221 matches
-
Griesinger. Ulterior dichotomia nosologică a lui E. Krapelin a dus la separația dintre „psihozele afective” și „psihozele schizofrenice” (Petrilowitsch și Saer). După W. Griesinger, „psihoza unică”, pentru a avea un caracter „unic” sau „unitar” care să-i confere un statut nosologic, trebuie să parcurgă o serie de stadii clinice împărțite în două grupe: a) Tulburări primare, caracterizate prin dezordini afective (manie, melancolie sau tulburări schizo-afective). Tabloul clinic este dominat de o semiologie esențialmente afectivă cu evoluție clinică favorabilă. b) Tulburările secundare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale acestor bolnavi se caracterizează prin următoarele tipuri de manifestări: insomnii, stare digestivă saburală, scăderea sau creșterea apetitului alimentar, scăderea în greutate, tulburări endocrine (hipertiroidie, tulburări ovariene, dismenoree etc.). Formele clinice ale stărilor maniacale pot fi sistematizate în următoarele grupe nosologice: 1) Mania acută, caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie generală cu debut brusc și de scurtă evoluție clinică. Ea se poate repeta la intervale periodice simplu sau alternând cu crize depresiv-melancoliforme. În cadrul maniei acute distingem două forme clinice: a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de Kraepelin care o descrie la rândul său (1896). În aceeași perioadă, Kahlbaum descrie catatonia și Hecker hebefrenia, pe care le considerau afecțiuni independente. În secolul XX, E. Bleuler (1911) reunește demența precoce, catatonia și hebefrenia în același cadru nosologic al schizofreniilor, recunoscând prin aceasta o unicitate în polimorfismul lor psihopatologic. Chaslin va introduce conceptul de psihoză discordantă, iar Minkowski îi consacră o importantă monografie de ordin psihopatologic. Se consideră că grupul schizofreniilor cuprinde toate cazurile de alienare ale personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de psihoze endogene este caracterizat, în primul rând, prin „delir”, în sensul de „alterare al sistemului realității”, reflectând în felul acesta un anumit tip specific din punct de vedere psihopatologic de „organizare vesanică” a persoanei bolnavului respectiv. În această categorie nosologică sunt incluse două subgrupe clinice: a) Grupa schizofreniilor, caracterizate prin dezorganizarea psihică a personalității; b) Grupa psihozelor delirante cronice, simple sau halucinatorii, fără dezorganizarea psihică a personalității. Așa cum spuneam, elementul psihopatologic comun, al tuturor formelor clinice care intră în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și complexe a structurii personalității având două aspecte: - o structură de tip negativ (dezorganizarea structurii conștiinței și a persoanei), - o structură de tip pozitiv (trăirea delirantă). Vom analiza în continuare aceste aspecte psihopatologice legate de grupa psihozelor endogene delirante. Cadru nosologic complex și de un mare polimorfism, așa cum spuneam, el cuprinde următoarele aspecte: a) grupa schizofreniilor, b) grupa delirurilor sistematizate cronice, c) psihozele endogene atipice. Schizofrenia E. Bleuler (1911) care a sistematizat și descris schizofrenia dă acestei psihoze endogene următoarea definiție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifice psihozei schizofrenice; fapt care a făcut pe unii autori să o compare, simbolic, cu „o orchestră fără dirijor”. În ceea ce privește manifestările psihopatologice, specifice grupului psihozelor schizofrenice, A. Porot distinge următoarele aspecte, care sunt considerate ca „forme clinice” în acest cadru nosologic: a) Schizoidia reprezintă tipul de constituție mintală realizând terenul predispus, însă neobligatoriu, pentru dezvoltarea clinică a schizofreniei. b) Schizomania este forma minoră de schizofrenie, cu o evoluție clinică în bufee episodice și care se prezintă sub forma unor reacții de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și sub denumirea de hebefrenie grefată. Schizofrenia afectivă Deși considerate de E. Kraepelin ca fiind entități clinico-psihiatrice diferite și bine individualizate, psihozele afective și psihozele schizofrenice se întâlnesc în multe privințe în sfera psihopatologică recunoscută în prezent ca o entitate nosologică bine conturată, care este schizofrenia afectivă sau grupa psihozelor schizo-afective. În comparație cu psihozele afective și cu schizofrenia, psihozele schizo-afective sunt mult mai rar întâlnite. În cazul lor se pune în discuție conceptul de psihoză mixtă. Din punct de vedere psihopatologic, psihozele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe cele ale schizofreniei (catatonie, structuri delirant-paranoide, halucinații etc.). Existența psihozelor mixte, schizo-afective, este o dovadă a faptului care pledează în favoarea naturii endogene a acestui tip de tulburări psihice. Există, în felul acesta, tendința de a reuni în cadrul aceluiași grup nosologic al psihozei unice toate psihozele endogene. Unii autori vorbesc despre psihozele delirante ciclice, de tipul ciclofreniei (Al. Obregia) care sunt de fapt psihoze endogene schizo-afective, în raport cu „psihozele endogene unice”, concept asupra căruia vom mai reveni. R. Tölle, când se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hiperkinetice și akinetice, în care predomină tulburările de tip