1,324 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > E-ATÂTA PRIMĂVARĂ-N NOI... Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trecuți prin iarnă de pe-acum, Cu nouri grei și cu tristețe, La soare o să-i dăm binețe Și vom porni pe-un proaspăt drum, Plin de parfum și frumusețe. Ne-am scuturat de pesimism, De negre nopți și încruntare, Ca beți de dor și de culoare Și
E-ATÂTA PRIMĂVARĂ-N NOI... de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383282_a_384611]
-
-l încă o dată pe jupan Macek în privința succesului misiunii lor, puseră cei doi dinți în traistă și o apucară teleap-teleap spre castelul Potoțki. Castelul își ridica înfricoșător surii păreți pe geana unui deal, nălucindu-se negru în calea singuraticilor drumeți. Nouri de corbi se învolburau la apus în juru-i; în nopțile fără lună vânturile șuierau dându-i ocol și un vaiet subțire, înjunghiat, se auzea ieșind din ziduri. Nu e de mirare astfel că țăranii din împrejurimi îl botezaseră „Lugubrul”. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și se așeză într-un jilț. Iovănuț rămase în picioare. — Și care-i necazul tău, fata mea? - întrebă Metodiu. — Eu, venerabile părinte - zise Laura - l-am visat pe Domnul când eram mai mică. Era atâta de strălucitor cum stătea între nouri și se uita la mine cu atâta bunătate, că de-atunci m-am jurat să nu-l iubesc decât pe El. — Și ți-ai ținut jurământul, copilă dragă? - întrebă Metodiu. — Ținut, părinte. — - Și-atunci, care-i necazul? - întrebă Metodiu. — Părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte! Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Mireasă din zori primenită-n vesminte păgâne petița de-o ceață de îngeri din celalată lume țintuită-n voaluri și-alămuri - capricii minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala stă să se nască pântec rodind veșnicii în altare de iasca ruga întoarsă pe dos
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]
-
runa Cum ochiul de Luceafăr luminează Întreaga bolta de simțire treaza Și lauri veșnici fruntea-ți încununa. * * * * * Străbați genune și te-ntrupi aieve Cutrierând adâncuri răcoroase Și te-nsoțesc ondine luminoase Născute chiar dintr-ale apei seve. * * * * * Se risipesc în urmă tulburi nouri Și zvonuri de daimonic frig, hlamida Desăvârșesc privirea ta livida Și blânde se aud pe rând, ecouri; * * * * * Te rătăcești fecund în somnul firii Străluminând o lume fără seamăn Alături de Hyperionul geamăn Născând un vis cu prețul nemuririi... ORICÂT AȘ MURI
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri vietăți de ceară În zadar se roagă soarelui s-apară Nimeni nu cunoaște ce gândește Sfântul Căci s-au luat la harță cerul cu pământul. AȘTEPT ZÂNA MĂRILOR
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
se crede un „sărman Dionis”, „un geniu pustiu” care, sătul de vicisitudinile vieții, vrea să moară la marginea mării, ocrotit de natură, ca ciobanul mioritic. Nu zice el că „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar.” ? Mitul Eminescu este apoi amplificat de Junimea în frunte cu Maiorescu, de poeții care au venit de după el și au creat curentul „Eminescu”, de critica și istoria literară care l-au pus în discuții
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
astăzi să sparg în felinare A lacrimii secundă din focul unui vis Să pot lăsa iubirii o ultimă suflare Să înflorească-n toamna cu muguri de cais. Că iată-n corbi stau aștri ca lacrimile sorții, Ca un torent de nouri scăldați în ape vechi, Și scuturând din aripi cer steaua stins-a morții Lăsând țipete oarbe de stele neperechi. Și-n suflet o să-mi fie atâta cald de tine Cât soarele din stradă de mine însetat Ce-n poftele ființei
MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362898_a_364227]
-
fără nume Îți tulburi chipul în fântâna mea, Acum e-atâta secetă pe lume, Dacă ți-e Dor, apleacă-te și bea. Vezi, apa mi-a rămas mereu curată, De liniștea-i adâncă nu te teme, Sunt stele-aici și nouri câteodată, Izvorul, încă, murmură poeme. E tot mai singur, obosit de drum Trupul acesta ce îmi poartă vina, Tu uită-te în ochii lui de-acum, Ce tânără și-ntreagă e Lumina! Referință Bibliografică: Dacă ți-e dor... / Nicolae Nicoară
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
viu”, dar și suficiente motive de răvășire sufletească, născătoare de vers menit să dăinuie. Peste toate acestea, „tandru, versul” - prelins din călimară, picurând în „calde, mirifice unde” (Renaștere). El are darul de a o face pe autoare să plutească „înspre nouri și-n eternitate/ Cuprind infinitul și-n taină-mi țin dorul...” (Renaștere). Răvășirea e ascunsă în tăceri ancestrale, după mărturisirea poetei, căutându-și sfios, „drum de Lumină-n destin”. (Răvășire). Sentimentul cosmic este omniprezent în lirica acestei autoare, împletit armonios
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
prin alte zodii, singurătăți ce le cunosc doar pinii. Demult mi-am smuls dintru adâncuri coroana rădăcinii. Cu mii de brațe e-adevărata-mbrățișare! