486 matches
-
cu un sat. Îl traversară mergând pe jos pe străzile abia pietruite și, după un timp, ieșiră Într-un cartier de blocuri noi de unde se vedea câmpul cu porumb Încă necules. Se Învârtiră de mai multe ori pe aceleași alei noroioase până când Întâlniră câțiva soldați care stăteau la căldură lângă o asfaltieră. Zare, care Încerca să pară vesel și fără griji, le strigă de departe: — Hai Libi! - ceea ce Însemna că le dorește acelora, cum să spune, liberare ușoară. Unul dintre soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
succed cu repeziciune ca la un jurnal de actualități din acea vreme și nici gramatica montajului nu pare tocmai bine pusă la punct. Oricum, vedem convoaie de căruțe și plutoane de soldați mișcându-se Într-o ordine aproximativă pe drumuri noroioase, părăsind, printre casele mici cu arhitectură amestecată (românească, turcească, europeană!), cartierele de margine ale orașului Medgidia. Unitatea În mișcare este Batalionul 2 Administrativ, iar funcția de „șef de cuptor“ de care G.P., zis Bobocică, vorbitorul ghemuit, tocmai a adus vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar câți oameni n-au călătorit În vagoane de vite și au tot sperat să ajungă vii la destinație! Coboară În G. tocmai când se crapă de ziuă. E singurul pasager care coboară aici la o asemenea oră. Pe străzile noroioase ale satului nu se vede nici țipenie de om. Se apropie totuși de impiegat și-l roagă să-i spună În ce casă locuiește cu chirie tovarășul profesor Radu G. Grințu. Nu e prea departe - i se explică. Îl scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un curier. Străjile anunțată miezul nopții. Abia miezul nopții... era imposibil, trecuseră parcă opt sau nouă ceasuri de când se Înserase. Și totuși, nu, cerul iernii era plin de stele și afară se făcea tot mai frig. După zile călduțe și noroioase, venea gerul. Dar era, Într-adevăr, miezul nopții. Și cetatea părea pustie. Parcă niciodată nu fusese aici zarva pregătirilor de război, parcă de atunci trecuseră veacuri și nu mai rămăseseră decât zidurile, mâncate de timp și de ierburi, sub tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scurte, asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37 al vreunui far de automobil răzleț. Clișeuri, rămase acolo pe retină, acum evocate, apăreau în transparența ochilor. - Drumuri tăiate de suflet! Felicitări! . . . Noroioase, desfundate! . . . bombănea Nory. - Da! Până când se vor îndruma căile lăuntrice, atunci. - Atunci vom avea un dublu exemplar suprapus de tout a l'egout. Mare spor! . . . Eu mă uit la dosuri și deduc sufletele. Tu vei consulta harta sufletului și vei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
veșminte pe fereastră, eventual. Unii vânători au mai multe pregătiri de făcut decât alții. Servitorii domnului Birch ridică grijulii o cutie cu însemnele de atenționare ale Armatei Americane și o pun într-una dintre mașini. Khwaja-sara filtrează ceva verzui și noroios printr-o bucată de muselină. Pran este lăsat să aștepte în alcov, îmbrăcat într-un costum nou de vânătoare, cu șosete până la genunchi, pălăria supradimensionată acoperindu-i ochii astfel încât trebuie să-și dea capul pe spate ca să vadă lumea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acestor locuri încetul cu încetul, izvorâtă din cele întâmplate aici în ultimele luni. Punjabul este grânarul Rajului englez, dar și locul de unde se fac recrutările pentru armată. Această zonă de câmpie întinsă, traversată de canale de irigație și de terasamente noroioase, valorează mult pentru sahibi, care au început să simtă cum le scapă printre degete. La început, au fost doar zvonuri. Indienii purtau în secret discuții cu rușii și nemții, despre bolșevism, despre revolte - roade inevitabile, spun adepții, ale politicii forte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă de pești Închiși În bălțile ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii năvăleau, atunci, cu plase și luau apele noroioase la răsfirat picătură cu picătură. Scoteau grămezi de pește, Îl curățau și-l sărau pe loc, ca să nu se strice. Tot satul mirosea a crap fript și a borș. Cei trei băieți mergeau cu plasa În nădejdea că oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, începu anotimpul ploios. Se aflau într-o regiune montană a provinciilor apusene, așa că, pe lângă nenorocirea ploii continue, drumurile se transformau în cascade, iar șanțurile de apărare goale dădeau pe dinafară de apă noroioasă. Acum, când oamenii alunecau prin noroi în timp ce urcau și coborau muntele, asediul - care păruse cel puțin să aibă un oarecare efect - era preschimbat din nou într-o remiză, de către forțele naturii. Kuroda Kanbei, al cărui genunchi - rănit în timpul evadării din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
