1,090 matches
-
fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
credeți, dar o mulțime de indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mâncare, haine, din milă că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța lungă și monotonă, deși mă trezisem ca de obicei În jurul prânzului cu sentimentul că cineva bate insistent la ușă. M-am apropiat de noptiera cu blat de marmoră gri și am pus mâinile pe ea ca să mi le răcoresc, dar bătaia În ușă mi se părea că persistă. Un timp nu am răspuns. Apoi am deschis brusc ușa. Pe prima treaptă de lângă ușă porumbelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
toți acolo, ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită de perne, Georgie arăta exact ca o fetiță emoționată. Era cam prea îmbujorată iar fața ei era încă puțin buhăită. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am putut să disting, pentru că arcurile patului gemură sub greutatea ei. După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e ce vrem să fim. Nu știam că Dora era atât de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asta. Poate. — Acum intram În dormitorul maică-mii cu o misiune precisă În minute. Eram armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa cum trebuie. Mai Întâi am Întors ceasul deșteptător de pe noptieră, ca să-l văd de unde stăteam. Puteam să fac ce aveam de gând doar până când minutarul nu depășea un anumit punct. Consideram aceste perioade circumscrise minutele mele „sigure“. Desigur, ca orice bun soldat, continuam să ciulesc și urechile. Dacă cineva trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cine e femeia din fotografie? Că pot să Înceteze cu cercetarea apartamentului. În schimb, ar trebui să trimită o patrulă În cartierul meu, ca să pot s-ajung acasă de la stația de tramvai fără să fiu jefuit. Am pus calul pe noptieră. În orice caz, Anton se plictisise. — E cald aici, ca-ntr-un cuptor, Sascha. Hai să ieșim, să bem o votcă și noi, ca tot omu’. Nu porcăria asta. Puse dopul Înapoi. Cântărind opțiunile, i-am propus un restaurant de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și de chestionarul care rămăsese În sertarul de sus al biroului meu. La un moment dat, mi-am spus, poate că mi-ar folosi și agrafele de hârtie și creioanele; chiar și calul de lemn al Dorei, stând stoic pe noptieră, avea o anumită valoare sentimentală pentru mine. Și Încă ceva, mi-am dat seama dintr-o dată. M-am repezit la bibliotecă și imediat am vârât În buzunar tabachera de la Dora. Chiar dacă era Încuiat, fiind astfel inutilizabil, amintirile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici faptul că avea nevoie de ajutor. Câteva minute mai târziu, când credeam că-mi aduce o surpriză În dormitor, era prea târziu. Cel care a plasat trupul neînsuflețit pe pat cercetase camera cu gesturi grăbite și repezite - mai Întâi noptiera, apoi dulapul și la final scaunul Încărcat cu hainele mele. Am crezut că era Dora, căutându-și țigările. Dar putea fi chiar Anton, Încercând să găsească filmul. Chiar dacă după haine nu și-o fi dat seama că eram acolo, cleștișorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și Domnul e Unul și cinstește pe tatăl tău și cinstește pe mama ta și-ți promit, promit, promit - numai fă să fie benignă! Și a fost benignă. Un exemplar din Sămânța dragonului de Pearl S. Buck stă deschis pe noptiera de lângă pat, unde se mai află și un pahar pe jumătate golit cu suc de ghimbir răsuflat. E zăduf și mi-e sete, iar maică-mea, care-mi citește gândurile, îmi spune să-i dau drumu’ și să beau ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
portocaliu prin dormitorul principal. Cred că aici ți-ar trebui aspectul acela de terminat-dar-neterminat. Nestudiat. Ca și cum ai fi făcut finisajele tu Însăți, dar cu maximă perfecțiune. Ai nevoie de o tăblie de epocă pentru pat, tapet chinezesc pictat manual și noptiere Jan Sen. —Milton, chiar nu pot angaja un decorator. Îmi plac la nebunie ideile tale, dar pur și simplu nu sunt genul ăsta de fată. Păi, sunt un cadou de la Lauren, așa că nu ai Încotro, replică el, Îndreptându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cele din urmă. Într-una din zilele trecute, când Jim a adus Înapoi costumele tale, mi-a dat un teanc de chitanțe. —Ce vrei să spui? rosti