275 matches
-
a întâmplat. El și alți eunuci au târât-o pe Norișor la Sala Pedepsei. Au bătut-o și au încercat în toate felurile să o facă să tacă, însă fata era prea încăpățânată. După o oră, An-te-hai îmi raportează că Norișor e moartă. Sunt șocată. — Tu... An-te-hai, nu ți-am dat ordin să o omori în bătaie! — Dar nu voia să tacă, doamnă! În calitate de șefă a gospodăriei imperiale, Nuharoo mă convoacă să apar în fața ei. Sper să am destulă forță să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se întoarce și îmi răsucește brațele la spate. Mi se împleticesc genunchii și cad. Pântecul meu se izbește de podea. Mă târăsc în genunchi la Nuharoo și o implor: — Îmi pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat lui Norișor, Majestatea Voastră, dar a fost un accident. Dacă trebuie să mă pedepsiți, vă rog să faceți asta după ce nasc. Voi accepta orice fel de condiții de încarcerare. Nuharoo schițează un zâmbet. Expresia aceasta mă înspăimântă, căci zâmbetul ei îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se opreau câte unuia vorbele În gât de admirație. Cineva a Îndrăznit, cu glas mic, ce-i drept, să spună că nu era neapărat nevoie, dar n-ar fi fost rău ca pe cer să se afle, așa, și un norișor alb, cu față bucălată de copil, cum a văzut el În casa unui grădinar de prin satele de dincolo de codrul vânăt de la Miazănoapte. A fost un mare succes, una peste alta. Lumea s-a așezat din nou la masă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rolul extraordinar pe care-l joacă religia. O să-ți dai seama de asta în momentul în care-i vei cunoaște pe Slujitori, preoții ce oficiază în templele locale. Își aprinse pipa și cu capul învăluit de unduirile fantomatice ale unui norișor de fum aromat plecă agale către punte. Discuția cu Angir îi reaminti împrejurările ciudate în care își făcuse apariția călătorul său. În tot răstimpul în care hoinărise prin cele mai negândite colțuri ale spațiului, cum îi plăcea să spună, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o singură linie. N-o să mai fac! Luke s-a întors către mine cu fața contorsionată de furie și durere. —îți ceri tot timpul scuze, a urlat el. Din cauza frigului din noaptea aia de februarie respirația i se transforma în norișori. Dar niciodată nu crezi în ceea ce spui. Chiar îmi pare rău, am protestat eu. în clipa aia, îmi părea într-adevăr rău. Când Luke se supăra pe mine, mereu îmi părea rău. Când mi se părea că sunt pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sau boilerul. Luând cotul de la capătul unui coridor lung, Susan l-a urmat pe Nick și a pătruns în cea mai frumoasă cameră de copil pe care o văzuse vreodată. Pereții erau vopsiți în bleu și aveau pictați și câțiva norișori. Toate obiectele din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-l ține la respect, lipsindu-l totodată de pretextul unei Încăierări. Bărbatul face un pas Înapoi, dar stăruie: — Care ți-e numele, străine? Khayyam șovăie să se dea de gol, caută un subterfugiu, Își ridică privirea spre cer, unde un norișor tocmai a acoperit cornul lunii. O tăcere, un suspin. Să te refugiezi În contemplație, să numești stelele una câte una, să fii departe, la adăpost de mulțimi! Deja ceata Îl Înconjoară, câteva mâini Îl ating, redevine stăpân pe sine. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a lui Ilana, întotdeauna stropește cu salivă, dar trebuie să înghit, stomacul începe deja să mi se întoarcă pe dos, așa că o întreb cu mare efort, cum merge tricotatul, iar ea flutură mândră o mână, dând la o parte un norișor roz, termin în câteva zile, nu am voie să nasc înainte, iar eu spun, minunat, apoi îi mângâi umărul cu sufletul țăndări. Din depărtare răsună vocea lui Anat grăbindu-le pe fete, nu îmi spune că ai uitat, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când ajung la cămin, în fiecare dimineață, fetele stau întinse pe canapele, picioarele lor goale sunt adunate sub ele, mă privesc indiferente, doar Hani mă întâmpină într-o dimineață plină de entuziasm, am terminat puloverul, și flutură înaintea mea un norișor trandafiriu. Ce frumos este, spun eu uimită, este perfect, iar ea își mângâie burta, și fetița mea este perfectă, i se va potrivi, nu uita că, după ce se va naște, o voi îmbrăca eu, cu mâinile mele, apoi scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
