586 matches
-
face cel cu care conviețuim: familie, colegi de școală, de serviciu, colaboratori ocazionali. Cât de falși suntem. Într-un tren Rapid ascultam istorisirea a două doamne, trecute cu mult peste patruzeci de ani. Înconjurat de patru femei și un bătrânel nostim, pus pe glume, răsfoiam o revistă. Însă, când povestea de viață a aceleia, care stătea în dreptul ferestrei în direcția opusă mersului trenului, începuse să atragă atenția, liniștea se așternu peste întreg compartimentul. Își depăna cazul cu voce tare întoarsă spre
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
Pasărea de aur - bronzul din 1933? Nu, nu! Este Nancy Cunard, poeta pe care a întâlnit-o Brâncuși, prietenă cu Tristan Tzara. Părul ei strâns la ceafă, nasul caraghios, înclinarea capului asimetrică față de trup, totul simplu, sugerând o figură comică, nostimă, originală, nici nu știu cum să o caracterizez. Poate sufletul unei poetese este mult prea bogat, prea frumos pentru a fi și înfățișarea la fel? Știu doar că despre ideea din spatele formei exterioare vorbea Brâncuși, despre „esența lucrurilor”. Henry Moore, un novator
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
loc, nota 1!” Și unul lui Bologa era mai greu de scos decât unul lui Roman, am arătat deja că încă din 1957 se revenise la sistemul docimologic antebelic. Am trăit și eu o întâmplare, care acum mi se pare nostimă, dar pe atunci a făcut să-mi treacă fiori reci pe șira spinării. Într-una din zile, Bologa scosese, obiceiul lui, un lung șir, de vreo 7 - 8 elevi, la tablă, pentru a-i examina, după ce cu câteva zile înainte
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
că ești aproape! Cu răbdare, cu răbdare, omule, că fuge păsărica și nu rezolvi nimica!” ... Vezi că nu s-a întâmplat nimic? Ia spune, vrei o înghețată? - ... Eu ... eu nu vreau... Săru' mâna pentru masă, domnișorule! - Ei, hai că ești nostimă! Ai trecut la domnișor acum, când tocmai ziceam să-mi spui pe nume. Cum vine asta? Păi, așa ... bine, că așa trebuie... - Bine, dacă zici tu. Te vei obișnui cu mine ... Acum ți-e gândul la treabă, nu? - Da, că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
ce scapără granitul munților din preajmă, cu irizări argintii și opalescente prelinse peste freamătul complice al codrilor, care-i sunt martori de când se știe și care-i găbjesc truda ca pe un trofeu după care vreme îndelungată atât a alergat. Nostimă și totuși sălbatecă această cromatică a plaiurilor ce zămislesc fapte altfel obișnuite, fir de purpură și rază de soare ca niște pelerini transfigurați dintru-nceputuri și transmițând prin împunsături ideea. Ideea gândului ei de țărancă naivă și calmă, prea calmă
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
să dea indicațiile de rigoare pe viu, în fața spectatorului. Oricum, acest tip de intervenție salvează textul de clișee, de platitudini de cărări bătătorite și de locuri comune. Nicolae Breban, în romanele sale are frecvente astfel de intervenții auctoriale, prin provocări nostime de genul: „Ei, ia să vedem Nicolae Breban, ce faci tu acum cu acest personaj? Îl omori, îl păstrezi?” - devoalând astfel actul intim al creației, de fapt, căutarea tonului, a vocii potrivite pentru a conduce firul acțiunii, care nu ar
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
din cuib cu insecte prinse în jurul casei. Liliana nu se putea sătura admirând munca harnică a păsărilor pentru odraslele lor. Semnul de carte în romanul lui Balzac cam stătea pe loc. După vreo două săptămâni, mai avusese loc un fapt nostim petrecut în livadă, atunci când ieșind din casă să mai citească sub pom din cartea neterminată de Balzac, Liliana văzuse pe Mărgeluș, la rădăcina pomului de sub cuib, jucându-se cu ceva. Tot întorcea ceva cu lăbuța lui fină și tot sărea
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
veșmintele tatălui meu, la coroana și bogățiile sale. Simt că mă cuprinde frigul în acest palat. Aș vrea să fie mai mult soare. Nu-mi place să mă încălzesc doar la focul din cămin. Am descoperit o taină importantă și nostimă: când plec la plimbare, prin grădină, acolo știu un zid mai cald, aproape de acea fântână tâșnitoare, în care înoată peștii aurii. Acolo, în fiecare zi, îmi iese în cale un iepuraș alb, drăgălaș, cu blana moale și caldă. Cum mă
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
de la ajungerea în mica localitate minieră Matei și-a adus aminte de Antilopa. I-a scris o ilustrată pe adresa auzită de la fete, specificând doar; pentru Antilopa. A rămas foarte surprins când după ceva timp a primit o scrisoare destul de nostima în care se găseau mai multe întrebări referitoare la persoana lui Matei. Astfel a început un schimb de scrisori care s-a terminat brusc prin februarie. Se părea că legătura dintre cei doi nu se vor mai relua vreodată! Și
