5,297 matches
-
fundalul monoton al stilului juridico-politic, plin de formule prestabilite, apar unele izbucniri pitorești de spontaneitate orală, care însă riscă să producă și unele improprietăți și anacoluturi. Cu toate tentațiile ironizării, trebuie să admitem că acestea sînt, ca procent, în limitele normalității; suspect ar fi să lipsească cu totul. Cum se repartizează gafele în funcție de persoane și partide e o altă problemă, care desigur nu ne interesează aici. Cele mai evidente sînt confuziile produse de contaminări între cuvinte sau construcții. Uneori e greu
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
cu armistițiul pe care l-am parafat cu societatea israeliană, cu cei din jurul meu! Nu deranjez, stau cuminte în colțul meu, scriu, privesc și atît!" (p. 74). Acestui balans trecut-prezent i se adaugă în Israel și cel dintre starea de normalitate și permanenta amenințare a atentatelor teroriste care pot lovi atunci cînd te aștepți mai puțin. Cartea lui Mirel Brateș este simultan un roman și un eseu despre viața de zi cu zi a evreilor originari din România în Israelul de
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
de acuze similare la vremea apariției discuției sale cu generalul Jaruzelski, deși acolo lucrurile erau și mai clare, istoricul polonez fiind un fost deținut politic al regimului comunist. Publicarea dialogului dintre Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu este un semn de normalitate și o mare șansă pentru cititorii destupați la minte, apți să analizeze puncte de vedere alternative. Prima calitate a acestei cărți rezidă din chiar faptul că acest dialog a fost posibil. Și Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu ar fi avut
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
la rîndul său, risca să fie acuzat (a și fost) că asemenea unor buni amici ai săi (Emil Hurezeanu, Dan Pavel) s-a vîndut cui nu ar fi trebuit de dragul unor avantaje obscure. Repet, publicarea cărții este un semn de normalitate și curajul ambilor autori de a o face posibilă, înfruntînd reproșurile celor din imediata lor apropiere, trebuie salutat. Se poate vorbi de existența a doi Ion Iliescu pe parcursul acestei cărți. Primul este cel care face o analiză din interior a
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
Liviu Franga Într-o eră în care războaiele începute nici nu știi când se termină, în care ele se duc mai dur pe rețelele și canalele informaticii decât în tranșee, când, peste toate, succesiunea de crize devine simptomul normalității cotidiene, mai apar, mai pot apărea, iată, chiar și la noi, cărți în stare să ne aducă aminte că, vrem sau nu, știm sau nu, posibil sau mai puțin posibil, omul, același și mereu altul de mii și mii de
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
cînd m-au impresionat fragilitatea lui și zbuciumul Silviei, cea care părea nu atît o mamă, cît o logodnică sau o prietenă intimă oferindu-și sprijinul neclintit unui băiat plin de neliniști și de dorința de a pătrunde într-o normalitate care, pentru el, nu a fost niciodată posibilă... Exorcizările morții se transformă uneori în profeții ale vieții. Carmen Balcells are dreptate. În romanul meu Anii cu Laura Díaz am evocat moartea unchiului meu Carlos Fuentes, petrecută în Veracruz, la începutul
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
în numele nostru aderarea României la NATO. Va veni, însă, limpezirea minților și atunci vom înțelege cu toții că nu putem înainta spre Vest cu spatele. Chiar dacă magistrul Putin ne-ar primi și secționați și chiar dacă din decizia noastră de-a îmbrățișa normalitatea n-ar mai rămâne decât rictusul enigmatic al colhoznicului Ion Ilici.
