), „.. Se împământenise luând de soție pe Ilinca Basarab, cea din urmă moștenitoare a vechii familii domnești...” (Al. Odobescu, 123) În structura apozițiilor cumulative, coexistă termeni-secunzi în nominativ cu termeni acordați în caz cu termenul-bază: „Sau crede că numai într-o asemenea grădină de vară (...) îl va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de apoziție se situează uneori în cazul genitiv, deși termenul-bază, exprimat printr-un adjectiv, calificativ sau pronominal, stă în nominativ sau acuzativ: „Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea.” (E. Barbu, 401), „Și omul a făcut o mare descoperire, a îndoielii și a întrebării.” (T. Arghezi, IX, 87) Elementele relaționale, considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de elementul relațional 61: „Avea pasiunea asta: lua câțiva copii cu el.” (M. Eliade, Dionis, 235) Când termenul secund are structură infrapropozițională, nepreluarea elementului de relație sau a morfemului de acuzativ de la termenul-bază e determinată de situarea termenului activ în nominativ: Va fi vai de cei ce-or sta când or da turcii în țară și-o să-i facă bucăți pre ei, cei rămași.” (E. Barbu, S.N., 30) Uneori relația de apoziție este mascată prin repetarea regentului termenului-bază: „Pe-un pat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-am adus aici? - Ascult, Măria-ta.” (Al. Odobescu, 14
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și structural și semantic, relația rămâne de dependență unilaterală, a atributului față de regent; articularea cu articol hotărât și dezvoltarea funcției de atribut sunt două modalități simultane și interferente de individualizare a sferei semantice a substantivului regent. 43. Categoria atributului în nominativ este individualizată în mod argumentat de M. Mitran în articolul Despre apoziție și raportul apozitiv, LR, 1963, nr. 1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției sociale etc., ca atribut substantival
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a sferei semantice a substantivului regent. 43. Categoria atributului în nominativ este individualizată în mod argumentat de M. Mitran în articolul Despre apoziție și raportul apozitiv, LR, 1963, nr. 1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției sociale etc., ca atribut substantival apozițional. Noua ediție a Gramaticii Academiei interpretează, însă, aceste structuri (profesorul Popescu, orașul București) ca „atribut substantival în nominativ”. (vol.II, p. 601) 44. Motiv pentru care G.A. situează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției sociale etc., ca atribut substantival apozițional. Noua ediție a Gramaticii Academiei interpretează, însă, aceste structuri (profesorul Popescu, orașul București) ca „atribut substantival în nominativ”. (vol.II, p. 601) 44. Motiv pentru care G.A. situează atributivele circumstanțiale în categoria atributivelor explicative, în opoziție cu atributivele determinative în care se înscriu cele de calificare și de identificare (cf. vol.II, p. 277 ș.u.). 45
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bancnotei este una extrem de simplă, la îndemâna oricărui posesor. Nu există costuri în utilizarea bancnotei. Bancnota este un înscris universal, în sensul că circulă în aceeași formă și mod de prezentare, oriunde în interiorul spațiului geografic determinat. Bancnota este un înscris ne nominativ, adică nu există un nume al unui deținător înscris pe ea. Bancnota circulă în mod liber de la un deținător la altul în procesul schimbului, fără niciun fel de restricții. Bancnota este o monedă fiduciară în cazul căreia statul intervine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]