Hunter Întrebător. M-am aplecat peste marginea patului și am deschis sertarul de la noptieră. Acolo era punguța Ziploc. Am scos-o, am deschis-o și am pescuit din ea chitanța de la Hotel Blakes. — Te rog să-mi explici asta, am spus, ținând spre el chitanța. Hunter o examină. Este o notă de plată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Blakes. — Te rog să-mi explici asta, am spus, ținând spre el chitanța. Hunter o examină. Este o notă de plată de la un hotel, zise el. Ar fi trebuit să i-o dau contabilului acum câteva săptămâni. O puse pe noptiera lui, ca și cum nu era nimic ciudat În legătura cu ea. Și acum, ce-ar fi ca eu și soția mea să profităm din plin de cadoul mult prea scump primit de la verișoara mea? Hunter Începu să-și frece fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ce-și dau bice în fața icoanelor. "Așa-mi trebuie, tîmpit ce sînt!" Ochii lui caută o secundă spre etaj, unde știa că este dormitorul Mariei. Lumina se ghicește cu greu, semn că femeia o fi citind la lumina lămpii de pe noptieră. "Hm! Nea Toader nu se teme pentru nevastă-sa... Vorbe! Vorbe de om beat. Dar cine era femeia de la telefon și ce voia? Nea Toader o înșeală pe Maria?!... Și ea... m-a cam luat peste picior. Mîine îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd dădeau de necaz... Acum, tata, știindu-se cu flăcău de trei ani, cînd o vede, "sărut mîinile, doamna doctor!" Noroc că mă duc mai des pe-acasă, altfel părinții m-ar uita. Stau la cămin cu poza lui pe noptieră; fetele chicotesc, zic că-i al meu. Mi-i așa dor de el!... Îți dai seama, dacă a crescut mai mult cu mine... În locul tău, nu te supăra că-ți spun așa, n-aș fi apelat la Săteanu. De ce! tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă simt vinovată că ascult și convorbirile Doinei. Ce-a vrut să spună escrocul ăsta cu "pui de cuc"?! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și, cînd ajunge în bucătărie, nevăzîndu-l pe Ovidiu, îi spune lui Pavel: Vezi că pipița îl vrea pe chelner. Pavel iese și începe să-1 caute pe Ovidiu. Îl găsește sus în dormitor, întins pe pat, cu porția de carne pe noptieră, neatinsă. Ești un prost! se înfurie Pavel, trăgîndu-și în sus, pînă peste coate, mînecile puloverului, cînd află ce i-a spus fata. Eu, în locul tău, îi dădeam una... Și dacă, totuși, rămîne gravidă? întreabă Ovidiu. Nu-ți dai seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dulapul și ia geamantanul cu carnea rămasă. Dă la mine! se repede Sultana de cum îl vede revenind. Deschide geamantanul, rupe ambalajul pachetului cu cămașa și cărțile, cadoul lui Mihai, fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe noptieră; florile, pe lîngă scaunul pe care a pus geamantanul, scoate apoi o bucată de carne mare, fragedă, și o arată tuturor, trecîndu-le-o pe sub nas, în timp ce Mihaela pregătește plita electrică. Jos, în sală, toți dorm; chiar și studenta doarme, cu caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
perceptibil. Bine măcar că sentimentul acesta de teamă - plin de semnificație - fu eclipsat de penetrarea subită a lui Dan. Urmă „testul acid“. Pe când gura lui îi morfolea încă o dată gâtul umed, Carol, cu privirea ațintită spre paharul cu apă stătută de pe noptieră, își dădu seama că soarta i-ar putea fi decisă în momentul respectiv. Dan va simți oare chestia? O va observa? Va putea evita să i se atingă de pubis? Era doar o chestie, un puștiulache ce se dă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și înălțimi diferite. Unele sunt mici, la fel ca scaunele sau măsuțele de ceai, altele sunt înalte până în tavan. Din punctul de vedere al formei, unele sunt rotunde și altele pătrate. Noțiunea de dulap în mobila tradițională chineză cuprinde și noptiera și comoda. Țigle ornamentale, cu statuete de animale În China antică se acorda o mare atenție ornamentării acoperișurilor casei. În perioada următoare dinastiei Han (206 î.e.n.-220 e.n), acoperișurile aveau pe margini ornamente reprezentând animale fabuloase, de obicei un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient, domnul Prentice Îi rupse coperțile, și sparse și suportul de porțelan al lămpii. Doar claxonul unui automobil izbuti să pună frîu furiei lui devastatoare. Vino cu mine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]