7,150 matches
-
Dumitru Hurubă O ambrozie de Bistrița de-aș fi băut în plus în noaptea de An Nou, acum aș avea o parte din televizor într-o pungă de plastic, iar restul în spatele blocului. Înjure-mă oricine de nostalgie comunistă, dar am tânjit după acea explozie de bucurie pusă la cale de TVR-iști înainte de ’89... Cu ce eforturi numai ei știau. Mai era o “sârbă”, un “călușari”, o “țâpuritură”, un grup folcloric din Bihor, Maramureș, Teleorman sau din
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
ai momentului. Descrierea apelor tulburi ale postcomunismului este magistrală. Iar modul în care trebuie abordată o astfel de realitate de către o femeie pragmatică și cinică este exemplar pentru stilul dezinhibat al protagonistei: „Postcomunismul se prelungește nebulos, amestecînd de-a valma nostalgii și frustrări, și ale celor care au fost și nu mai sînt, și ale celor care nu sînt ce-ar vrea ei să fie pentru că sînt incompetenți, mentalități noi cu mentalități vechi, parveniți care au dat tunuri și construiesc biserici
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
pentru că a fost victima unor forțe superioare, pe care nu le-a putut stăpâni. Discursul epidictic, o formă de laudă publică, era în stare să creeze convingeri. Adânc cugetător, tocmai pentru că era format în lumina cărții latine, Miron Costin trăia nostalgia antichității „cea plină de spirit”, atunci când pronunța discursuri în speranța civilizării manierelor de la curtea domnească moldavă. Spre a confirma urma lecturilor sale ne-am întors asupra cărții lui Titus Livius, Ab urbe condita. De acolo preluase cronicarul, rezumativ, cu noimă
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
ceva ca la Alimentarele lui Ceaușescu din zilele cu pui și tacîmuri. Sau din cele cu zahăr și ulei pe cartelă. Vremuri frumoase, pentru unii dintre noi. Toți stăteam la aceleași cozi, mai aud zicînd pe cîte cineva care are nostalgia Epocii. Nu stăteam toți, dar e pierdere de vreme să încerci să schimbi asemenea convingeri. Cînd se apropie Ziua lui Ceaușescu, unii dintre cei care îl regretă îl invocă tînguios-amenințător, ca pe un sfînt dintr-un calendar cu o singură
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
primordială, și pe de alta, o luptă contra aluviunilor și a nevrozelor care dezorganizează individul. Schiller trage următoarea concluzie: pentru artist, naivul este “în același timp o expresie a copilăriei pierdute și în același timp a împlinirii în ideal”. Astfel nostalgie și proiect se confundă. Pentru artistul naiv echilibrul de sine e primordial, căci doar astfel el poate ajunge la viziunea organică a lumii. Schiller, la rîndul lui, confirmă ideea naivului cucerit, nu a naivului dat, a naivului obținut prin luptă
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
întruchiparea mântuirii neamului, fapt care l-a umplut pe Haralampy de extaz făcându-l să exclame: - Ni-l-ai, mă! Vezi-l? Extraordinar! Parcă-i Gânditorul de la Hamangia cu țăcălia nerasă... Așa și era. Privindu-l ne-am amintit cu nostalgie arogantă că, la înscăunarea sa în 1996, dispunea de 15.000 de specialiști (acum, probabil, erau și mai mulți) instruiți într-o tabără secretă, împrejmuită cu zid din șisturi bituminos-geologice cărate cu spatele de însuși Emil Constantinescu. Păcat că după
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
așa încât la începutul anului 1863 starea sănătății lui devine precară: „Toți câți îl iubeau se încercau chiar ca și la Avram Iancu să descopere adevărata cauză a dezastrului teribil, însă fu târziu”7. Deși într-o epistolă sibiană își exprima nostalgia după o convorbire peripatetică și tainică în tovărășia lui Bariț, ea nu se mai poate închega. Luându-l în vara anului 1863 la o plimbare în jurul Cetății, ultima întâlnire dintre cei doi tovarăși de luptă și idealuri, Mureșanu repetă invariabil
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
trecut, ea se manifestă simbolic prin termenii „fereastră” și casă” ori prin „bujorii” - „cum se Întorc mereu și-mi ies În cale/ În curtea mamei, ca-n copilăria / Care s-a dus venind din depărtare”. Și Într-o explozie de nostalgii, pentru a nu deveni sentimental irecuperabil, poetul cult se refugiază În mitologii ale Greciei Antice, În căutarea originilor bujorului. Dar cum Alex Cetățeanu este de multă vreme un glob trotter, el se oprește Încântat În țările lumii ca să identifice frumusețea
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
