536 matches
-
găsește de muncă, de mâncare se găsește! La depozit am cunoscut un român înalt, frumos și blond ca Nichita Stănescu. Era din Bacău, de patru ani în Italia. Total blazat. Omul ăsta nu mai avea speranță, dar râdea. Adică era nonșalant. Se considera norocos pentru că locuia într-o rulotă pe care o găsise, stricată, pe o străduță din Roma. Fără ușă, fără geamuri, pusese celofan să mai oprească frigul. Când nu muncea, mergea la Conad, își gătea la o butelie de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu mi-a spus, iar doctorița a fost nu numai fermă, ci și agresivă, verbal. Normal, am trecut prin niște ore de emoții și tensiune, până acum o oră și ceva, când am fost la ministru, care mi-a spus nonșalant că nu este nici o tragedie, că o să plec săptămâna viitoare. Am răsuflat ușurat și în birou cu colegii am glumit, am râs, timp în care au apărut simptomele de care v-am vorbit. Fantastic, ați avut schema clasică a declanșării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vară, același fular de mătase, tot alb, în bătaia vântului, același balonzaide ce nu ținea nici de frig, nici de cald, tot alb, culoare care-i imprima o anumită eleganță. În schimb, bascul ca o beretă cu marginile ușor îndoite, nonșalant tras pe dreapta capului, avea aerul că puțin îi păsa de trecători. De sub el, privirile secerau chipuri împietrite, se înveseleau la cele prietenești, deveneau chiar ca niște metafore la amicii adevărați și atunci o țuică fiartă bine-i mai prindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții, ochii tulburi abia de mai puteau rămâne deschiși, în timp ce tic-tacul ceasului din apropiere număra nonșalant clipele de trecere. Un lătrat leneș de câine se auzea la intervale exacte, spărgând cu sunetele lui, prelungite într-un început de urlet, tăcerea apăsătoare. Ultima șansă ar fi... dar își aduse aminte că un japonez genial, pe nume Hokusai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
1936 publică, sub pseudonimul Sergiu Vladimir, Jurnalul unui om inutil, iar un an mai târziu, un volum de versuri intitulat Mirele de Miazănoapte. Confesiunile din Jurnalul unui om inutil rețin atât prin sinceritatea tonului, cât și prin expresia lor, când nonșalantă, când plină de aplomb. Sunt aduse în prim-plan tribulații erotice, cu accent pe reverberația lor lăuntrică, amplu analizată, într-o înlănțuire de reflexii și metafore. De aici o anume tentă filosofică a stilului, dar și un vag fior de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
îl întrebă mirat plutonierul. "Păi eu am fost repartizat la Liceul "Laurian" (cel mai de vază liceu din Botoșani, unde învățau plozii elitelor locale, inclusiv cei ai "gradaților" de la regiment)." "Și ce-o să predați?" "Păi matematica, fizica și chimia", răspunse nonșalant amicul. Informația respectivă a căzut ca un trăsnet în urechile lui Moș Teacă, acesta având doi copii la "Laurian", amândoi cam deficitari la materiile menționate. Ne-a invitat imediat "să mai lăsăm" mătura și să mai stăm de vorbă, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
comande din nou la Roman. Avea să mă sune după două săptămâni și să-mi spună că cei de la Laminor nu i-au dat nici un raspuns. I-am telefonat personal directorului Laminorului, reclamându-i cazul și acesta mi-a spus nonșalant că întreprinderea nu are "specialist în limba portugheză" pentru a descifra comenzile venite din Brazilia, minciună gogonată, întrucât corespondența fusese transmisă în engleză. Am sesizat cazul la Ministerul Comerțului și cu asta "afacerea" s-a înmormântat. În perioada șederii mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al acestor nașteri în familia sa. Apetitul discuționist al interlocutorului este diminuat considerabil de aceste amănunte, însă ceea ce pare să-i elimine orice disponibilitate în privința continuării dialo- gului este această enormitate cuprinsă într-o frază pe care Nae o livrează nonșalant. În treacăt fie spus, această hemo- ragie verbală este poate cel mai bine caracterizată prin ceea ce Petru Creția numea divagație asociativă „care constă în a o lua razna fie plecând de la o vagă asociere de idei, fie pur și simplu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
