246 matches
-
mediului... În procesul invenției, sistemul nervos nu explică nici invenția, nici subiectivitatea, conștiința adică, ci doar lărgirea domeniului invenției organice, dincolo de limitele materiale ale organismului. Lumea exterioară, odată reflectată de cortex, creierul poate să devină punctul de aplicație al aceleiași normativități, care, în cursul evoluției speciei, a făcut să apară progresiv structurile organice... În invenția psihologică, organizatoare a mediului, lucrurile se însumează grație activității creierului, mediul perceput ajungând, prin senzațiile dobândite, o parte integrantă a organismului respectiv... Seducătoare idee!... Mediul devenind
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
se face prin acoperire, atunci autorul (opera sa) este diluat (indiferit) de tradiție, ceea ce recunoaștem ca fapt de cădere în uitare sau ignorare. Atunci când autorul muzical propune componistic o libertate dinspre sine (ca diminuare a auctorialității), nereglabilă însă prin perimetrul (normativitatea) tradiției, instrumentistul fiind invitat să se instituie ca prim-interpret, dacă totuși acesta nu provine el însuși din vecinătatea compozitorului, adică din același mod-model cultural (ca ființialitate sau raportare cu sens în deschisul lumii), este greu să ne imaginăm posibilitatea
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
înțeleasă ca o trebuniță a punerii de acord a identității individului creator cu sine, prag la care funcționează, în ritmii vitali ai experienței individuale și sociale, psihologia adevărului, calitatea omenească a comportamentului de ansamblu. Sinceritatea în artă presupune o anumită normativitate para-artistică, de structură psihologică.”<footnote Titu Popescu, Problema sincerității în artă în Concepte și atitudini estetice, Editura Meridiane, București, 1983, p. 8 footnote> Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și a Consiliului Național al Audiovizualului, un grup de lingviști - cercetători și universitari - a monitorizat 9 posturi de radio și 13 posturi de televiziune în decursul a patru etape în perioada 2007-2008, cu scopul declarat de a constata gradul de normativitate în folosirea limbii române în sistemul media, considerat ca cel mai activ în influențarea dinamicii evoluției limbii. Această inițiativă, așteptată de specialiști și extrem de binevenită pentru noi toți, utilizatorii limbii române, a avut ca primă consecință benefică constituirea unui corpus
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
contexte discursive în care producerea discursului de tip conflictual înlesnește formulări „extremiste”, aparent ireconciliabile cu discursul public civilizat. Se intră într-un „bulgăre discursiv”, la nivelul unei întregi societăți, care antrenează vorbitori dintre cei mai surprinzători în planul „emanațiilor” discursive. Normativitatea lingvistică și comportamentală sau atitudinală sunt transgresate sistematic, într-o situație de comunicare bazată pe „excepție”. Evenimentul discursiv la care ne raportăm este integrat momentului discursiv din 7 decembrie. Selecția operată este obiectivă și are în vedere circulația cuvintelor, a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
o parte din spațiul public. Astfel, paginile 23 sunt intitulate Actual, pagina 4 Politic, pagina 5 Politică externă, pagina 6 Emigrant, pagina 7 Social, pagina 8 Știință, pagina 9 Sănătate. Rigorismul distincției între public și privat vizează mai mult o normativitate a ceea ce ar trebui să fie jurnalismul și nu o descriere a ceea ce este. Bineînțeles, spațiul public este prezentat în discursul jurnalistic, însă temele prezentate nu se reduc la acest domeniu sobru, ci cuprind și acele evenimente considerate atractive și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
ori experiențele femeilor sunt forțate să ia aceeași culoare, să se plieze pe aceleași roluri stabilite de societate și de forțele care o formează. Nu am vrut să perpetuez aceeași practică în acest volum, a cărui intenție este exact opusul normativității autoritariste. Între toate aceste texte stă un interviu, unul dintre cele mai intense și mai solicitante pe care le-am făcut vreodată. Este un interviu cu poeta Angela Marinescu, pentru care scrisul, mai ales pe o temă venită din exterior
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
orice privire. La extrema cealaltă, cumplita moarte a necunoscutului este anulată și ea de gestul medicului legist de a nu-i recunoaște dramatismul, Thanatos pierzîndu-și astfel la rîndul său statura cutremurătoare.) Derizoriul este, de fapt, opus esențialului și eludează întreaga normativitate derivată din cultul esențelor : „tout est pris à la légère”, spunea, revoltat, Poincaré. Fără a fi fatalist, el se ghidează doar după deviza vom trăi și vom vedea. Și trăiește, și trăiește... Să cînte deci muzica, viața nu este decît
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de ofertă procedurală și de modele mai eficiente, de consiliere, îndrumare. În raport cu obiectivele propuse și cu problematica realizării lor, literatura pedagogică identifică numeroase roluri ale profesorului, utilizându-se criterii din acest context. Dacă la nivelul școlii-organizație, aspectul managerial-administrativ se supune normativității formale și este chiar criteriul principal de evaluare a managementului școlar general, la nivelul activității din clasă apar probleme de leadership specific, chiar contradicții în îndeplinirea rolurilor, sarcinilor, gestionarea și influențarea resurselor umane specifice. Dar sunt autori (Păun, 1999, pp.