greu să scrii despre un lucru tragic fără să devii/ patetic”, dar salvarea versurilor ar fi putut veni din prospețimea și originalitatea tropilor. Cum temele poemelor sunt cele clasice: absența unui Dumnezeu retras și obosit („un Individ Obscur”), păcatul primordial, nostalgia vârstei inocenței, cotidianul fără atribute și, în general, tensiunea unei existențe false, criza conștiinței ș.cl., Alex Moldovan avea un motiv în plus să evite clișeele metaforelor, combinațiile lexicale devenite, în contextul actual, un loc comun. Meditația este aruncată astfel, și
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
ușor neobișnuite, puse în situații surprinse în latura lor contrariantă, atmosfera insolită degajată de "peisajele interioare ori exterioare" (Ion Negoițescu) punând aceste proze în relație cu cele ale lui Ștefan Bănulescu. Deși diferite ca abordare și situare în spațiu, o nostalgie oarecum apăsătoare străbate aerul schițelor în care misterul, senzația de ascuns, de necunoscut și inexplicabil certifică deopotrivă persistența unor obsesii, posibile dedublări sau incapacitatea de luare în posesie. Finalurile sunt ocultate, rămân indecise, închise în metaforă ca într-un cufăr
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
materialul uman aflat la dispoziție în acele clipe pe scenă, o nouă elită politică, capabilă să realizeze programul civilizației, împrumutat din revoluțiile democratice ale Occidentului." Când se mai ridica, însă, o naturală oponentă, România antimodernă, aceea "incapabilă să renunțe la nostalgiile feudale, la stilul de viață, la cutumele, instituțiile și filosofia trecutului." Precum adăuga analistul: " fără a uita nici privilegiile medievale aferente." În fapt, argumentează I. C., am făcut parte, în perioada interbelică "și din Europa să-i spunem bună - în
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri în care "desferecarea" mîntuitoare, dematerializarea jinduită nu iese din rama tabloului, rămînînd, așa cum se cuvine în cazul unui poet veritabil, un simplu element, fie și încărcat de nostalgie, al acestuia. Exclusivismul nu priește poeziei. între (a)moral și estetic, ea ilustrează un echilibru pe cît de fragil, pe atît de constant. n P.S.: în revista ieșeană Timpul (nr. 1/2005), talentatul tînăr autor Radu Pavel Gheor îl mustră
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru. P.S. Mai
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
ea însăși olecuță conservatoare, cu structuri stabile și cu un patrimoniu istoricizat, în vreme ce arta contemporană este un fenomen diversificat, în plină dinamică, altfel spus, instabil, în proiectul căruia intră mai degrabă revolta față de mesajul care și-a identificat limbajul decît nostalgia galantarului și aspirația către tihna vitrinei. În mod real, arta contemporană poate constitui materie primă pentru un centru, un institut, în fine, o instituție de cercetare a formelor proteice, a marilor responsabilități asumate cu elanuri juvenile și, evident, a fascinației
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
picturii cît mai multă narațiune. Nemulțumit profund de acest peisaj artistico-academic, Ressu se transferă la atelierul de sculptură al profesorului Gh. Popovici. Întoarcerea lui Octav Băncilă de la München mai înviorează puțin atmosfera și redeșteaptă, cu subiectele sale sociologizante și militante, nostalgiile socialiste ale lui V.G. Morțun, trecut acum la liberali. O dată isprăvite studiile la Iași, Ressu își pregătește plecarea la München pentru că, după pilda junimistă și după tradiția de la Școala de Belle Arte, era inacceptabilă desăvîrșirea instrucției în altă parte decît
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
absolut penibile". (p. 13). Una dintre surprizele foarte plăcute ale acestei cărți o constituie, fără îndoială, interviul cu poetul Petre Stoica, unul dintre stîlpii boemei scriitoricești dinainte de decembrie 1989, retras după revoluție în micuța localitate Jimbolia, din județul Timiș. Cu nostalgie și farmec, Petre Stoica readuce în atenție o lume populată cu tineri aflați în căutarea gloriei literare, mulți dintre ei trecuți între timp în lumea de dincolo: Nichita Stănescu, în primul rînd, dar și Virgil Mazilescu, Grigore Hagiu, Modest Morariu
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul) pe care Cărtărescu o deviază înspre filosofic și mitologic: ""Tata mi-a adus de la demonstrație zece stegulețe", zicea Paul. "Tata mi-a adus cinzeci", zicea Nicușor. "Ba mie mi-a adus tata cinci sute de stegulețe", zicea Paul. "Și
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
