309 matches
-
pe cap cu o pălărie tot albă cu boruri largi să n-o ardă soarele. Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumușel de mână și o sui pe capra trăsurii. Fata își ridică fusta și puse piciorul sus. Norocel privi printre gene cam rușinat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă, goale . -Domnișoară,-zise el încântat de-așa ocazie- de unde are boierul o fată așa de frumoasă, că zău, mă cred în poveste cu o asemenea
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
boierul o fată așa de frumoasă, că zău, mă cred în poveste cu o asemenea comoară în trăsură. -N-ai de unde să mă cunoști, domnule, îi răspunse fata cu glasul ei de clopoțel, că am venit de-abia ieri de la Paris! Norocel tăcu, vocea ei serioasă îl aduse cu picioarele pe pământ și plecară în zbor cu trăsura peste câmpie. Vântul de miază-zi aducea miros de de levănțică și aglice și lanurile de grâu se legănau în bătaia lui ușoară făcând valuri
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
un vultur, descria o curbă măreață, aproape de soare. -E timpul nuntirii! - zise fata cu un glas, de data aceasta mai cald, mai dulce, mai lipicios, ce primăvară frumoasă, Doamneeee!- se minună ea în fața naturii deschise. Și opriră trăsura. Fata coborî. Norocel o sprijini, luînd-o de mijlocelul ei subțire și-o puse ca pe-o păpușă jos pe covorul verde al ierbii. Ea se lăsă în brațele lui moale ca un fulg, pluti câteva clipe în brațele lui tăcută ca o jucărie
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
tu cum zboară gâzele, ce peisaj bucolic, verde și frumos, plin de florile primăverii, uite-te la sălciile astea, plâng parcă pe Mântuitor când urcă Golgota lui... Dar noi vorbim și pe tine nu știu cum te cheamă... -Norocel, îngână el numele, Norocel, domnișoară... -Ce nume frumos! -Și de unde ești tu? -Vin din părțile Istriei, sun armân, domnișoară, rătăcit prin Imperiul lui Traian... -Voi sunteți neam de artiști, măăă!V-ați molipsit de la greci... -Se poate, domnișoară...Dar pe dumneavoastră cum vă cheamă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
poate, domnișoară...Dar pe dumneavoastră cum vă cheamă? -Pe mine? Cum mi-ai zice tu? -Eu? Frumoasa-Frumoaselor... -Ei, nu chiar așa...Zi-mi Zina... -La noi zânele sunt cele mai frumoase fete... -Lasă caii să pască și hai pe Luncă, Norocel... Și-l luă de mână și merseră așa tăcuți mult timp, el îi simți jarul mâinii în palmă, ea îi auzea bătăile inimii ca pe niște ciocănele la ureche. -Ce tare bate inima ta, Norocele!- se miră ea, naivă, și
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
pască și hai pe Luncă, Norocel... Și-l luă de mână și merseră așa tăcuți mult timp, el îi simți jarul mâinii în palmă, ea îi auzea bătăile inimii ca pe niște ciocănele la ureche. -Ce tare bate inima ta, Norocele!- se miră ea, naivă, și se întoarse cu fața spre el și el îi luă o zbilță de păr de pe frunte, i-o dă-te într-o parte și o sărută cu patimă. S-au învârtit cu ei, rostogolindu-se
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
patimă. S-au învârtit cu ei, rostogolindu-se și cerul, și pământul, și soarele, și pădurea, și apa Bucovului; când s-au dezmeticit erau parcă pe altă lume, nu mai știau încotro s-o apuce și ce să facă. Iar Norocel repetă gestul, o strânse cât putu în brațe și-o sărută cu patimă și ea se lăsă moale în brațele lui într-o vrajă și-ntr-o beție vecine cu moartea, cu leșinul, cu amețeala...Și după această îmbrățișare, Zina
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
lăsă moale în brațele lui într-o vrajă și-ntr-o beție vecine cu moartea, cu leșinul, cu amețeala...Și după această îmbrățișare, Zina căzu într-un leșin dulce și-ntr-un somn din care cu greu o mai trezi Norocel. -Unde suntem?- se dezmetici ea. -Pe Luncă!- îi răspunse Norocel. -Și tu cine ești?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fi cunoscut. -Norocel! Cine să fiu?... -Doamneee, am câteodată niște căderi în gol încât uit tot! Avea
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
