529 matches
-
897, Odo l-a recuoscut pe Carol drept urmaș la tron, în împrejurări neclare. Carol cel Simplu a avut o domnie lungă, familia carolingienilor revenind la tronul Franciei apusene. A fost marcată de o liniște relativă din partea aristocrației, de sedentarizarea normanzilor la gurile Senei, în teritoriul ce se va numi Normandia. Fiind învins lângă Chartres de Robert, fratele fostului rege Odo, ajutat de Richard Justițiarul, duce autonom, conte de Autun, Rollo a acceptat să renunțe la atacuri și s-a creștinat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
produs treptat. A lucrat mai întâi ca manechin pentru marile case de modă pariziene. La vârsta de 15 ani apare pentru prima dată pe coperta revistei "Elle" și începe să facă cinematografie la 17 ani. Debutul este în "Le trou normand" de Jean Boyer în 1952, anul în care se căsătorește cu Roger Vadim. La început - spune ea - nimeni nu se interesa de ea. Până în 1956, când triumfă în filmul cu titlu premonitoriu "Et Dieu créa la femme" ("Și Dumnezeu creă
Brigitte Bardot () [Corola-website/Science/297805_a_299134]
-
În timpul cuceririlor din Italia de sud ale normanzilor, Sicilia a fost conferită lui Robert Guiscard (duce de Apulia și Calabria) în 1059 de către papa Nicolae al II-lea. La rândul său, Robert Guiscard a acordat-o cu titlu de comitat fratelui său mai mic, Roger. Dinastia Hauteville, 1071-1130
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
asupra Macedoniei și asupra Balcanilor în general, pentru prima dată după anii 600. Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al XII-lea, declinul Imperiului Bizantin a făcut ca teritoriul să fie râvnit de mai multe entități politice, incluzându-i pe normanzi, care l-au ocupat pentru un scurt interval în anii 1080. La începutul secolului al XIII-lea, regiunea a fost cucerită de Al Doilea Imperiu Bulgar. Măcinat de probleme politice, imperiul nu a rezistat, iar regiunea geografică Macedonia a fost
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
să se convertească la Islam. Totuși, chiar și după 100 de ani de supunere, numeroși creștini din Sicilia vorbitori de greacă au supraviețuit în comunități, în special în nord-estul Siciliei, ca "dhimmi". Acești sicilieni în general i-au întâmpinat pe normanzi cu bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
intensă a Daciei, alături de prestigiul civilizației, culturii și limbii latine, constituie principala explicație pentru rapida romanizare a acestei provincii. În istorie, se mai cunosc cazuri de asimilare, într-o perioadă scurtă, a unei limbi de prestigiu militar și cultural, căci, normanzii (debarcați în 841, în NV-ul Franței, și creștinați în 911), după cucerirea Angliei, în urma bătăliei de la Hastings, în 1066, au influențat, ca vorbitori ai francezei, limba anglo-saxonilor, ceea ce arată că franceza devenise limba lor maternă după numai cca două
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
(n. cca. 1015 - d. 17 iulie 1085) a fost un aventurier normand, remarcat în contextul cuceririi de către normanzi a sudului Italiei. Robert s-a născut în familia Hauteville din Normandia și a ajuns duce de Apulia și Calabria între 1057 până la moarte. Porecla sa, care apare în latina contemporană "Viscardus" iar în franceza veche "Viscart", este adeseori redată
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
de Apulia și Calabria între 1057 până la moarte. Porecla sa, care apare în latina contemporană "Viscardus" iar în franceza veche "Viscart", este adeseori redată cu sensurile de "cel Descurcăreț", "cel Viclean", "cel Hotărât", "Vulpea" sau "Nevăstuica". Între 999 și 1042, normanzii ajunși în sudul Italiei, sosiți inițial ca pelerini, au devenit în principal mercenari servind în slujba Imperiului Bizantin și a diferiților nobili longobarzi din regiune. Primul dintre acești normanzi care au acționat independent a fost Rainulf Drengot, care s-a
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
cel Viclean", "cel Hotărât", "Vulpea" sau "Nevăstuica". Între 999 și 1042, normanzii ajunși în sudul Italiei, sosiți inițial ca pelerini, au devenit în principal mercenari servind în slujba Imperiului Bizantin și a diferiților nobili longobarzi din regiune. Primul dintre acești normanzi care au acționat independent a fost Rainulf Drengot, care s-a stabilit în fortăreața Aversa devenind conte de Aversa și duce de Gaeta. În 1038, au sosit în Italia și primii membri ai familiei Hauteville, Guillaume Braț de Fier și
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
nobil sărac originar din Cotentin, în Normandia. Cei doi frați s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte pe Guillaume "Braț de Fier", care a fost apoi succedat de frații săi Drogo, cu titlul de "Comes Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the Count of all Normans
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Cei doi frați s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte pe Guillaume "Braț de Fier", care a fost apoi succedat de frații săi Drogo, cu titlul de "Comes Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the Count of all Normans in Apulia and Calabria"), și Umfredo, care
