636 matches
-
Bayeux (Franța), în care este povestită, în imagini, expediția lui William în Anglia (1066). În anul 1051, William a vizitat Anglia și l-a întâlnit pe vărul său Eduard Confesorul, rege al Angliei, care nu avea moștenitori direcți. Potrivit istoricilor normanzi, Eduard i-a promis lui William să-l lase moștenitor. Totuși, pe patul de moarte, Eduard a încredințat regatul lui Harold Godwinson, capul celei mai importante familii nobiliare din Anglia, mai puternică decât însuși regele. În ianuarie 1066, regele Eduard
Wilhelm Cuceritorul () [Corola-website/Science/300742_a_302071]
-
II-lea în bătălia de la Hastings a marcat începutul unei noi ere în istoria britanică. William a avansat spre Londra care i s-a supus. În ziua de Crăciun a anului 1066, William Cuceritorul a fost încoronat ca întâiul rege normand al Angliei, la Catedrala Westminster, iar perioada anglo-saxonă a istoriei britanice s-a sfârșit. Limba franceză a devenit limba oficială a curții regale și treptat s-a contopit cu limba anglo-saxonă, dând naștere limbii engleze moderne. William I s-a
Wilhelm Cuceritorul () [Corola-website/Science/300742_a_302071]
-
menționate suprafața fiecărui domeniu, animalele, inventarul agricol, venitul, numărul, situația juridică și obigațiile țăranilor dependenți, îndatoririle vasalilor etc. La moartea lui William I, în 1087, fiul său, William Rufus, a devenit William al II-lea, cel de-al doilea rege normand al Angliei.
Wilhelm Cuceritorul () [Corola-website/Science/300742_a_302071]
-
cruciada și-a redobândit strălucirea, în lipsa unei victorii durabile. El a devenit un exemplu pentru toți fiind primul care a devenit cruciat după anunțarea cuceririi Ierusalimului de către Saladin. Richard nu se simte deloc englez. El este, înainte de toate, un cavaler normand care știe să mânuiască lancea pe câmpul de luptă. În realitate, el nu a petrecut în Anglia decât câteva luni, spre sfârșitul domniei sale. Pentru moment, datoria îl cheamă spre Țara Sfântă. El îl convinge pe prietenul și rivalul său Filip
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
A fost primul secol din mileniul al II-lea din era noastră (din perspectiva creștină). În istoria culturii europene, perioada este considerată a fi parte a Evului Mediu. Lumea veche a asistat la declinul puterii bizantine și la ascensiunea dominației normande în Europa, alături de rolul influent al nobilimii feudale și al papalității. În nordul Italiei, populația centrelor urbane a crescut, făcându-și apariția capitalismul organizat timpuriu și dezvoltându-se o cultură comercială . În China aflată în timpul Dinastiei Song și în lumea
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
pe regele Richard (care a murit în închisoare în împrejurări suspecte) și înlăturându-l pe moștenitorul aparent al lui Richard, Roger Mortimer. Încoronarea lui Henric din 13 octombrie 1399, s-a remarcat prin faptul că, pentru prima oară de la Cucerirea Normandă, regele a ținut un discurs în limba engleză. Henric se consulta cu Parlamentul adesea, dar era uneori în opoziție cu el, în special în pricini ecleziastice. La sfaturile lui Arundel, Henric a fost primul rege englez care a admis arderea
Henric al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/299541_a_300870]
-
că mare parte din centrul de vest al Angliei era colonizată superficial de așezări anglice și saxone. Înfrângerea regelui Harold Godwinson în bătălia de la Hastings din 1066 de către William din Normandia, mai târziu numit William I al Angliei, și cucerirea normandă ulterioară a Angliei saxone au dus la o schimbare profundă și treptată a istoriei statului insulă, mic și izolat. William a ordonat întocmirea registrului cadastral (Domesday Book), un recensământ al întregii populații, a proprietăților funciare și a averilor acestora în
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
peninsula iberică după retragerea arabilor și consolidarea stăpânirii proprii, în care regii din Aragon, Castilia și Portugalia atrăgeau țărani din zonele învecinate din Franța. În secolele XI-XII, regii englezi au inițiat colonizări în Țara Galilor, Scoția sau Irlanda cu populații anglo-saxone, normande și flamande, miza fiind întărirea autorității lor în zonele cu populație celtică. De asemenea, au mai avut loc colonizări rurale minore în regatele creștine fondate în Palestina în urma cruciadelor. Cele mai intensificate colonizări rurale au avut loc în estul Europei
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
