655 matches
-
Înainte de a fi critic literar, el trebuia să fie un element de încredere al regimului. Și cu cât dădea mai multe dovezi de fidelitate autorităților, cu atât lesa lui devenea mai lungă. Nu pot interzice altora dreptul de a fi nostalgici după o asemenea stare de lucruri, după acest Context orwellian. Dar astăzi, invitarea unui scriitor sau a unui critic român la un Salon de Carte occidental nu mai miră și nu mai alertează pe nimeni. Admițând măcar acest fapt, vom
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
familia regală s-a mutat în România. Vraja se risipise, miracolul se chircise. Iar atunci când umbra tot mai neguroasă a pesedismului a ocupat culoarele, antecamerele și iatacele regale, totul s-a ruinat. Înafara câtorva indivizi cu interese precise, a unor nostalgici ori trepăduși, rândurile susținătorilor monarhiei s-au subțiat până la insignifianță. Evident că vina principală o poartă familia regală însăși. Uitând să spună "nu", exponenții ei principali au acceptat să devină anexele diverselor forțe politice dispuse să facă "țal!" în schimbul unor
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
poate fi (și chiar este) viața scriitorului, reazemul ei moral este însă stilul. Și, la acest capitol, Cosașu este fără discuție un matein. Unul de speță intelectuală, diferit atât de rafinamentul barbar al unui Fănuș Neagu, cât și de livrescul nostalgic al unui Radu Albala. Genul său este conflictul psihologic, ușor jucat - a la Woody Allen -, rezolvat adesea printr-o vorbă piezișă. Cea de-a doua revelație pe care ne-o procură, separat, „delicatesa" Cinci ani cu Belphegor, dar și Opere
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
și nu lingvistica. Deși am fost îndrăgostit de studiul limbii și, din toate branșele lui, l-am preferat pe acela al lexicului, adică, etimologia și semantica, pe scurt, viața și moartea cuvintelor. Cartea lui Sala a făcut din mine un nostalgic.
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
vulnerabil, în viul unui aprig corp-la-corp cu absolutul: nu se voiește sub protecția unor categorii muzeale, de care să-și agațe zbuciumul devorant, ca și cum ar îmbrățișa un palladiu salvator. Și, totuși, cine ca el a privit cu atîta concentrată recunoștință, nostalgic rivală, culmile perfecțiunii neîntrecute - bunăoară, atinse de artiștii antichității în bronzurile de la Riacce? N-a rămas la un suspin de neputincioasă beatitudine, s-a înverșunat să dăruie, la rîndul său, lumii de astăzi, opere cu sunet la fel de plin, de integru
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Uniunea Scriitorilor, cu atât mai puțin la Academie unde, ce e drept, nu este membru, dar nu din vina lui. Nici decorat nu a fost. Aniversarea personalităților de anvergura sa parcă avea altădată mai multă rezonanță. Dar să nu fim nostalgici. Aflu totuși că Mircea Martin va fi sărbătorit la Onești, peste puțin timp, în cadrul „Zilelor Călinescu". Încă e bine. Ediția din acest an a „Zilelor" îi va fi dedicată, în mare parte, celui care a scris G. Călinescu și „complexele
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
conjuncturii economice și a dezinteresului public, se vede confruntată cu un fenomen necunoscut în Occident: cărți care ar trebui să se bucure de ediții critice, dar care de-abia acum văd lumina tiparului, adesea neterminate sau nerevăzute de autorii lor. Nostalgicii fostului regim ar face bine să reflecteze, între multe altele, și la acest coșmar... Petre Pandrea face parte, se știe, dintre scriitorii cei mai vitregiți de soartă, după 1944. Om de stânga și, în timpul democrației, avocat al comuniștilor, va fi
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
cu reticență folosul artelor. Filozofic, nu-i gustă pe nemți, Kant părîndu-i-se prea greoi iar Hegel un creator de „talmeș-balmeș", în schimb îi prețuiește pe francezi, preferința îndreptîndu-se spre literați: Hugo, Maupassant și, pe alocuri, Pascal. E, în genere, un nostalgic cultural cu înclinații paseiste, pentru care literatura contemporană e nulă, doar creațiile trecutului avînd valoare. Și, chiar dacă îi citește pe Weininger ori Lichtenberg sau, dintre ai lui, pe Soloviov și Cernîșevski, o face doar pentru a-și întări impresia că
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
un truc mnemotehnic” într-un „instrument de depozitare”, urmând, cu ochii minții, harta pensiunii în care, la opt-nouă ani, împreună cu părinții, a petrecut un concediu în zona franceză a Elveției, la Chesières. Acesta e locul care a devenit pentru maturul, nostalgicul, muribundul Tony Judt, un locus amoenus, paradisul terestru, punctul în care a început inițierea în viață.