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Robert a părăsit Normandia cu numai 5 călăreți și 30 de pedestrași. După sosirea în Langobardia în 1047, el a devenit căpetenia unei cete de jefuitori rătăcitori. Tot Ana Comnena oferă și o descriere a lui Guiscard: Acest Robert era normand prin naștere, de origini obscure, având un caracter impunător și o fire extrem de ticăloasă; el era un războinic plin de curaj, foarte șiret în a-și spori averea și cu puterea unui mare om; în atingerea scopurilor sale [era] absolut
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
câmpul de luptă. Longobarzii și-au întors armele împotriva vechilor lor aliați, iar papa Leon al IX-lea s-a hotărât să îi alunge pe frații normanzi. Armata papală a fost însă zdrobită în bătălia de la Civitate în 1053 de către normanzi, uniți sub conducerea lui Umfredo. Umfredo a comandat trupele din centru, opunându-se trupelor din Suabia trimise în ajutorul papei. La începutul bătăliei, contele Richard de Aversa (din familia normandă Drengot), aflat la comanda flancului drept, i-a pus pe
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
solicitat lui Guiscard să distrugă două castele ale fratelui mai mic al acestuia, Guillaume, care uzurpa teritoriul lui Gisulf. Papalitatea, aflată în conflict cu Sfântul Imperiu Roman (lupta pentru învestitură) și cu nobilimea din Roma, a decis să recunoască pe normanzi și să și-i asigure pe aceștia ca aliați. Ca urmare, la conciliul de la Melfi din 23 august 1059, Papa Nicolae al II-lea l-a învestit pe Guiscard ca duce de Apulia, Calabria și Sicilia. Guiscard, devenit acum "prin
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
se căsătorise. Atacurile normande asupra Benevento, un fiel al Papalității, au alarmat și au atras mânia papei Grigore al VII-lea, însă, puternic presat de către împăratul Henric al IV-lea, suveranul pontif a fost nevoit să revină la alianța cu normanzii, drept pentru care, la Ceprano (în iunie 1080) el l-a reînvestit pe Guiscard, asigurându-i stăpânirea și asupra părții de sud a Abruzzi, însă rezervându-și Salerno. În aceste condiții, Guiscard a pus bazele unui plan de a ataca
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
1078 și al cărui fiu se logodise cu fiica lui Robert. El s-a îmbarcat cu o armată de 16.000 de oameni, dintre care 1.300 erau cavaleri normanzi, pentru a ataca Imperiul în mai 1081. Până în februarie 1082, normanzii au ocupat Corfu și Durazzo, obținând victoria asupra lui Alexios în (bătălia de la Dyrrachion, din octombrie 1081. Cu toate acestea, el a fost rechemat de către papa Grigore al VII-lea, asediat în Castelul Sant'Angelo de către împăratul Henric al IV
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
să se afle în buni termeni cu Sfântul Scaun și a făcut gestul de a-și părăsi prima soție ca răspuns la modificarea dreptului canonic. Cu toate că papii erau adesea temători față de puterea sa crescândă, ei au preferat mâna forte a normanzilor catolici față de stăpânirea grecilor bizantini. Guiscard a primit învestitura pentru Sicilia din mîinile papei Nicolae al II-lea, care se temea de adversitatea împăratului romano-german față de politica sa reformistă. Guiscard a sprijinit reformele papale, venind în sprijinul lui Grigore al
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
un prinț care să poată ne conducă și să ne judece conform obiceiurilor noastre". De aceea ei au mers peste mări până la varegi, la rusi. Acei varegi anume se numeau rus", așa cum alții se numeau "suedezi", iar alții se numeau "normanzi" și "angli", iar alții "goți"... Ciudii, slavii, krivicii și vesianii le-au spus "rusilor": "Țara noastră este vastă și bogată, dar nu este ordine în ea. Vino și domnește ca prinț, condu-ne! " Trei frați cu rudele lor s-au
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
o coroană nu strălucește. Lasă deoparte podoabele căci natura însăși te-a împodobit...". După decesul mamei Adelizei, Godfrey s-a căsătorit cu Clemenția de Burgundia, mama lui Balduin al VII-lea, Conte de Flandra care a luptat cu francezi împotriva normanzilor în 1118. Fratele Adelizei, Joscelin de Louvain, s-a căsătorit cu moștenitoarea averii Percy. Adesea a fost denumit ca fiind oportunist. Planul privind căsătoria dintre Adeliza și Henric I al Angliei, e posibil să fi început atunci când ea avea 16
Adeliza de Louvain () [Corola-website/Science/333162_a_334491]
-
atacurile arabe sau persano-slavo-avare). Înlocuirea solidusului cu hyperperul s-a făcut ca urmare a reformei monetare a lui Alexie Comnenul, imperiul suferind pierderi teritoriale considerabile (întreaga Anatolie trecând în stăpânirea turcilor selgiukizi) precum și a cheltuielilor considerabile pricinuite de războaiele cu normanzii italieni și cu pecenegii - salvarea imperiului datorându-se modului extrem de strălucit cu care Alexie Comnenul a reușit să gestioneze toate aceste pericole. În perioada iconoclastă efigia împăratului a fost înlocuită de imaginea lui Hristos, pe avers iar pe revers reprezentările
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
Odo de Champagne. Se pare că Odo ar fi fost cumva dezamăgit, dat fiind că contele de Champagne figurează într-un singur hrisov emis de Guillaume Cuceritorul și că nu a primit nicio posesiune în Anglia după cucerirea acesteia de către normanzi. În 1082 regele William I și regina Matilda au acordat abației Sfintei Treimi din Caen orașul Le Homme din Cotentin, cu o pensie pe viață pentru contesa de Albamarla (Aumale), sora sa. În 1086, ca "Comitissa de Albatnarla", așa cum este
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]