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
criticii literare, al istoriei literare, textual-lingvistic și chiar ideologic etc. O relație specială poate fi stabilită între diversitatea însăși a epocilor, a etapelor istoriei literare și artistice și diferitele manifestări ale canonului. În perioadele în care dominantă este "tendința spre normativitate (clasicismul și neoclasicismele) canonul este explicit și respectat, dar, în mod oarecum paradoxal, nu joacă un rol distinctiv important. Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în realitate, o importanță crescută
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
școlare chiar până la abandon), să promovăm o relație de parteneriat activ între școală și comunitatea (locală); - să formăm societatea civilă și chiar specialiști în domeniul „animației de cartier”, asistenți sociali în spiritul educației civice, democratice, al toleranței, pe fondul respectării normativității sociale; - să întărim valorile familiale, în special cele legate de triada tată-mamă-copil, fiecare având un statut bine definit în și pentru educație; - să revenim la acea autoritate părintească fondată pe spiritul kantian: „autoritatea părintească este o necesitate constantă în cadrul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
reală autonomie. Până la urmă, cum sugerează Heinich, poziția lui Bourdieu nu urmărește oare să reducă lumea culturală la două dimensiuni, în loc să vadă în ea un pluralism de valori și o multitudine de puncte de vedere? • Poziția cercetătorului: obiectivitate superioară sau normativitate comună? Există o ambivalență în poziția lui Bourdieu, care, pe de o parte, afirmă obiectivitatea și reflexivitatea cercetătorului și, pe de altă parte, multiplică luările de poziție, ba chiar și judecățile de valoare. În dialogul său cu Hans Haake (Pierre
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acte de umor este opoziția între convenție (lingvistică, comportamentală) și invenție (ca sabotare a acestei regularități verbale sau comportamentale). Materializare pertinentă a afirmației greimasiene privind natura polemic-contractuală a practicii discursive, gluma ne apare ca o modalitate defensivă de manevrare a normativității, de dinamitare a supunerii enunțătorilor la regulile raționalității și conveniențelor. Construită împotriva fascismului pe care Barthes îl reproșa normelor limbii, gluma poate fi considerată o replică antifascistă, un refugiu al libertății. Deși structurile și mecanismele glumei sînt destul de greu de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sale legitimante, pentru a legitima la rândul lor atacul la "tabernacol", adică la elementele constitutive ale acestui scenariu de legitimare. Din acest punct de vedere, Gert Biesta de exemplu, critică teoretizarea unei naturi umane și identificarea acesteia cu rațiunea, datorită normativității pe care o impune: "problema umanismului este că a afirmat o normă a umanității, o normă a ceea ce înseamnă să fii uman și făcând acest lucru, îi exclude pe aceia care nu trăiesc sau nu sunt capabili să trăiască în conformitate cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tot mai numeroase dedicate hranei sănătoase/nesănătoase au adus în prim-plan un mod de viață care permite colateral descărcarea agresivității prin exercițiile epuizante în care fiecare se află în luptă doar cu el însuși. Referindu-se la diferența dintre normativitatea pe care "sănătatea" o cuprinde și volatilitatea lui "a fi în formă" Zygmunt Bauman nota: "Sănătatea, [...] trasează și păzește granița dintre "normă" și "anormal". "Sănătatea" este o stare potrivită și dorită a trupului și spiritului uman o stare care (cel
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de personalitate energetică Dintr-o anumită perspectivă, conceptul de personalitate energetică are un caracter normativ. El desemnează ipostaza "finală" spre care tinde evoluția energiilor personalizate, un punct final de echilibru al ordinii universale, un fel de țintă a evoluției existenței-ca-energie. Normativitatea acestui concept poate fi urmărită în două planuri, corespunzătoare celor două orizonturi de tematizare a personalității, proprii personalismului energetic și prezentate în cap. I al acestei lucrări (I.3.a.): 1) în cel al "științei personalității", unde ea apare ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
preluat termenul de la Gray, dar nu știu să-l fi citat în acest sens. Soros, poate cel mai paradoxal adversar al capitalismului fără limite și fără frontiere, reformula proiectul popperian al societății deschise pe baza a ceea ce eu am numit „normativitate slabă”, cu o referință oblică la „gândirea slabă” identificată de Gianni Vattimo ca trăsătură a „modernității târzii”, numele dat de el epocii noastre, îndeobște desemnată prin termenul postmodernitate 8. Failibilitatea radicală a ființei umane, principiu moral-epistemologic-politic fundamental, versiune secularizată a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ființei umane, principiu moral-epistemologic-politic fundamental, versiune secularizată a unei cunoscute dogme religioase și cheie a pesimismului antropologic al lui Soros, este principala garanție că societatea deschisă nu se va închide, nu va deveni la rândul ei utopie. Dar, chiar „slabă”, normativitatea lui Soros distinge riguros între valori, ierarhizează statutele morale respective ale diverselor drepturi, principii și reguli. John Gray socotește că pluralismul axiologic poate fi principiul unic „foarte simplu” al liberalismului său neohobbesian. Mergând mai departe de Hobbes, care nu garanta