-o beție vecine cu moartea, cu leșinul, cu amețeala...Și după această îmbrățișare, Zina căzu într-un leșin dulce și-ntr-un somn din care cu greu o mai trezi Norocel. -Unde suntem?- se dezmetici ea. -Pe Luncă!- îi răspunse Norocel. -Și tu cine ești?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fi cunoscut. -Norocel! Cine să fiu?... -Doamneee, am câteodată niște căderi în gol încât uit tot! Avea ochii tulburi și fața speriată. Norocel se alarmă. O luă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
-Pe Luncă!- îi răspunse Norocel. -Și tu cine ești?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fi cunoscut. -Norocel! Cine să fiu?... -Doamneee, am câteodată niște căderi în gol încât uit tot! Avea ochii tulburi și fața speriată. Norocel se alarmă. O luă și-i frecă obrajii și mâinile și plecară mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul boltit al sălciilor plângătoare
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
apus, peste sat, se lăsaseră nori uriași, fumurii, grei și amenințători. Din când în când câte un fulger spinteca zarea și cădea obosit în apă. -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului!-se bucură Norocel. -De geaba!-zise Zina în zeflemea. Nerăspunzându-i la acel , Norocel o întrebă: -Și ce faci tu acolo la Paris? -Pictez pe pânză! Asta fac...Mâine am să te rog să venim iarăși aici c-am să-mi iau șevaletul
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
Din când în când câte un fulger spinteca zarea și cădea obosit în apă. -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului!-se bucură Norocel. -De geaba!-zise Zina în zeflemea. Nerăspunzându-i la acel , Norocel o întrebă: -Și ce faci tu acolo la Paris? -Pictez pe pânză! Asta fac...Mâine am să te rog să venim iarăși aici c-am să-mi iau șevaletul și culorile să pictez un peisaj. -Cu plăcere domnișoară!-îi răspunse
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
sparseră toată valea, apoi o ploaie rece, cu picături mari, se lăsă peste ei ca un potop și-i făcură leoarcă și ei, printre fulgere și tunete, fugiră de mână la trăsura pe care o lăsaseră în deal. Luară caii, Norocel îi înhămă repede și plecară spre conac. Veni seara. Norocel dormea într-un cerdac la conacul cel vechi. Îl apucase frigul și se trântise într-un cojoc pe sală cu gândul la Zina. A doua zi va merge iar cu
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
se lăsă peste ei ca un potop și-i făcură leoarcă și ei, printre fulgere și tunete, fugiră de mână la trăsura pe care o lăsaseră în deal. Luară caii, Norocel îi înhămă repede și plecară spre conac. Veni seara. Norocel dormea într-un cerdac la conacul cel vechi. Îl apucase frigul și se trântise într-un cojoc pe sală cu gândul la Zina. A doua zi va merge iar cu ea în Luncă și-i vor spune iar povești și
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
Era obosit și prin somn se trezi strigat de o voce: Era vocea Zinei, striga din grădină, de sub umbra unui nuc. Era îmbrăcată la fel ca ziua în hainele ei albe. Îi făcea semne cu mâna să vină la ea. Norocel plecă spre ea, se apropie și-o cuprinse de mijloc și-o sărută. Fata îl mângâie peste obrajii lui roșii ca bujorul și apoi îl sărută și ea. Mai departe, din senin se auzi glasul unui fluier, cânta o horă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
li se vedeau formele rotunde ale corpurilor lor feciorelnice. De la un timp fluierul cânta o horă duios și trist, a moarte și-a jale căci o dăduse-n doină și fetele părea că plutesc luate de vânt prin aerul nopții. Norocel și cu Zina se prinseră și ei în vârtejul acelei hore și jucau și ei și nu mai puteau de bucurie și se sorbeau din ochi și se strângeau de mâini și-și șopteau vorbe frumoase de dragoste unul la
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
se prinseră și ei în vârtejul acelei hore și jucau și ei și nu mai puteau de bucurie și se sorbeau din ochi și se strângeau de mâini și-și șopteau vorbe frumoase de dragoste unul la urechea altuia. , gândea Norocel, în timp ce juca și-o strângea pe Zina de mână. Vine o zi când vezi fericirea întruchipată, înaripată în inimă și de când aștepta el aceste clipe, de când o dulce aștepta și-o chema din senin, din pustiu, din deșert, din poveste