motor, fie de agitație, fie de tip catatonic. Psihozele ciclice Psihozele bipolare cu evoluție ciclică trebuiesc diferențiate de grupa psihozelor maniaco-depresive, precum și de grupa psihozelor schizofrenice, întrucât ele constituie un grup nosologic independent de tulburări psihice, fapt precizat de numeroși specialiști din domeniu (K. Kleist, E. Fünfgeld, K. Leonhard). Aceștia au descris trei grupe de forme clinice: psihozele anxios-expansive, psihozele confuzive excitant-inhibante și psihozele motorii hiperkinetic-akinetice. Dăm, în cele de mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta, afecțiunile organice cerebrale și factorii psihogeni. Între aceștia se interpun formele clinice, descrise de noi anterior, ca grupe nosologice ale psihiatriei și psihopatologiei clinice (vezi schema din pagina 335???). 29. PSIHOZELE ENDOGENE IV (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) Cadrul psihopatologic general Psihozele delirante cronice cu caracter sistematizat, simple sau halucinatorii, completează sfera psihozelor endogene. Caracteristica lor psihopatologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudini mintale” fixe, de tipul unei „încremeniri rigide” într-un prezent perpetuu, inflexibil, în care locul central îl ocupă ideile și preocupările sale delirante, pe care bolnavul încearcă pe orice cale să le realizeze. Vom analiza în continuare marile tipuri nosologice de psihoze endogene delirante, simple sau halucinatorii, cu evoluție cronică, ce nu produc alterări profunde ale personalității cum este cazul psihozelor din grupa schizofreniei. În categoria psihozelor endogene delirante de tip sistematizat, cronice, sunt incluse următoarele: paranoia sau delirul sistematizat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incluse următoarele: paranoia sau delirul sistematizat cronic, nehalucinator; parafreniile sau psihozele delirant-halucinatorii cronice; deliranții pasionali, la care delirul simplu, sau halucinator, este bine sistematizat din punct de vedere tematic și în final, psihozele endogene atipice. Aceste tulburări reprezintă o categorie nosologică importantă și extrem de interesantă pentru psihopatologie, întrucât ne oferă, pe lângă aspectele de o mare varietate și complexitate a tulburărilor psihice, și posibilitatea de a „vedea” și de a „înțelege” persoana umană din punct de vedere psihologic, într-o dublă perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu îl cunoaște personal. Erotomania este impresia delirantă de a fi iubit. Asocierea erotomaniei cu gelozia este o situație frecvent întâlnită la deliranții paranoici. Parafreniile Delimitare și caracteristici E. Kraepelin este cel care a împărțit deliranții cronici în două grupe nosologice distincte și anume: Grupa demenței precoce, sau a schizofreniei, caracterizată printr-un delir incoerent, nesistematizat tematic, cu evoluție cronică urmată de deteriorarea profundă a personalității în plan intelectual, afectiv și volitiv-comportamental. Grupa paranoiei, caracterizată prin existența unui delir net sistematizat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracteristici specifice, motiv pentru care, în continuare, vom studia aspectele psihopatologice ale psihozelor debililor, așa cum sunt ele cunoscute și etichetate în literatura științifică de specialitate (K. Schneider). Psihozele debililor K. Schneider, care a acordat o atenție specială studiului acestui cadru nosologic, face de la început precizarea că starea de debilitate mintală este cea care din punct de vedere psihopatologic este opusă inteligenței. În ceea ce privește inteligența, autorul citat o leagă de sfera gândirii, definind-o în felul următor: „inteligența este totalitatea aptitudinilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un aspect sub-clinic, decelabil numai la testele psihodiagnostice, se vorbește despre o stare de deteriorare mintală. În ceea ce privește potențialul evolutiv al demenței, acesta depinde în principal de procesele cerebrale care-l condiționează. Inițial s-a considerat că demențele reprezintă un grup nosologic caracterizat printr-o degradare ireversibilă, cronică și progresivă, cu caracter incurabil. Rezultatele terapeutice obținute însă în cazul formelor demențiale ale PGP au modificat întrucâtva aceste aspecte. Din această categorie de afecțiuni psihiatrice, cu caracter psihoorganic cerebral, fac parte următoarele afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patografică redau într-o manieră lărgită „formele clinice” ale bolilor psihice, ca „mod-de-a-fi” al bolnavului. Prin aceasta ele ne oferă un cadru lărgit de înțelegere al bolii psihice în conexiune cu exigența bolnavului. Pentru a avea o continuitate între clasificarea nosologică și modelele de viață ale bolnavilor psihici, am luat drept cadru de referință principalele grupe nosologice, încercând să facem o transpunere a acestora din sfera clinicii psihiatrice în cea a antropologiei psihopatologice. În sensul acesta am izolat următoarele modele de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceasta ele ne oferă un cadru lărgit de înțelegere al bolii psihice în conexiune cu exigența bolnavului. Pentru a avea o continuitate între clasificarea nosologică și modelele de viață ale bolnavilor psihici, am luat drept cadru de referință principalele grupe nosologice, încercând să facem o transpunere a acestora din sfera clinicii psihiatrice în cea a antropologiei psihopatologice. În sensul acesta am izolat următoarele modele de existență pato-biografice care acoperă cadrul nosologiei bolilor psihice: existența nevrotică, existența narcisică, angoasă și disperare, existența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adapta cerințelor obiectului. Metoda psihologică folosită este o „hermeneutică” a vieții interioare a subiectului studiat. Aceasta va căuta să depășească simpla observație clinico-medicală a psihiatriei, care prin caracterul ei va rămâne în limitele formale ale necesităților impuse de stabilirea cadrului nosologic al bolii psihice, și anume diagnosticarea. Psihopatologia va căuta ca înaintând dincolo de diagnostic, să descopere sensurile umane ale nebuniei. 