două săptămâni. Într-a douăzeci și cincea zi din Luna a incea, cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori, sub comanda generalilor Kikkawa și Kobayakawa, ajunseră la frotieră - a doua zi după ce împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându-și opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu în mijlocul lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umilească un samurai. Lucrurile inutile erau pur și simplu apreciate ca atare, iar Hideyoshi își îndreptă gândurile în altă direcție. Cred că e de-ajuns. Desfaceți legăturile acestui războinic și eliberați-l. — Să-i dăm drumul? — A înotat prin lacul noroios și pare să-i fie frig. Dați-i de mâncare și trimiteți-l cu un permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am înțeles, stăpâne. Vasalul îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nou, pierdut în ceață, poate din pricină că cerul încă nu se liniștise după ploile verii timpurii. Cu valurile care șipoteau și negurile ce nu se puteau deosebi de ploaie, lumea părea a fi de un alb pur. Drumul era extraordinar de noroios, iar caii se stropiseră până la urechi. Sfidând, în tăcere, ploaia din noaptea trecută și starea drumului, întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, în stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla în jos de pe munte, zburlea pelerinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-napoi. Unii dintre oameni săriră în pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care încercaseră căzură pe fundul șanțului. Și, din cauza armurilor grele, cei căzuți se scufundară până la mijloc în apa noroioasă, cu miros viciat, de culoarea cernelei. Chiar dacă puteau să se ridice și să strige, tovarășii lor de deasupra nu se uitau în jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o boală de piele, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În cetate, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase dispăruseră deja. Nenumărate bucăți de lemn în descompunere se învârteau prin curentul noroios sau pluteau la marginile lacului. La prima vedere, valurile mărunte ale apei gălbui-mâloase păreau să stea nemișcate, dar soldații, în timp ce priveau marginile lacului, vedeau că apa invada pământul uscat, pas cu pas. — Azi sunt unii care n-au nici o grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda începu să se rostogolească în josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră, iar generalul lor fusese împușcat. Nu le mai rămânea decât să fugă. Unitatea Hori nu se putuse compara, numeric, cu efectivul clanului Akechi. Acum, în lipsa unei adevărate bătălii și fără nimic care să-i mai stăvilească, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
siguranță. Mă rog zeilor să-l ajute pe bietul nostru stăpân. Astfel se încurajau între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea era deluroasă, nu erau pante foarte abrupte. Se vedea luna, dar, din cauza ploii, pământul de sub copaci era noroios, iar drumul, plin de băltoace. În plus, Mitsuhide și vasalii săi erau epuizați. Ajunseseră deja aproape de Yamashima și, de-ar fi putut numai să ajungă la Otsu, aveau să fie în siguranță. Și continuau să se îmbărbăteze astfel, dar, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zâmbi în sinea lui, încântat de simplitatea planului său. O apucă pe Judy și o împinse în puț, cu picioarele înainte. Păpușa alunecă înăuntru cu ușurință, iar Wilt se aplecă în față. Perfect. Iar în momentul acela alunecă pe pământul noroios. Cu un efort disperat, care îl obligă să dea drumul păpușii de cauciuc, se aruncă într-o parte și se apucă de bucata de furnir. Apoi se ridică cu grijă în picioare și începu să înjure. Pantalonii îi erau plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unui sebhka, un fost lac sărat, imens, ce se întindea la picioarele lui ca o mare împietrită al cărei țărm opus nu se putea vedea. Se abătu spre nord, ocolind lacul la o oarecare depărtare, fiindcă pe malurile mlăștinoase și noroioase ale acelor ape erau miliarde de țânțari, formând adevărați nori care, la lăsarea serii și în zori, acopereau soarele și făceau viața imposibilă oricărui om sau animal ce s-ar fi apropiat. Gacel văzuse cămile înnebunite de durere când țânțarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
capul, făcându-se că nu vede, deh, îi era lehamite să judece-i pe cei care judecă. Sunt toți o apă și-un pământ, chiar și după ce începi să consimți că ești și tu asemenea lor, plămădit din același amestec noroios, oricât ai vrea să te ții deoparte ca să nu superi pe nimeni, și mai ales pe fetița asta. Făcea pe distratul, pe indiferentul... Oricum, ea părea destul de conștientă de fizicul ei ca s-o lase rece indiferența vreunui bărbat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sub muzica bubuitoare a celor de la Smash&Pumpkins. Ne-am culcat unul într-un dormitor, celălalt în altul. Sufrageria rămase zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila prin dormitoare Odată cufundat în visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric și am hotărât să-mi dau drumul în josul unei râpe. De-abia începusem să alunec la vale, când pământul cedă rostogolindu-se în bulgări imenși, târând după el toată pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ea a coborât, a dat ocol de mai multe ori magaziei, a atins-o sfios cu vârful degetelor, a încercat cu infinită delicatețe lacătul grosolan de la ușă și în cele din urmă s-a lăsat în genunchi pe brazdele noroioase, ca în fața unui templu. Abia a putut s-o urnească de-acolo țăranul care mâna căruța. Noi, copiii, ne speriaserăm și plângeam în hohote. Chiar a doua zi, mama s-a hotărît: a vândut din colecția ei un singur timbru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încîlcite, albăstrele. Mai erau , cactuși înfloriți și niște flori întortocheate, colorate în albastru și roșu, cu limbi cleioase, desigur orhidee, cărora pe atunci nu le știam numele și pe care le vedeam pentru prima oară. într-un ghiveci cu pământ noroios înota o roua-cerului de-o frumusețe nepămîntească: avea corola de ace fine, fiecare terminat cu o boabă de lichid transparent, care strălucea în penumbra camerei. "E o plantă carnivoră", ne spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]