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
ochii, aprinsese un muc de țigară și privea pe cer cum se sting tăciunii nopții, ai acelei nopți nenorocite care-l lăsase beteag și blestemat să meargă toată vița în cârjă. Veni dimineața cu treburi și cu rosturi noi, dar Norocel rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul și vedea prin curte forfotă mare. -Leliță Brândușo, chemă el femeia care deretica prin casă, vino, te rog, până la mine și-mi ajută să cobor scările că mi-a luat Dumnezeu o mână
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
vino, te rog, până la mine și-mi ajută să cobor scările că mi-a luat Dumnezeu o mână și-un picior azi nopte! -Ce tot îndrugi, tu, acolea, păcatele mele? Noi ardem în altele... Femeia era disperată și plânsă și Norocel o întrebă ce are. -Tu stai aci, n-ai auzit c-a murit domnița boierului azi noapte și e jale mare în tot conacul? Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
îndrugi, tu, acolea, păcatele mele? Noi ardem în altele... Femeia era disperată și plânsă și Norocel o întrebă ce are. -Tu stai aci, n-ai auzit c-a murit domnița boierului azi noapte și e jale mare în tot conacul? Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie și atât i-a fost că suferea, sărmana, de piept, și-a făcut astupătură!... Norocel încremenit a
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
tot conacul? Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie și atât i-a fost că suferea, sărmana, de piept, și-a făcut astupătură!... Norocel încremenit a început să plângă: -Doamnee, ce blestem a fost ăsta pe capul nostru, de-ai vărsat nenorocirea peste doi nevinovați? Ce ți-am stricat, noi, doi copii, cu iubirea noastră de ne-ai făcut asemenea rău? Coborî încet de pe
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
de la Timișoara la Constanța, de la Vatra Dorenei și Bacău la București și Turnu Măgurele, de la Baia Mare la Cluj-Napoca, Brașov și Mangalia. Aceștia sunt: Dora Alina Romanescu, Gina Agapie, Marian Drumur, Mihai Știrbu, Ion C. Gociu, Magdalena Iugulescu, Andreea Gabriela Carp, Norocel Jerca, Aurora Cristea, Vasile Szolga, Gheorghe Grigorean, Aurelia Corbeanu, Dumitru K. Negoiță, Ion Turnea, Gheorghe C. Patza, Mariana Bendou, Tudor Petcu, Marius Buchiu, Gabriela Ioniță, Corneliu Zeana, Ana Cristina Popescu, Aldona (Rey) Patraș, Ion Nălbitoru, dar și din diaspora de peste
ANTOLOGIA „LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” – MANIFESTAREA A SPIRITULUI ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379370_a_380699]
-
Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cap.VIII Mărțișor în țara Nisipurilor Fierbinți Când ajunse în Țara Norilor, Mărțișor se rătăci,umblând bezmetic prin ceața deasă. Își aduse aminte de pana fermecată și-i spuse lui Norocel: - Acum ce facem, frățioare, că nu am nicio orientare și nu știu ce să fac cu pana de vultur. Încotro să mai mergem ca să ajungem în țara lui Soare-Împărat? Dar Norocel, care nici măcar nu se obosi să coboare din cârca lui Mărțișor
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
deasă. Își aduse aminte de pana fermecată și-i spuse lui Norocel: - Acum ce facem, frățioare, că nu am nicio orientare și nu știu ce să fac cu pana de vultur. Încotro să mai mergem ca să ajungem în țara lui Soare-Împărat? Dar Norocel, care nici măcar nu se obosi să coboare din cârca lui Mărțișor, îi spuse: - De, măi frate-meu, descurcă-te! Tu crezi că eu îmi bat capul când plec undeva? Întotdeauna plec la nimereală. Vorbele astea îl supărară tare pe Mărțișor
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
descurcă-te! Tu crezi că eu îmi bat capul când plec undeva? Întotdeauna plec la nimereală. Vorbele astea îl supărară tare pe Mărțișor și-i zise, azvârlindu-l din spate: - Dă-te jos, că nu-mi ești de nici un folos! Norocel căzu ca un bolovan și nu mai scoase un cuvințel. Mărțișor fluieră a pagubă privind pana de vultur fermecată pe care o ținea în palmă. Ce să facă? Zise: - Pană, penișoară, fă-te mare și ușoară și poartă-mă printre
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]