normanzi, în 1066, a influențat profund evoluția limbii. Timp de aproximativ 300 de ani după cucerire, normanzii vorbeau anglo-normanda, o limbă apropiată de franceza veche, ca limba oficială la Curte, în drept și administrație. Un număr foarte mare de cuvinte normande s-au strecurat în engleza veche, în special în domeniile legale și administrative, dar și în cuvinte din vocabularul de bază, precum "mutton" (carne de miel) sau "beef" (carne de vită). Mai târziu, multe cuvinte au fost împrumutate direct din
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
și în cuvinte din vocabularul de bază, precum "mutton" (carne de miel) sau "beef" (carne de vită). Mai târziu, multe cuvinte au fost împrumutate direct din latină sau greacă, lăsând un vocabular paralel care a ajuns până în zilele noastre. Influența normandă a dat naștere la ceea ce azi se cheamă „engleza de mijloc”. De-a lungul secolului al XV-lea, engleza de mijloc a fost transformată de „marea rocadă a vocalelor”, de răspândirea prestigiosului dialect sud-estic la Curte, în administrație și în
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
sunt mai puțin apropiate de engleză decât cele vest germanice. Multe cuvinte franceze sunt inteligibile pentru un vorbitor de engleză (deși pronunția poate fi diferită), deoarece engleza a absorbit un număr mare de cuvinte din normandă și franceză, datorită cuceririi normande și apoi unor împrumuturi din franceză în secole mai târzii. Drept urmare, o parte importantă din vocabularul englez este derivată din franceză, cu diferențe minore de ortografie (terminații, folosirea ortografiei din franceza veche etc.), precum și diferențe ocazionale de semantică - așa-numiții
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
origine olandeză sunt în principal cele despre nave, cele provenind din limba nordică veche sunt în principal moștenite din anii 800-1000 d. Hr., când vikingii cuceriseră estul și nordul Angliei, în timp ce majoritatea celor de origine franceză sunt din perioada cuceririi normande (multe altele însă de asemenea au fost adoptate în secolele XVII-XIX, când franceza era limba occidentală a politicii internaționale și a comerțului).
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
răscoalei lui Petru Delyan (Deleanu). Ajunge și în Italia de sud ca mercenar al imperiului, unde s-a luptat, sub comanda strategului Georgios Maniakis, cu arabii în Sicilia. A participat la cucerirea Siracuzei și apoi s-a luptat cu vikingii normanzi din sudul Italiei, care s-au ridicat împotriva Imperiului Roman de Răsărit. În aceste lupte, alături de varegi au luptat și românii din Balcani ca ostași ai imperiului. Harald a fost implicat în numeroase comploturi și a fost acuzat printre altele
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
să ajungă rege. A invadat Anglia în 1066 și s-a luptat cu Harold, regele Angliei la Podul Stamford unde a fost omorât în luptă. Harold a fost de asemenea omorât la puțin timp la Hastings în confruntarea cu vikingii normanzi. i făceau dese incursiuni spre Constantinopol, de comerț sau de pradă, folosind bărci construite dintr-un trunchi de copac și foloseau cursurile râurilor Nipru și Nistru. Constantin Porfirogenetul a menționat că de la gura de vărsare a acestor râuri, varegii navigau
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
fundația că o colonie greacă în secolul VIII î.Hr. A fost un oraș prosper de greci, iar mai tarziu un aliat al Romei. Apoi a fost unul din marea metropola a Imperiului Bizantin și a fost sub dominația de arabi, normanzi, șvabii, Anjou și aragonezi. Acesta a fost distrus de cutremure severe în 1562 și 1783. A devenit parte a Regatului Neapolului și a Regatului celor Două Sicilii și apoi a trecut la Regatul Italiei. În 1908 a suferit distrugerea unui
Reggio Calabria () [Corola-website/Science/307665_a_308994]
-
scandinavi mai ales norvegieni și danezi, cauza pirateriei efectuate de vikingi este explicată prin mai multe teorii: creșterea densitatea populației și superioritatea vaselor scandinave, aceste acțiuni de piraterie au atins coastele portugheze. Ulterior vikingii mai sunt cunoscuți sub denumirea de normanzi nume provenit de provincia franceză Normandia unde s-au așezat unii dintre ei, o altă parte pe teritoriul Angliei. Structura socială a lor se baza pe înrudiri de sânge cu caracter patriarhal. Această perioadă de timp este socotită după descoperirile
Istoria Norvegiei () [Corola-website/Science/307771_a_309100]
-
pentru a desemna un popor ale cărui origini aristocratice se regăsesc în urmașii vikingilor stabiliți în Normandia (regiune care se găsește partea nord-vestică a Franței de azi), care s-au creștinizat, s-au amestecat cu populația locală, au adoptat limba normandă și, mai apoi, au exercitat un rol important politic și militar, care a culminat cu cucerirea Angliei în 1066, după Bătălia de la Hastings în care i-au învins pe anglo-saxoni. Termenul de "normanzi", așa cum este folosit astăzi, se referă mai