3) Raporturile epistemologice Stabilind ce obiective urmărește cercetarea în psihopatologie, vom remarca faptul că aceasta se intersectează cu psihologia, de la care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoanelor de sex opus, traducând o devianță sexuală. Vagabondaj: incapacitatea unor indivizi de a se putea fixa într-un loc; pulsiunea morbidă, irezistibilă de a pleca și călători permanent fără o direcție anumită și fără un scop precis. Vesanie: concept nosologic ieșit din uz, desemnând psihozele cu evoluție cronică, incurabile. Viol: violență sexuală exercitată asupra unei persoane de sex opus, de același sex, sau asupra copiilor sau bătrânilor, împotriva voinței acestora, a legilor morale și sociale. Violență: act antisocial, conduită agresivă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descoperiri au fundamentat deja diagnosticul genotipic al ADPKD și fac posibile, într-un viitor apropiat, atât stoparea terapeutică a evoluției bolii spre IRC, cât și posibilitatea utilizării terapiei genice. Monografia, structurată în 13 capitole, abordează complet problematica subiectului, de la încadrare nosologică până la probleme etice și repere metodologice. Aș dori să subliniez doar două aspecte legate de realizarea acestei lucrări. în primul rând, abordarea multidisciplinară, fiecare capitol fiind realizat de specialiști cu experiență în domeniul respectiv, dublată de o bună cunoaștere a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în completarea acțiunilor practice și pentru optimizarea lor, considerăm necesară o preocupare constantă, multidisciplinară și multicentrică pentru studierea unor noi aspecte privind particularitățile epidemiologice, clinice și genetice ale ADPKD în România, precum și pentru optimizarea monitorizării, îngrijirii și tratamentului bolnavilor. 17îNCADRAREA NOSOLOGICĂ A ADPKD Clinica nefrologică din Iași nu reprezintă, evident, singurul centru din țară preocupat de studiul ADPKD. Din 1991, clinica are însă o preocupare constantă în această direcție. în scopul cunoașterii activității noastre și pentru inițierea unor studii multicentrice, considerăm
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cuvinte și combinații de cuvinte, de genul propozițiilor lapidare. Câteva probleme în cunoașterea și intervenția educațională a autismului Moto: (Proverb latin) Autismul este o psihoză infantilă precoce, este o tulburare primară, cu multiple dereglări secundare. P. Janet considera această entitate nosologică ca fiind pierderea simțului realului iar H. Ey, preluând această idee descrie acest sindrom ca nucleu pozitiv al psihozei schizofrenice. Copilul bolnav de autism este prăbușit de propria flintă și în neantul său. Sindromul este recunoscut de timpuriu, chiar din
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
dislaliilor (2.995 cazuri = 18%). Aceste tulburări au o incidență mai mare și sunt extrem de negative datorită consecințelor perturbatorii ce le au asupra dezvoltării intelectuale și al randamentului școlar. Cercetările ultimilor 10 ani arată că dislexia nu este o categorie nosologică aparte ci un simptom dezintegrativ în cadrul afaziei sau al apraxiei. Pe lotul observat s-au făcut nete diferențieri calitative pe baza criteriului simptomatologic. S-au clasat în disgrafia specifică toți cei ce nu s-au putut exprima în scris nereușind
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
scris diagnosticul a scos în evidență că acestea sunt cauzate fie de leziuni sau afecțiuni ale sistemului nervos, fie că sunt datorate imaturității lobilor parietali, cum remarcă A. Kraindler. Cercetările ultimilor 10 ani arată că acestea nu formează o categorie nosologică aparte, ci sunt un simptom dezintegrativ în cadrul afaziei sau al apraxiei. În disgrafia specifică au fost diagnosticate cazurile care n-au reușit să se exprime în scris prin sistemul de simboluri și grafeme care reprezintă sunetele, cuvintele, frazele, iar în
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
se găsesc azi în fața copilului cu handicap mintal, trebuind să rezolve, fiecare din punctul său de vedere probleme complexe și dificile, adesea comune cât privește înțelegerea comunicării, modul de activitate și comportamentul. Ceea ce determină acest interes sporit față de această entitate nosologică a deficienței este: a)Diversitatea de agenți nocivi care afectează sistemul nervos al copilului în diferite stadii de dezvoltare. În acest sens, experți ai O.M.S. în diverse țări au ajuns la stabilirea cifrei de 17,9% din populația infantilă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]