periculos, maxilarele îi scrâșnesc în timp ce vorbește, dar ce spune, abia dacă aud, pare un discurs pregătit, din câte îmi dau seama, a lucrat la el ceva vreme, probabil chiar în fața oglinzii din camera sa închisă, dar eu sunt cufundată în norișorul de lână al puloverului deșirat cu sânge rece, ghemotoace de lână îmi sufocă gâtul, cum a putut să îi facă așa ceva, săptămâni întregi lucrase la el, toată nefericirea ei o pusese în lâna trandafirie, dar acum totul se terminase, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu timpul acesta rămas liber, acesta este un teritoriu nou, pe care trebuie să îl explorez, exact așa cum ai învăța o limbă nouă, mă gândesc la ce voi face până diseară, privesc din nou bucățica aceea albă de hârtie, un norișor luminos pe cerul întunecat al biroului, nu reușesc să mă abțin, formez numărul în grabă, înainte să mă răzgândesc, și spre surprinderea mea răspunde chiar el, eu întreb, Mikha Bergman, și el spune aproape mândru, eu sunt, vocea lui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apuc acum să o îmbrac sau să îi sugerez cu ce să se îmbrace, este problema ei. Dar îmi place să port numai hainele lui, scâncește ea, întinzându-și un picior și lovind canapeaua, care îi răspunde imediat printr-un norișor de praf, eu îmi fac de lucru, deschid și închid frigiderul, până când se lasă liniștea, iar ea iese din cameră abia după aproape o oră, îmbrăcată într-o cămașă albastră de catifea pe care i-o cumpărasem demult, cu buclele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un cioban își păștea oile pe fundul unei văi pierdute printre munți. Cum stătea el așa și cugeta, sprijinit în bîtă, numai ce apare pe drumul de costișă un minunat Range Rover, care se îndreaptă spre el învăluit într-un norișor de praf. Din mașină coboară un tînăr mîndru, îmbrăcat într-un costum Armani, cu pantofi Gucci, ochelari fumurii Ray Ban și cravată Hermès, și i se adresează ciobanului : Dacă pot să spun exact cîte oi ai în turma ta, îmi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se numeau Zorzon; Marinela, căreia Jan îi cânta pe melodia Marina, Marina, Marina cuvintele "Blondă, blondă, blondă, 'naltă cât o sondă", în fine, Iolanda, care mi-a apărut în vis. Nu vreau să insist mai mult asupra lor. Toți acești norișori colorați și parfumați sânt doar pitorești, iar eu nu-mi pot permite să vă plictisesc cu o poveste pitorească. Background - asta am fost cu toții pentru cel care a venit și a schimbat ceva în noi sau măcar a lăsat în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oricine. Tabăra se termina, fără ca ura mea involuntară pentru orice fel de relații de amor să se fi epuizat; în ultimele două-trei zile însă am avut o surpriză mare și dureroasă. Era începutul lui august, și strălucirea cerului albastru cu norișori albi, îngrămădiți în forme dense și precise, melancolia pădurii însorite, gustul acrișor al măcrișului și duhoarea aricilor morți pe cărări se amestecau într-un sentiment ciudat, care începu să-mi îngreuneze inima. De câteva ori mă surprinsesem privind-o pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura și zilele petrecute acolo mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze pe fundalul vieții-mele ca niște perle răzlețe. O dată la o lună, o dată la două luni, timp de câțiva ani, mama îmi spunea dimineața că mergem la tanti Aura. Înainte să încep povestea propriu-zisă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care stăteam. Cu cât venea mai aproape, cu-atît trăsăturile lui se