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
grație travaliului „deconstructiv” al postmoderniștilor, la relativism. În cel mai fericit caz, gânditori mai curajoși, care se expun astfel etichetării drept (neo)conservatori, propun ceea ce am numit „norme slabe” - locale, contextuale și ele, dar nu total străine de principiul unei normativități universalizabile. Se reclamă insistent, în special de către lumea academică americană „politic corectă”, singura care se mai crede îndreptățită moral să facă judecăți de valoare, dreptul inalienabil la ceea ce aș numi emotivitate vernaculară, parte a dreptului mai vast la tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
judecății (overlapping consensus) în democrațiile târzii, care ar face ca oameni și grupuri cu vederi și scopuri foarte diferite să ajungă la un fel de „cel mai mic multiplu comun”, dar nu prin negociere (nepractică și, oricum, inimaginabilă în afara oricărei normativități), ci prin suprapunere (fie și temporară) de scopuri punctuale, de la revendicări fiscale la pretenții educative și la orice alt interes (de moment) care poate articula un grup. Întrebarea este: va ajunge vreodată o societate atât de diversă ca societatea americană
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discursul studiază condițiile producerii textului într-un context dat.28 În științele limbii, discursul a devenit domeniu de sine stătător, prin anii `88, prin intermediul unor caracteristici care stabilesc procesualitatea discursivă: organizarea transfrastică, orientarea, punerea în act, interactivitatea, contextualizarea, instanțele discursive, normativitatea, interdiscursivitatea.29 Astfel, analiza discursului, ca domeniu nou apărut, presupune studierea relației dintre text și context, dintre organizarea textuală și contextul social, determinat.30 Această relaționare dintre text și cadrul social formează "matricea discursivă" care reprezintă suma trăsăturilor comune unor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atentă, descoperim mai multe niveluri ale cooperării umane și mai multe niveluri ale relațiilor concurențiale. Astfel, în opinia noastră, putem vorbi despre: a. Relații de cooperare impuse (la nivel instituțional și în cadrul unor structuri organizaționale deja constituite, încărcate de autoritate-constrângere, normativitate, formalism); cine nu cooperează într-un astfel de context este amenințat cu marginalizarea sau cu excluderea instituțională. b. Cooperarea cerută de însăși condiția (intrinsecă) oricărei relații; acolo unde partenerii (sau, cel puțin, unul dintre ei) nu cooperează (adică, nu respectă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
finalitățile vizate într-o situație de comunicare interpersonală, finalități formulate ca "scopuri", "mize", "obiective" sau reflectate în "rezultate", toate plasate în planuri precum: cunoaștere și autocunoaștere, informare, persuasiune, relaționare (construire, menținere de relații, poziționare în cadrul acestora; socializare), divertisment/joc, convenție/normativitate (vezi supra și ritualizare) cf. Iordănescu, 2006, p. 35; Mucchielli, 2005, pp. 80-86; Dinu, 2004, pp. 36-37; Commarmond, & Exiga, 2003, p. 9 etc. Acestor finalități li se asociază funcții specifice, subsumate contactului 10, respectiv schimbului interpersonal (Ezechil, 2002, pp. 46-47
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
concretă în care se manifestă limba, discursul este modul de existență al limbii, la nivelul lui producîndu-se toate fenomenele care marchează funcționarea și istoria ei. În măsura în care determinările ce decurg din situația comunicațională (ce și cui se comunică) și din restricțiile normativității (exigențele limbajului și ale normei limbii) sînt depășite, aceasta producîndu-se de obicei prin valorificarea unor posibilități ale sistemului dincolo de prescripțiile normei, discursul devine atipic și poate viza latura exprimării expresive, fără însă ca orice discurs atipic să se înscrie în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întîmplă în formulări de tipul: Foaie verde de albastru, Mă doare un cal măiastru (Nichita Stănescu). În asemenea circumstanțe, expresivitatea poate avea mai multe aspecte: o încălcare a normalității, adică a unei anumite norme în favoarea alteia, și o încălcare a normativității, adică a tuturor normelor limbii, și trecerea în virtualitate. În această perspectivă trebuie înțeleasă precizarea lui Eugen Coșeriu: "nimeni nu poate caracteriza ca deviere sau ca selecție, în cazul limbii române, limba lui Eminescu, fiindcă, dacă considerăm bine această limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]