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
iar sub crăcana vieții la bloc Prima iubire cu o cască în urechea lui și cu cealaltă în urechea ei prima iubire își ascultă muzica la un mp3-player în drum spre școală într-un vagon de metrou sunt unul dintre nostalgicii care nu se mai satură privind-o iar când o puștoaică în căutarea primei iubiri mă fixează la rândul ei cu privirea înțeleg imediat că vom coborî împreună la prima Vremea noastră a venit vremea noastră și ne-a găsit
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
la nivel european, își găsesc așezare în acest prim volum de portrete. Sunt cei de care ne-am despărțit în ultimii ani, în ultimele decenii. Viorel Cosma le aduce un pios omagiu. Organizarea materialului este fermă și devine utilă atât nostalgicilor, celor vârstnici, cei care i-au cunoscut pe cei evocați, cât și cercetătorilor, muzicienilor mai tineri. O scurtă fișă biografică este urmată de evocarea propriu-zisă, o evocare făcută cu căldură, bazată pe multe aduceri-aminte, pe impresii personale formulate cu bunăvoință
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
vădit ironică, de un ludic asumat până la denudarea procedeului în Pulp Fiction (1994) sau până la scenariile alternative cu schimbarea delectabilă a cursului istoriei în Inglorious Basterds (2009). Spre doesebire de Tarantino, rapelul moderat postmodern, retropop al lui Refn este unul nostalgic, mult mai discret, implicit mai puțin revoluționar, desfășurat pe filiera unor retrăiri fictive, lăsând clișeul să recreeze atmosfera și toxinele unei violențe fondatoare pentru gen să împartă uneori aceeași scenă cu o tandrețe care-i devine substanță de contrast. Simpla
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
e evident că literatura universală trebuie să existe în învățământul preuniversitar.”); lungul și interesantul studiu din Observator cultural, 29 sept.-5 oct., „Un dosar redeschis: Miorița” de Alexandru Bulandra; în Dilema veche din aceeași săptămână, articolul lui Andrei Pleșu despre „Nostalgicii vechi și noi” și articolul lui Radu Cosașu „Iar începem?” Definiția poetului bun În numărul din octombrie al DILEMATECII, Robert Șerban îi acordă un interviu spințar și totodată profund lui Marius Chivu, dovadă răspunsurile inspirate care îi vin în minte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
religiile și ideologiile etc. Perspectiva critică, denunțătoare și lucidă în evaluarea dezastrului și a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un histrion cu natura incertă, duală a eului și apetența unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
o bună parte a secolului trecut, regret ce apare în diverse "forumuri", "bloguri" și alte intervenții, mai ales anonime. Nu cumva este vorba la acești autori de o "nostalgie a fricii"? Există numeroase definiții date nostalgiei. Poate că acestor ultimi nostalgici li s-ar potrivi cel mai bine definiția dată de Jean Baudrillard, pentru care nostalgia ar fi o: "fantasmatică reabilitare parodică a reperelor pierdute". Răbdarea Cu răbdarea treci marea". De-atâtea ori am auzit vorba asta, spusă și răspusă în
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
scrierile sale, Morand e și aici, chiar și în paginile găunoase, un stilist elegant, ce mizează pe concizie și căutarea formulei fericite. S-a observat paradoxul unui autor care în tinerețe a reprezentat avangarda, pentru a face apoi figură de nostalgic, de reacționar, depășit de epoca sa, împotriva căreia vituperează de cîte ori are prilejul. Modernul îndrăzneț de la 1920, avid de experimente, iese zdrobit din comparația cu marile nume ale modernismului literar. Ca talent și însemnătate, e imposibil să-i compari
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
textului făcîndu-l sîcîitor este înclinația autorului spre lamentare. E o pornire vădită spre văicăreală la acest călugăr cu umori melancolice și tente răzbunătoare. De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și poftitor de bucurii
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
o pornire vădită spre văicăreală la acest călugăr cu umori melancolice și tente răzbunătoare. De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și poftitor de bucurii lumești. Sub unghi estetic, Poteca nu are conștiința scrisului