deslușeau mai bine și în curând nu i-am mai putut vedea decât fața de lumină, iar apoi numai ochiul său, care deveni deodată cerul liniștitor, albastru, cu norișori, pe care-l priveam prin fereastra camerei Puiei. Prietena noastră bolnavă se ridicase în capul oaselor și zâmbea. Ester, ciudata Regină Galbenă, rămăsese cu termometrul în mână, iar prin fereastră vedeam din nou corcodușul și cornișa casei vecine. Termometrul arăta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poticneam din când în când. Stelele erau foarte sus, foarte departe. Nu le păsa de nimic de pe pământ. Am căutat multă vreme cu privirea cometa cu șase cozi și-am descoperit-o cu greu. Abia se mai zărea, ca un norișor palid, la o margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe Moșilor, aveam s-o caut zadarnic. Ne-am afundat într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și doar se legăna în văzduhul luminos, prinsă de-un fir de păianjen. Și deodată mi s-a părut că, în spatele ei, cerul, foarte albastru, de septembrie, se schimbă : am ridicat capul, privind atent, da, începuse a se umple de norișori albi și au trebuit să treacă câteva clipe până să îmi dau seama că acești norișori ce se umflau ca bășicuțele, de un alb verzui, catifelat și intens, erau cu totul altceva decât inofensivi nori de vreme bună. Și în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a părut că, în spatele ei, cerul, foarte albastru, de septembrie, se schimbă : am ridicat capul, privind atent, da, începuse a se umple de norișori albi și au trebuit să treacă câteva clipe până să îmi dau seama că acești norișori ce se umflau ca bășicuțele, de un alb verzui, catifelat și intens, erau cu totul altceva decât inofensivi nori de vreme bună. Și în coada ce o vedeam tot mai de aproape lumea observase că se întâmplă ceva, se agitau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fii proprietar de atelier. Cătălin scruta și el cerul, de multe ori, în recreație și mai cu seamă dimineața când o pornea către școală și atunci speranțele că peste zi o să vină în sfârșit ploaia parcă erau mai mari. Dar norișorii albi, strălucitori și pufoși călătoreau în lungul Văii Prahovei, venind de peste dealurile dinspre Cornu, traversau orașul și dispăreau peste Bănești, spre sud, unde dealurile, tot mai joase, se depărtau unul de celălalt, topindu-se în câmpia netedă ca în palmă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum să plec. Ei să vezi și păsările speriate cu penele ude leoarcă, nu-și găsesc în hărmălae cuibul ca să se adăpostească. În noaptea-ntunecată, toate dorm: păsari, gâze, flori, frunzele atârnă ude. În zori cerul e senin fară nici un norișor, iar pădurea s-a trezit și e o mare forfotă: Albinuțele își pregătesc găletușele să adune polenul din floricele, gâzele mișună grăbite, lăcusta își coase fusta ce i-a rupt-o scaietele, licuriciul își repară felinarul. Numai melcul-i suparat
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
așeză cu capul rezemat de borul pălăriei și cu picioarele atârnând deasupra apei și se lăsă legănat de valurile apei, obosit fiind adormi curând. Cât timp a dormit nu se știe, dar când se trezi zări cerul albastru și un norișor mic alb pe cer ca un pufuleț. Pălăria plutea pe apă cu tot cu el, dar piticul nu știa unde se află și încotro era purtat de apă. Pluti așa o bună perioadă de timp. Se apropia de mal, se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
hotărârea ei, pentru că în mușuroi deviza este „Toți pentru unul și unul pentru toți “ Cum se apar bebelușii ? - Uite cum stau lucrurile. La început, când tu erai mică, înainte să te naști, erai sus în Ceruri și așezată pe un norișor, te uitai spre Pământ. Îți plăcea ce vedeai: iarba, florile, cățelușii, fluturii... Toate îți făceau cu ochiul și ai fi vrut să le vezi mai deaproape. Ei bine, într-o zi când priveai în jos, ai văzut pe mama și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]