ANTILOPA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361715_a_363044]
-
a autorilor ca persoane prin critica literară sau, măcar, o anumită latură a ei, a funcționat la fel sau chiar mai intens în perioada ceaușistă, sunt convins că alte documente de la CNSAS vor scoate la iveală alte amănunte cel puțin nostime și pitorești, dacă nu semnificative în această direcție. * Cred că acum este evident faptul că, în baza unei asemenea experiențe, n-aș prea avea motive să iau partea criticii literare, să o fac pe fanul ei și să-mi manifest
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
cu praștia. Bărbatul s-a încruntat, apoi a zâmbit până ce râsul lui s-a transformat în hohot. El făcea aceleași năzbâtii când era copil ... puștiul înclina aprobator din cap. Ce voia să-i transmită? Părul creț îi dădea un aer nostim băiatului slăbuț. Gesturile, mișcările, mimica ... puștiul îl imita. „Ce mai este și asta?” Îl urmăriseră, aici? Nimeni nu știa de acel loc. Era doar al lui din copilărie ... refugiul când se ascundea de ceilalți dorind sa fie singur. L-a
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
ca un romantic incurabil, „un cupidon arhaic / demodat”, timid, dar exuberant, vesel și copilăros, un îndrăgostit delicios în felul în care își urmărește pretutindeni iubita, ieșindu-i în cale, ca din întâmplare, chiar și cu gândul, oferind lectorului un foarte nostim amestec de delicatețe și tenacitate în aceste stratageme. Deși pentru un neavizat versurile par monocorde, ele demonstrează o exemplară complexitate. Izbitoarea accesibilitate înșală. Dincolo de simple stihuri de iubire, se ascund trăiri și sentimente arhetipale. Și aceasta n-o poate realiza
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
doare.// I-s splendorile divine / Fiindcă din lumină vine./ E-un amic cu substantivul.// L-am ghicit: e ADJECTIVUL.” (Rostul Adjectivului). Cum plastic se exprimă autorul printr-o metaforă, adjectivele sunt „aripile substantivului”. Povestea lui e la fel de interesantă și de nostimă. La fiecare parte de vorbire autorul adaugă jocuri încântătoare care îi bucură pe copii foarte mult. Dar povestea devine și mai interesantă când se pune problema foarte serioasă a acordului cu substantivul: „Floricică” substantivul/ Cu „gingașe” adjectivul/ Sunt ca doi
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând...(Lacustră), este aceea a unui inițiat, pentru că el însuși era un proscris al suferinței corporale. O suferință care durea iar sufletul nu-i putea sta indiferent suferințelor sale: Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, / Prin întuneric bâjbâiesc prin casă, / Și cad, recad, și nu mai tac din gură (Sonet). Căderile repetate pot sugera pierderea de conștiință însă faptul că vorbește într-una ar putea semnifica atât delirul cât și revenirea la conștient. Poetul
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
o țineți în mână. O hrană care nu se va sfârși, atâta timp cât Veselia și Poezia vor fi prietenii noștri cei mai buni. Bucurați-vă, așadar, împreună cu Artistul talentat, de Darurile toamnei, în timp ce, mânuind Creionul fermecat, vă va povesti Cât de nostimă e toamna, sau de ce e Frunza speriată, ori pentru cine se pregătește o Salată de sfeclă roșie și, mai ales, Cum să-nveți o poezie sau Cum să scrii o poezie. O reverență în fața dascălului cu vocație și a elevilor
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
e drept, e drept. SECRETARA (îl privește surprinsă): ... Eu n-am spus nimic. MUNCITORUL: Ce e drept, e drept. SECRETARA: Pe cuvântul meu că nu am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară. Acum mă crezi? VOCEA MUNCITORULUI: E tare nostimă mititica! Are și pe vino-ncoace. MUNCITORUL: Cum să nu te cred? Țâșnește sinceritatea din ochii dumitale ca flăcările din două aruncătoare. SECRETARA: Ai grijă de stingătoare să fie la îndemână. VOCEA SECRETAREI: Și domnul director mi-a spus că
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
amănunt. Eustace și lady Morgan șușoteau și puneau la cale, cu siguranță, lucruri nu tocmai curate. Mătușa Annie era în elementul ei. Adora distracțiile. Dansa cu domnul Briggs. Un bătrân slab, spilcuit, cu gesturi ostentativ de cavalerești. Formau o pereche nostimă. Annie grăsuță și gureșă, baronul slab și cam țeapăn, o ascultă resemnat. O îndrăgea pe mătușica veselă. Inspecția ei se opri asupra lordului. Impecabil în costumul cu redingotă de culoare neagră. Acul de aur cu piatră de smarald înfipt în