80, o atmosferă prielnică lansării unor nume și unor opere care ar fi purtat timbrul inconfundabil al geniului nostru literar și ar fi uimit cu siguranță multe spirite sceptice și snoabe din capitala Franței, care, cum o spuneam, ne proiectează nonșalant Într-un spațiu cultural cvasi-necunoscut - prima, față de valorile vest-europene. Tinerii scriitori de azi sunt măcinați, la modul propriu, de angoasa, poate de umilința faptului că o literatură modernă ca a noastră nu primește girul Occidentului. Aproape o nevroză, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
știindu-mă sărac, Încercase să mă convingă „să tai În două romanul”. În plus, mergând odată În audiență la tov. Dumitru Popescu, secretar c.c., și fiind Întrebat „despre ce e vorba de fapt În manuscrisul Buneivestiri”, el a răspuns nonșalant că În carte „e vorba de un viol În baie și de o organizație contra statului” (lucru comunicat mie, În prezența lui Ivasiuc, de Dumitru Ghișe, adjunct al ministrului culturiiă. Exilul la Greci era privit ca o ulitmă și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unui copil. Acțiunea se petrece însă după 89, așa că visurile semiteroriste, semiinocente ale unui Lalalilu sunt înlocuite de visele erotice ale unui puști de cartier. Obiectul pasiunii sale se dovedește a fi Marilena din titlu (excelenta Mădălina Ghițescu), care practică nonșalantă profesiunea de prostituată. Nemescu a scris și acest scenariu împreună cu mai vechiul său partener Tudor Voican, cu care a colaborat la Mecano, Mihai și Cristina, Poveste de la scara C și cu care pregătește un debut în lungmetraj intitulat California Dreaming
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
triste, elegiace, sau melancolia ca o poză cu care se drapau uneori tinerii „atunci”! Înalt, cu membre puternice, lat în umeri, fruntea clară, un nas pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și ironic, masculin, un fel de „maestru de ceremonii” al grupului. Prin el, de altfel, aveam acces la unii artiști plastici, nume din diverse promoții din care rețin, pentru această pagină, doar doi, extrem de dotații sculptori Victor Roman și George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trimis lui P. Dumitriu, rugându-l să facă un referat de lectură în vederea publicării lor în R.F. Germania. P. Dumitriu însă, după mărturisirea respectivei doamne, nu s-a grăbit să trimită aceste referate, iar la repetatele ei telefoane a răspuns nonșalant că „romanele în cauză nu merită a fi traduse și publicate”. Când i s-a cerut să returneze volumele, a răspuns scurt că „le-a aruncat”. Au fost însă și scriitori în exil cu care „patria-mumă” a fost și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din păcate, li se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o atmosferă de bună dispoziție telegenică. Cei din platou, când bosumflați, când șmecheri, când apo caliptici, când zglobii, se simt bine. Cu alte cu vinte, cum spunea cineva, situația e tragică, dar nu e serioasăă Ziarele știu să facă o nonșalantă selecție între știri importante și știri vandabile. Orice informație e cântărită după eventualele ei conotații politice și după „rating“. Așa se face că, la un moment dat, suntem înștiințați (și nu în jurnalistica de cancan) că dnei Elena Udrea, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un partid românescă) e a accepta o anumită disciplină, a face decla rații de loialitate și a lua asupra ta povara unei minime responsabilități. Or, jurnalistul nostru vrea să se simtă „liber“. La nevoie, poate schimba de picior, poate cocheta nonșalant cu alte „orientări“, poate dansa pe altă muzică. E mai comod să depinzi doar de un patron bine plătitor și de un CNA anemic decât de o întreagă structură de partid. Sau de gura rea a altor jurnaliști. Jurnalistul, spuneam