nu prețuit pe măsura anvergurii sale lingvistice și imagistice, un poet mai bătrîn decît mine, deși din aceeași generație cu mine, într-un fel, un tip timid care purta în el și peste el o lume în care colcăiau tristețea, nostalgia, viața, diurnul absolut cufundat în realitatea gol-goluță și nocturnul pătruns de abisul ființei sale, de angoase, frici și metafizici, de tăceri și de moarte. Cristian Popescu s-a născut pe 1 iunie 1959 și a murit pe 21 februarie 1995
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
lui Marie-France Ionesco, va figura de acum încolo în galeria exegetică ionesciană sub semnul "antidotului" numit éclairage de l'humour: "Repet, fac literatură ca să regăsesc acea frumusețe, intactă, în noroi. Și cărțile, și piesele mele sunt o chemare, expresia unei nostalgii, caut o comoară scufundată-ntr-un ocean, pierdută în tragedia istoriei. Ori, dacă vreți, caut lumina și mi se pare că o găsesc, când și când. Din cauza asta nu numai că fac literatură, din cauza asta m-am și hrănit cu
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
hegemonic), și pînă la faza atomizării de azi (cînd asistăm la pulverizarea limbajelor muzicale). întreaga babilonie stilistică din creația muzicală contemporană este redevabilă tocmai acestei dispuneri cvadrifazice a istoriei fenomenului sonor, lumea muzicii resimțind tot mai acut și mai dramatic nostalgia unui spirit al epocii investit cu proprietatea izotropiei. Aceasta și pentru că, în conformitate cu legea entropiei, evoluția marchează crearea unor insule din ce în ce mai mici de ordine, într-un ocean tot mai mare de dezordine. Poate că de aceea compozitorii, avînd sentimentul că săvîrșesc
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
tânăr pe nume Kai, intrat de curând în rândurile trupei lui Odin, căreia îi aduce o energie proaspătă; sau proiecția, nespus de emoționantă, a unei performanțe daneze din anii '68. Revăzând-o astăzi, suntem copleșiți, și eu și ceilalți, de nostalgia vechilor iluzii. Trebuia să ni le pierdem, să admitem, firește, eșecul lor, dar cum să nu recunoaștem cât de triști suntem că nu le mai avem! Nu m-am vindecat încă de pierderea lor, le simt lipsa și nu m-
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
subînțeles în chiar natura imaginii și a materialelor, în registrul cromatic și în logica interioară a discursului. Femeia solitară, apăsată de vagi melancolii, femeia multiplicată care-și caută febril o identitate, femeia astrală și rece sau cea animată subtil de nostalgia cuplului, femeia angelică și femeia demonică sînt, de fapt, ipostazele unei aspirații unice către o lume a absolutului feminin. Fără să-și propună ostentativ înlocuirea viziunilor falocentriste cu altele de nuanță ginecocentristă, în principiu la fel de exclusiviste, artista deplasează centrul contemplației
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
și-a tranșat deja socotelile cu viața (persoanele în vîrstă sînt subiecții predilecți ai istoriei orale, căci sînt cel mai puțin tentate să-și cosmetizeze amintirile pentru a se pune pe sine în valoare), își acceptă destinul și n-are nostalgii pentru infinitul lucrurilor pierdute și posibilităților ratate. Ceea ce face cu adevărat fascinantă cartea lui Zoltán Rostás este prezența, în paralel cu evocările Elisabetei Goga, a jurnalului ei din timpul primului război mondial, două imagini în oglindă - una "la cald", cealaltă
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
pluseze pentru a stoarce lacrimi cititorului, inteligența și intuiția scriitoricească îl feresc pe Levi de exagerări. Iată, în acest sens, un exemplu elocvent: ajuns, în sfârșit, la frontiera italo-austriacă, eroul-narator privește înapoi, spre lunile petrecute la marginea civilizației, cu oarecare nostalgie. Iar spre viitor cu o firească neliniște. Sentimente contradictorii, punct culminant al acțiunii, moment de tranziție între două lumi (și două contrarii ireductibile), în fine condiții prielnice pentru a aluneca în patetism. Iată însă ce notează Levi, în stilul său
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
terestre, ci de una a amestecului lor inextricabil în ceea ce numim realitatea noastră cea de toate zilele. Dacă ne gîndim bine, "netrăitele" evocate sub pana Constanței Buzea reprezintă un izvor al oricărei creații întru cuvînt, căreia îi acordă acea arzătoare nostalgie ce, în egală proporție, o apropie și o îndepărtează de absolut. Al oricărei creații bizuite pe cuvîntul care, după cum spune poeta e pururi "îngrozit că pornește și nu mai ajunge".
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]