18,350 matches
-
varsă un strop pentru noi și se bucură și se bucură laolaltă cu noi Nord Traversez linia de tramvai am un zâmbet precar-dubios pe care cel mai adesea îl port înăuntrul meu Cerul e moale-lânos și probabil mișcarea circulară a norilor mă face să simt o vagă amețeală dacă nu chiar embrionul obscur al unei bucurii începe să-mi zvâcnească sub tâmple Ajung în dreptul semaforului am un zâmbet precar-dubios îl port înăuntrul meu ca pe o busolă care (fără să știi
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama când și cum balonul uriaș trecu pe lângă nasurile lor înghețate, plutind pe deasupra acoperișurilor roșii, apoi dincolo de Turnul Colții, făcându-se din ce în ce mai mic, o mărgică pierdută printre norii albi ai iernii. Curând, Nane își dădu seama că mulți dintre clienții peruchierului nu dispăruseră. Ei se amestecaseră în lumea Bucureștiului, cu noile lor fețe, cuprinse de o bucurie temperată și calmă, care îi făcea să se deosebească de toți
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
s-au luptat să convingă lumea că și femeile sunt persoane îndrumă lumea la adăpost doi pași mai încolo sub streașina Parlamentului pe ușa căruia ele n-avuseseră voie să intre pe cealaltă colină deasupra ecluzei lângă Chateau Laurier printre nori ies deja stelele din coiful colonelului By iar acesta își mută privirea direct în decolteul unei trupeșe mexicance în timp ce tovarășul ei de excursie mânuiește o cameră video în spatele Curții Supreme n-a căzut picătură de ploaie și pe malul multicolor
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
care-i zădărau ochii și mintea și-i strecurau fiori reci pe șira spinării. O neînțelegere amestecată cu o bănuială scormonitoare l-au încercat, punându-l ca pe jeratic, pe Anghel Furcilă. Mai mult ca sigur că lighioana picată din nori, știuse dinainte că el urma să treacă pe acolo și-i aținuse, după cum le era învoiala, calea. Pornit, omul s-a uitat la zmeu chiondorâș. Acesta îl scotea din sărite cu stăruința, îndrăzneala și calmul lui netulburat. Pe dinăuntru începuse
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
să zâmbească. Să meargă să-i viziteze la vară, era binevenit oricând. Sigur. Mai așteptară câteva ore, apoi reușiră să camufleze invaliditatea pasagerei și să o urce în avion fără însoțitor medical. Matei așteptă până văzu avionul pierzându-se îndărătul norilor. Ultima clipă. Doamne-ajută, murmură. Apoi porni alene spre casă. Se lumina de ziuă.
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și ea țintă la mine, nemișcată, sinistră, alb-roșie dar tot mai lividă, cu un mare cearcăn înconjur. Mai târziu am aflat că din cauza blocurilor centrale prăbușite în primul minut, a norilor de praf și de moloz înălțați din Bucureștiul supus la cazne, hurducat, halucinat, Luna primise un halo sau chiar două, care o făceau și mai teribil inumană. Întunericul era deplin, electricitatea fiind prompt întreruptă, ca și alimentația cu gaze (acesta
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
îl știam dintotdeauna, cu mari și late scări de marmură neagră la intrare, emblematic pentru acel loc. și totuși, tributul oroarei abia urma să-l plătesc... Intrasem bâjbâind pe strada destul de strâmtă a Colței, când prin negreala aceea densă din cauza norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă, inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi orice simț al orientării: un masiv înalt și prăpăstios, un carst, un deal
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
peste grui și-adîncuri în altele iască-n crîngul cărunt al minții cîmp înlăuntrul femurului văz ager înspre coloana de trunchiuri osoase de vite peste umărul drept umăr mort în senzorii rîului. Semn de carte Vapor fără porturi tren fără gări nor fără ceruri eu fără mine. Peisaj Un uragan se subțiază pînă poate trece aidoma unui fir prin urechea acului un copac descrește descrește pînă devine o singură frunză o piatră la picioarele tale o piatră nudă cum moartea. Geneză Întîi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
fumegânde dintre cuvânt și rostire Între cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
noaptea în ei se îndoapă cu zgomote mă pierd printre umbre nicio licărire de clopot nicio tresărire de altar trec printre umbre mie străine îmi iau strada pe umeri și o duc către prima biserică Umbra Depresia vine pe un nor din trecut galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie de pleoapă anunță obsesii pe degete nicotina pictează fluturi de paradis și flori carnivore car după mine o lume întortocheată ar trebui să zâmbești pe traiectoria gândului poposește un oaspete
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
întortocheată ar trebui să zâmbești pe traiectoria gândului poposește un oaspete nechemat o umbră cu plete el ține între buze pasărea nopții Lecția de geografie Ce gânduri golesc creierii munților contaminați de o nemăsurată tristețe roca se macină în sine nori sfâșiați își dispută o clipă de libertate ațipești și sângele încărunțește așteptând semnul tainei nedeslușită rămâne marginea vieții tăcerea picură o lumină de var Frig de noiembrie Frig de noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot mai asculți Leonard
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