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
să coaguleze energiile societății civile. Cazurile izolate pot fi ușor ignorate și îndepărtate. Puterea se folosește cu abilitate de această «incapacitate de reacție la un stimul exterior»... Mi-a reținut atenția sintagma Dv.: «condiții normale». Este frecventă folosirea cuvintelor: «normal, normalitate, anormalitate»... Dar dacă am privi în urmă trecutul nostru mai îndepărtat și în special trecutul apropiat (14 ani după evenimentele din decembrie ’89), nu cumva ar trebui... să acceptăm (cu tot regretul) că această anormalitate este chiar... normalitatea noastră? Nu
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
cuvintelor: «normal, normalitate, anormalitate»... Dar dacă am privi în urmă trecutul nostru mai îndepărtat și în special trecutul apropiat (14 ani după evenimentele din decembrie ’89), nu cumva ar trebui... să acceptăm (cu tot regretul) că această anormalitate este chiar... normalitatea noastră? Nu cumva în «anormalitate» se ascunde un diagnostic, dar și nevoia de a găsi o scuză printr-o lipsă de luciditate critică și responsabilitate? Sigur, s-ar putea afirma că 14 ani sînt foarte puțini în desfășurarea istoriei, dar
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
dar și nevoia de a găsi o scuză printr-o lipsă de luciditate critică și responsabilitate? Sigur, s-ar putea afirma că 14 ani sînt foarte puțini în desfășurarea istoriei, dar... poate ar fi trebuit să apară acele semne de... normalitate care se lasă așteptate. Un intelectual nu are nevoie să treacă un deceniu pentru a înțelege și a lua o atitudine critică și de protest în raport cu un eveniment istoric. Karl Jaspers a scris Culpabilitatea germană în 1946, adică numai după
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
standardelor occidentale la care aspirăm, însă pe care nu reușim a ni le însuși deocamdată decît ca pe niște forme fără fond. Într-un fel, ne reîntoarcem în secolul al XIX-lea. Dar pe atunci evoluam pe o linie a normalității, a creșterii organice, încercam a ne elibera de-o înlănțuire de circumstanțe ale unui context nefavorabil, în vreme ce în prezent trebuie să înfrîngem atît obstacolele contextului, cît și răul din noi înșine, mai grav decît cele dintîi. Istoria nu se repetă
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
Deleuze.// Pe măsură ce înaintez, intuind perfect comedia literaturii transcrisă de polonezul meu preferat, înțeleg că eu însămi sînt o rotiță stricată în angrenajul ei deși îmi propusesem prin munca de furnică anonimă și perenă să-i prind măcar un atom din normalitatea presupusă.// În cazul celui mai cumplit eșec să aibă cel puțin adierea unei drame.// Deleuze a reușit și a înțeles cel mai bine acest simptom, n-a reușit să reziste efectului și s-a sinucis” (Arvună-Sufletul). Menționăm de asemenea o
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
spiritualitatea din viața umană deformează, distruge ființele omenești. Eu cred ca Mircea a înțeles foarte bine acest lucru, noi discutăm această temă, cu privire la Dostoievski, la perseverența lui Dostoievski, si la fel a lui Tolstoi, că fără spiritualitate nu putea fi normalitate umană, nu poți să le amputezi asta la oameni și să te aștepți că nu vor fi repercusiuni în formă de deranjamente de personalitate, nevroze, psihoze, impulsuri criminale sau numai deformații de caracter. Astfel eu consider această problemă foarte importantă
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
suferință, iubire, naivitate oarbă, vendetă, nepăsare, sălbăticie, cruzime. Ele au marele nenoroc de a nu nimeri În acea lume de vis pe care și-o Închipuiseră și o veneraseră Încă dinainte de a o Întâlni, ci plonjează În cruda realitate a „normalității” americane. Acțiunea se petrece În Los Angeles, oraș cunoscut nu numai pentru importanța economico politică a statului, dar În special pentru statutul de capitală a unei industrii atât de cunoscute, și totuși atât de infame, industria pornografiei. În acest Los
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
privind scenele de violență a tatălui Împotriva mamei, neglijată și eclipsată de frumusețea surorii mai mari, Înțelegând ipocrizia convențiilor sociale, fata vede În Lewis un dublu și atracția pentru acesta e, mai degrabă, nevoia de a regăsi un strop de normalitate, În afara normelor contrafăcute ale societății sufocante, pline de imoralitate. Dacă Sadie Jones ar fi conceput romanul din perspectiva celor care se situau În lumea aceasta a ipocriziei sociale, cu siguranță că Proscrisul ar fi fost o carte pe care aș
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
a societății. Ai văzut un nebun, te faci că nu-l vezi. Ești chiar tu unul dintre acei nebuni - ignori pur și simplu boala. Ei bine, dragă tată, fiecare vede viața așa cum Îi place. Cât de fragilă este granița dintre normalitate și patologic și cât de ușor o putem depăși În cele mai dificile momente ale vieții! Este ca și cum ne-am juca jocul cu elasticul. Sărim, inconștient, dintr-o parte Într-alta doar pentru a termina cu brio jocul. Cât de