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
și unde poposesc cu Caravană că o arca salvatoare actviștii de la centru, tovarășul Tăvi și tovarășul Anton. Flerul scriitorul desprinde aceste persoanje de funcția lor, le transporta dincolo de orice acoperire ideologică la care invită cuvântul „activist". Tovarășul Anton este un nostalgic cu o amintire care revine obsedant, legătura să primejdioasa și incomprehensibila cu fiica grofului, o fată a cărei tristețe maladiva și apropiere tulburătoare a rămas adânc imprimata în memoria lui, iar tovarășul Tăvi este un timid care încearcă să pompeze
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
care o construiește în felul acesta criticul e sensibil mai complexă decât lasă să se înțeleagă o formulă inspirată ca aceea de ardelean definitiv, sub semnul căreia stă prefața. Căci, chiar așa fiind, Ion Horea e totodată un emoțional, un nostalgic, un nativ al limbajului local („argou de Ardeal", îi spune Cistelecan), dar și un cultivat continuator de peste munți al lui Ion Pillat. Ultimul paragraf al prefeței e în întregime memorabil: „Ion Horea e unul din cele mai clare cazuri de
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
generate de fostul șef ideologic al PCR. Dacă ar fi să le dau un titlu mai adecvat, acesta ar fi Despre marxismul gongoric. Ori Despre pompierismul hiperbolic. Înțeleg că volumele s-au vândut totuși relativ bine, dar mă îndoiesc că nostalgicii care le-au cumparat s-au osândit de bunăvoie la cazna lecturii lor integrale. Mai degrabă cred că au căutat istorii de culise (care nu lipsesc) și argumente „pentru crezul lor neabătut”. Mai sunt și „anti-imperialiștii” vechi și noi, adepții
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
reacțiunii etatist-pomanagiste un singur lucru: să ajungă să trăiască, într-un timp cât mai scurt și la intensitate maximă, ideile pe care le susțin. Turnătorii să fie obligați din nou să toarne, stângiștii să se înregimenteze sub drapelul partidului unic, nostalgicii cozilor la ulei și zahăr să-și petreacă tot restul zilelor în această relaxantă activitate. Pentru că esența comunismului (născut din marxism, și nu din platonicianism!) se reduce la astfel de situații, și la altele asemănătoare, derivate din ele: teroare polițienească
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
Roberta Anastase conform căreia el ar fi de fapt premierul care va fi desemnat de Uniunea Social Liberală și a afirmat că acestea fac parte dintr-o încercare de dezbinare la nivelul USL. El susține că democrat-liberalii ar fi devenit nostalgici după ce președintele Traian Băsescu a afirmat, într-o emisiune televizată, că Adrian Năstase a fost cel mai bun premier. Nu pot decât să zâmbesc. Cine are timp să o asculte pe doamna Anastase merge acolo, aplaudă. Eu cred că sunt
Adrian Năstase: Democrat-liberalii au devenit nostalgici după ce Băsescu a spus că sunt cel mai bun premier () [Corola-journal/Journalistic/47201_a_48526]
-
are timp să o asculte pe doamna Anastase merge acolo, aplaudă. Eu cred că sunt nostalgici cei de la PDL. Au văzut că, la un moment dat, Traian Băsescu spunea că eu sunt cel mai bun prim-ministru și au devenit nostalgici. Cred că asta e explicația, altfel nu înțeleg... Și dl Lăzăroiu dădea o serie de explicații despre cum trebuie condus USL", a spus fostul premier la Antena 3. Potrivit acestuia, USL încearcă să găsească soluții reale, "dincolo de dezastrul din țară
Adrian Năstase: Democrat-liberalii au devenit nostalgici după ce Băsescu a spus că sunt cel mai bun premier () [Corola-journal/Journalistic/47201_a_48526]
-
iarnă despre care se va vorbi („Ții minte frigul ăla ?”), cum se vorbește încă despre zăpada din 1954. Din cauza consumului, scade presiunea la gaze. Aseară, un bătrân indignat. „- Câte grade aveți ? - Abia 20!” Nu m-aș mira să fie un nostalgic al lui Ceaușescu. Pe vremea lui măcar aveai asigurate 12 grade toată iarna, nu numai când crăpau pietrele de frig. Acum, abia 20. Cam așa stăm cu era mai bine atunci. Citesc un volum de poezie patriotică actual. Adică, fără
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]