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
i-am permis s-o facă, au început rimele. Am constatat că prin rime îl poți dovedi pe rege. Îl poți prezenta lumii. Rima îl silește să reintre în ritmul bătăilor de inimă pe care le provoacă. Rima se bălăbănește nonșalant prin tulburarea pricinuită de rege. Rima răvășește și disciplinează deopotrivă. Întregul vers se poate metamorfoza, poate intra în complicitate cu alte versuri. Poți scărmăna rimele, le poți tăinui în mijlocul propozițiilor, adică ascunde în spațiu, și poți să observi cum fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
explic ce s-a întâmplat electricianului care venea să-l repare. Activitatea de distrugere s-a încheiat la fel de brusc cum a început. Fără nici un dar, dacă, apoi, cu toate astea. Fără nici un comentariu. Matahală a încetat să mai fluiere. Stătea nonșalant în ușa bucătăriei. Nici nu știu prea bine cât timp i-a trebuit ca să-mi aducă apartamentul în halul în care-l adusese. Cincisprezece minute? Treizeci? Cam pe-acolo. Oricum au fost mai mult de cincisprezece și mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
între un terminator de duzină și un înger exterminator fără destul context metafizic. Oricît de neconvingătoare ar fi metafizica lui McCarthy, ea reiese din carte ; din film nu reiese (Coenii taie grosul conversației dintre șerif și unchiul său), drept care eliminarea nonșalantă a eroului pare un artificiu teribilist, fără semnificație. Aceeași senzație de artificial am avut-o la sfîrșit, cînd Chigurh comite o crimă atît de gratuită, atît de malefică, încît mă așteptam să mă înfioare. Pe hîrtie m-a înfiorat ; senzația
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
el își închipui alarmat cum propria limbă devine instantaneu o bară mobilă ce lovește pereții unui clopot... cu dinți. Încercă să râdă în fața unei astfel de imagini, dar nu reuși... Din momentul în care simțise primele frisoane, panica se cățăra nonșalantă pe picioarele sale, pe șolduri, pe abdomenul mușcat de spasme, încetul cu încetul, frenetică, pofticioasă, prinzându-i inima cu degete metalice insensibile. Brusc, i se făcu poftă să fumeze, ca și cum ideea de trage fum în piept ar fi devenit soluția
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat ploaia. Nori pământii acoperă tot cerul, până și aerul are o transparență pământie, neclară. Se lasă ceața. Am o senzație foarte ciudată de panică la gândul că Eduard transportă nonșalant, prin ceață, în punga de plastic, îmbrăcămintea și încălțămintea mea de la petrecerea Georgianei. E ca și cum i aș fi cedat identitatea mea pentru un timp și acum nu mai știu prea bine cine sunt. în fața blocului se oprește. îl invit, răgușită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-se de la masă. Tu ești autorul, ale tale sunt personajele, a ta este acțiunea. Eu sunt doar unul dintre personaje și, din această postură, pot doar să-ți ofer perspectiva mea incompletă. — Mai poți să stai cât vrei, îi spun, nonșalant, ai mei de-abia au plecat la teatru, voi fi singură cel puțin încă două ore... Mă întrerup. îmi dau deodată seama că spun ce nu trebuie, ca o gâsculiță jalnică. Eduard se uită la mine incolor. Așteaptă răbdător să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mlaștină în care ea se târa, încercând cu disperare să se mențină la suprafață. Dădea disperată din mâini, dar nu mai putea înainta, iar pământul i se surpa sub picioare. în fața ei, la mal, se zăreau Ion și Ionela. Stăteau nonșalanți pe un gard, ronțăind semințe și scuipând cojile în mlaștină. Vor beau între ei, râdeau, făcându-i semne cu mâna, de încurajare. Nu păreau să observe disperarea Clarei, care se afundase până la piept în mlaștină. Auzindu-se strigată, întoarse capul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu?", o trânti amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un minut am intrat și io înăuntru, aici. M-am întâlnit cu domnu' Relu, că avea Sandu o chestie cu dumnealui și am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]