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
bine definite: brunet, cu ochii albaștri, lat în spate, cu o expresie de om hotărât, părul negru, ondulat, prin care începuse să apară la tâmple câteva fire albe. În barbă avea o gropită care îi dădea o alură simpatică, chiar nostimă. “Este un bărbat frumos, trebuie să recunosc” gândi ea, privindu-l cu interes. “Are tenul măsliniu, poate din cauza bronzului marin, trăind tot timpul la mare”, își continua ea gândurile studiind-ul în continuare. Dalia avea avantajul că nu trebuia să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
albe de nea. Deși îi era frig, era mulțumit să vadă zăpada cea imaculată aici, în țara aceasta caldă, unde localnicii n-au văzut zăpadă de când sunt ei. Stând așa, în înăuntrul chiliei sale de sub stâncă, Teodosie zări ceva foarte nostim : doi pui de gazelă se opriră chiar în fața chiliei sale și se uitau spre el. Era uimit de drăgălășenia ființelor venite la el. Atunci luă în câte o mână mai multe smochine și veni încet către cele două mici gazele
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353686_a_355015]
-
căderea tiranilor, la aclamarea impostorilor. Toate acestea le-au impregnat o urmă de scepticism, de anticipare caustică a necunoscutului.”[6]. Această afirmație a lui Bryce Echenique se potrivește ca o mănușă scriitorului român-israelian (sau vice-versa), Dorel Schor. O altă anecdota nostimă, inclusă de romancierul peruan în discuția despre tema care ne interesează, are de a face cu scriitorul catalan Josep Pla: „un editor american i-a oferit o adevărată avere în dolari (...). Refuzul modest al lui Pla a fost o timidă
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
parte din spumă societății vieneze care pe atunci se comportă, cel putin intru cultură, ca și cum încă ar mai fi fost capitala uriașului imperiu Austro-Ungar. Prezentându-mă acceptabil, arătând interes pentru viața intens culturală a orașului, și vorbind o germană șvăbeasca nostima dar arătând că pe linia mamei mă trag din familia nobiliara Von Wilpert, descendentă a Cavalerilor Teutoni, i-am devenit chiar simpatic, desigur până în momentul în care m-am separat de Marinka. (Acesteia începuse să-i convină situația de căsătoriți
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
e drept, e drept. Secretara (îl privește surprinsă):... Eu n-am spus nimic. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara: Pe cuvântul meu că n-am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară! Acum mă crezi? Vocea muncitorului: E tare nostimă, mititica! Are pe vino-ncoace. Muncitorul: Cum să nu te cred? Țâșnește sinceritatea din ochii dumitale la fel ca flăcările din două aruncătoare. Secretara: Daa? Ai grijă de stingătoare să fie pe la îndemână. Vocea secretarei: Și domnul director mi-a
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
dragi sau le urăsc deopotrivă. Sunt bucățele din mine și au și ele micile lor răutăți, tabieturi, riduri, gelozii și crize de inimă ... ” Lista distincțiilor și nominalizărilor este interminabilă la numele Melaniei Cuc. Autoarea aduce în lumină și unele întâmplări nostime legate de scriitorii și poeții pe care i-a cunsocut și care i-au fost colegi de redacție. Ca noutate în literatura română, Melania Cuc a adus termenul de tabletă-șotron pe care-l explică pe îndelete: “Nu am inventat eu
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
lui Dumitru Sinu este mereu viu, indiferent de locul în care se află, întotdeauna el găsește ceva care să rezonenze cu mediul în care trăiește; așa a făcut și la Saint Gervais, jucându-se cu cuvintele a compus o poezioară nostimă legată de pasiunea pentru sporturile de iarnă: „Ce bine-i pe patine / De-ai ști cât e de bine / Mereu aș patina, deloc n-aș învăța / Ce bine-i pe patine!". Gândindu-se apoi la implicațiile asupra studiului sau renunțării
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
ceva asemănător Patagoniei, deoarece asta făcea parte din firescul cultural al branșei. În urma lor bătrânul oftă și spuse: Iartă-mă, Doamne, apoi plecă liniștit, deși nu primise ceaiul dorit, ci numai o privire plină de dispreț de la aceeași chelneriță foarte nostimă. *** Un meteorit lovi, evident din întâmplare, unul din sateliții de comunicație, deviindu-l de la traiectorie. Coliziunea cu un altul aflat pe altă orbită provocă mii de schije care deteriorară mai toate stațiile și sateliții de pe orbită. Pe pământ, oamenii de
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]