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
rol important politic și militar, care a culminat cu cucerirea Angliei în 1066, după Bătălia de la Hastings în care i-au învins pe anglo-saxoni. Termenul de "normanzi", așa cum este folosit astăzi, se referă mai ales la aristocrația militară a populației normande, iar numele de "normanzi" este o adaptare a cuvântului indicând originea nordică a acesteia, "Northmen" ori "Norsemen". i au jucat un rol important politic, militar și cultural în nordul Europei medievale, în insulele britanice, în Marea Mediterană și în Orientul Mijlociu. Numele
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
indicând originea nordică a acesteia, "Northmen" ori "Norsemen". i au jucat un rol important politic, militar și cultural în nordul Europei medievale, în insulele britanice, în Marea Mediterană și în Orientul Mijlociu. Numele lor se leagă de colonizarea și denumirea Normandiei, "cucerirea normandă" a Angliei, crearea unor state normande în Sicilia și sudul Italiei, respectiv de unele cruciade din Orientul Mijlociu. În realitate, la vremea invaziei Angliei, cea mai mare parte a "normanzilor" timpului erau proveniți din populațiile indigene ale estului Bretaniei și vestului
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
ori "Norsemen". i au jucat un rol important politic, militar și cultural în nordul Europei medievale, în insulele britanice, în Marea Mediterană și în Orientul Mijlociu. Numele lor se leagă de colonizarea și denumirea Normandiei, "cucerirea normandă" a Angliei, crearea unor state normande în Sicilia și sudul Italiei, respectiv de unele cruciade din Orientul Mijlociu. În realitate, la vremea invaziei Angliei, cea mai mare parte a "normanzilor" timpului erau proveniți din populațiile indigene ale estului Bretaniei și vestului Flandrei, ale căror conducători militari menționau
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
pământ contra loialitate; ca atare, conducătorul vikingilor originari, Rollo, a jurat credință lui Charles cel Simplu. Normanzii au aderat la creștinism, prin convertire totală, respectiv la familia limbilor galo-romanice, adoptând limba locului, care în timp va fi cunoscută ca limba normandă. Normanzii au creat de asemenea o nouă identitate culturală separată atât de cea a înaintașilor lor scandinavi cât și de cea a vecinilor lor, francii. Cultura normandă, ca a tuturor comunităților migratoare era extrem de întreprinzătoare și adaptabilă, fapt care le-
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
limbilor galo-romanice, adoptând limba locului, care în timp va fi cunoscută ca limba normandă. Normanzii au creat de asemenea o nouă identitate culturală separată atât de cea a înaintașilor lor scandinavi cât și de cea a vecinilor lor, francii. Cultura normandă, ca a tuturor comunităților migratoare era extrem de întreprinzătoare și adaptabilă, fapt care le-a permis pentru o bună perioadă de timp să ocupe teritorii aflate la mare distanță unele de altele.
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
originar din Norvegia, a încheiat ulterior un acord cu Carol al III-lea cel Simplu, regele Franței, în 911 la St.-Clair-sur-Epte. Trecând la creștinism, el a primit ca feudă teritoriul din jurul Rouen-ului și de la gurile Senei, deci zona actualei Normanzii de Sus. Supușii lui Rollo s-au convertit, de asemenea, la creștinism și au colonizat Normandia, care era pe atunci în mare parte devastată și lipsită de structuri feudale și ecleziastice, apărând-o astfel de invaziile altor grupuri de wikingi
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
s-au convertit, de asemenea, la creștinism și au colonizat Normandia, care era pe atunci în mare parte devastată și lipsită de structuri feudale și ecleziastice, apărând-o astfel de invaziile altor grupuri de wikingi. Populația va adopta inițial limba normandă, mai târziu însă limba franceză. După ce primii principi normanzi, Rollo (911 - 932) și fiul său William (ca. 932 - 942), care purta în același timp titlul de conte de Rouen, se limitaseră la zona Rouenului, Rudolf de Burgundia a alipit Normandiei
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
colonizat Normandia, care era pe atunci în mare parte devastată și lipsită de structuri feudale și ecleziastice, apărând-o astfel de invaziile altor grupuri de wikingi. Populația va adopta inițial limba normandă, mai târziu însă limba franceză. După ce primii principi normanzi, Rollo (911 - 932) și fiul său William (ca. 932 - 942), care purta în același timp titlul de conte de Rouen, se limitaseră la zona Rouenului, Rudolf de Burgundia a alipit Normandiei între 924 și 933 ținuturile actualei Normandii de Jos
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]