poeme oglinda absoarbe Ziua ce trece Mă visez amorfă uneori și prin vine alunecă stele de apă stau lângă țărmul întins în lumina de zi mă visez locuită de fire de iarbă mă visez locuită de ochii de cobalt ai norului mă visez locuită de gândul tău ca o cupă cu aripioare abstracte până la aburul serii e încă mult de visat O pereche de ziduri Și norii și apele reci dedesubt cum te-ai putea confunda cu femeia pusă la zid
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
visez locuită de fire de iarbă mă visez locuită de ochii de cobalt ai norului mă visez locuită de gândul tău ca o cupă cu aripioare abstracte până la aburul serii e încă mult de visat O pereche de ziduri Și norii și apele reci dedesubt cum te-ai putea confunda cu femeia pusă la zid mirosurile vor veni cu o pace egală pe o fărâmă de stâncă îți încerci tăișul cuvântului absorbi aerul spre binele lacrimei fără scăpare cercul se strânge
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
ca să intervină la cunoștințele sale din Poliție. Din fericire, n-a fost nevoie să apeleze la domnul Carsky, deși a trecut granița printr-un loc ales la întîmplare, la fel de ostil ca ziua aceea de miez de noiembrie friguros, întunecată de nori și ceață saturată de burniță. A luat-o pieptiș printr-un lac înconjurat de stuf, trei sute de metri prin apă, fără să știe să înoate, la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
apară pe lac în diferite feluri : umbre reflexe zvonuri mirozne purtate de vânt credință în brazii și stâncile de pe maluri ca-n cele mai odihnitoare secunde rugi ale apei atunci când vreun pește zvâcnește brusc instantaneu al ochilor mei când măturătorul norilor limpezește și suprafața lacului zone de împăcare pe băncile goale luminate de scurte umbre de păsări în zbor viață a mea povară de aer pe care-o susține întinderea de apă viață a mea care treci prin adâncul și pe
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
ca o urmă de gumă pe perete în ziua cu firimituri de soare a universului clorofilian mască de lemn și umbră de cimbru și sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă deschid poarta căsuței unde stau în gazdă o bucată de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului și se-aud voci
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
odată, când mi s-a cerut să țin un raport despre presa de tineret, și tocmai atunci a venit și Zoia Ceaușescu, și s-a așezat gracilă și tăcută la capătul unei mese lungi, și s-a învăluit într-un nor de fum, în timp ce eu mi-am citit raportul la celălalt capăt al mesei, iar el atârna în ramă pe peretele lateral, echidistant între mine și ea. Mi-am început raportul cu o laudă la conducător, josnică și normală, întrebându-mă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ce s-ar întâmpla? Mă aud spunând: n-ai idee câte mi-au făcut ăia de la secție, până au aprobat cartea. Și ea dă din cap, reflexiv, și parcă cu un pic de simpatie. Mă uit pe lângă profilul ei, afară: norii nu s-au rărit. E încă furtună. Imi dați voie?, întreabă hindusul. Se apleacă spre noi, ținând două pahare înalte de coca-cola. Mi-l întinde pe al meu, și-mi spune: coca-cola asta e amestecată cu un rom cum n-
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Radu Ulmeanu Ceva fără nume Un vultur negru vine din când în când în picaj să-mi ciugulească sprâncenele și trage toți norii de pe cer după el lăsând în urmă o nebunie de stele Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
fason odată cu nota cea nerușinată. Vinul sălciu îi venea mărețului pe gît în sus ca un început promițător de borîtură. Mai fusese și dulceag iar el, de spaima tăcerilor, azvîrlise în stomac aproape toată sticla. Pe cerul aproape alb de nor subțire nu se vedea nici o dîră de avion sau vreun semnal, o rachetă de semnalizare, ceva. Grădina Botanică se trezise de dimineață în strigăte și croncăneli de păsări. Florile mișcau și ele, cine zice că plantele nu se mișcă nu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
porumbelul întors cu ramura verde, poți să veghezi oricât, pace nu va fi în lumea asta; ci tu sub umbra cuvântului vei adormi și visa, captiv în visul meu, cum mă clatin cu o aripă frântă, în căutarea întregului, sub norii haotici. - Să fiu eu Odette, din care Daimonul și-a făcut veșmânt de sărbătoare aruncat pe masa de operație, iar tu, lumina din care se-aude plânsetul meu. Ca și cum aș mânca hârtie Otrăvuri în doze ca pentru elefant mi s-
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
vers, dar acesta doarme sub umbra pânzei, ascuns la nivelul genei, cu cheile în mână. - Am nevoie de câmpiile verzi și de albastrul cerului! abia mai strig din cămașa nemiloasă de gratii și nu se-aude decât sunetul ei până la nori. Bucîți din vas - Am început să arunc bucăți din trup, bucăți de carne ce nu-mi mai trebuie - nu le privi, sunt deja țărână! - și-n golul rămas, dacă mă iubești, așează-mi bucăți din sufletul tău. Bucăți de lumină
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală de vânt ridică din nou în burta norilor praful fin și aurit. Străzile deveniră într-o clipă curate ca-nainte de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea era aproape de mine m-atingea cu o aripă de miere și se sfărâma la picioarele mele ca o depărtare hieroglifică. Lucruri ciudate se întâmplau. Nu mai înțelegeam nimic din lucruri, din ferestre, din păsări măiestre
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]