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
totul". Cercul lor de cunoștințe este competat de prostituate, traficanți de droguri și proprietari de cluburi. Personajele dețin un aer de promiscuitate ce începe de la ușurința cu care orice plăcere este dusă la extrem, am- bivalentă în alegerea partenerilor, și normalitatea definită pentru consumul de narcotice. Este portretul Generației MTV, dus la extrem, dezbrăcat de cenzura vagă a televizorului și demascat în decadență sa morală. În cele patru săptămâni pe care Clay le petrece „acasă", citiorul trăiește, împreună cu el, petreceri burlești
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
de un criteriu estetic, ci încearcă să deschidă literatura către alte orizonturi. Un scriitor postmodern, dacă vrea să fie citit, face și literatură de consum. Dacă numărăm valorile, literatura este împuținată, dar cred că acesta e un prim pas spre normalitate. Abia acum, într-o lume liberă, când autorii trebuie să-și vândă textele și să concureze pe piața liberă, se va cerne altceva - literatura de mâine. - CE URMĂRI A AVUT COMUNISMUL ASUPRA CULTURII ROMÂNE? Literatura în comunism a trăit într-
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
însă, depărtarea de adevăr. După 89, performanța estetică nu mai este atât de evidentă, căci nu aveam astăzi scriitori precum Marin Preda sau Nichita Stănescu. Dacă numărăm valorile, literatura este împuținată, dar cred că acesta e un prim pas spre normalitate. Abia acum, într-o lume liberă, când autorii trebuie să-și vândă textele și să concureze pe piața liberă, se va cerne altceva - literatura de mâine. Un profesor care este reticent la literatura contemporană cu siguranță încă mai bâjbâie...Iar
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
a statornicit în fiecare dintre noi o lucrare ziditoare aparte. Suntem înzestrați cu daruri minunate precum cel al văzului, auzului, vorbirii, etc, și le prețuim atât de puțin când reușim să ne bucurăm de ele, concepem totul ca pe o normalitate care ni se cuvine. Abia când uneori încercări diverse năvălesc peste acest firesc al nostru, facem loc și Lui introducându-l în această ecuație a propriei vieți. Cunoaștem oameni alături de care ne bucurăm, pe care îi prețuim, le suntem alături
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
scris cu negru la oparte - pentru medici... Nu vreau să suprasolicit pe nimeni, dar nici nu vreau să plictisec cu banalități! Sau citiți direct capitolul de mai jos: Boli cauzate de stressul nitrosativ (RNS) și oxidativ (ROS). Totul pleacă de la normalitate Toate țesuturile produc în mod fiziologic NO (oxid de azot) prin reacția NO-Sintazei: Arginin + O 2 → Citruli + NO (patru izoforme)
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93890_a_95182]
-
în loc să colaboreze la stabilirea unei căi de rezolvare a problemei, să-i atace neprofesional pe psihiatrii care practică o știință mult mai bine fundamentată. Curentul pro-gay decadent transformă știința în ideologie gen „teoria chibritului” Argumentele A.P.A. prin care justifică normalitatea homosexualității duc lipsa unuia esențial: demonstrația cauzalității - care în cercetare este obligatorie. Făcînd caz de stigmatele puse pe acești oameni (pe bună dreptate greșite), A.P.A. și tot curentul modern pro-gay decadent transformă știința în ideologie extrem de dăunătoare umanității. Convingerea
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
stigmatele puse pe acești oameni (pe bună dreptate greșite), A.P.A. și tot curentul modern pro-gay decadent transformă știința în ideologie extrem de dăunătoare umanității. Convingerea ca homosexualitatea este normală este o simplă părere nu o constatare. Argumentele A.P.A. pentru normalitatea homosexualității pot fi folosite foarte bine și pentru pedofilie, care este cea mai nouă candidată la normalitate dintre deviațiile patologice ale sexualității umane. De altfel, lucrul acesta se vede limpede în istoria modernă: în fiecare țară care a legalizat căsătoriile
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
transformă știința în ideologie extrem de dăunătoare umanității. Convingerea ca homosexualitatea este normală este o simplă părere nu o constatare. Argumentele A.P.A. pentru normalitatea homosexualității pot fi folosite foarte bine și pentru pedofilie, care este cea mai nouă candidată la normalitate dintre deviațiile patologice ale sexualității umane. De altfel, lucrul acesta se vede limpede în istoria modernă: în fiecare țară care a legalizat căsătoriile gay, în mod tacit și fără mare tam-tam mediatic a scăzut și vîrsta consimțămîntului sexual, care probabil
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El” (Romani X, 12). Faptul că un rus, un român, un englez și un francez se roagă fiecare în limba lui, în același timp, și aceluiași Dumnezeu, reprezintă normalitatea, nu un motiv de uimire și cu atît mai puțin un motiv de ironie. Acest lucru devine evident dacă luăm în considerare unirea în care se află credincioșii ortodocși: „Căci precum trupul unul este, și are mădulare multe, iar toate
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]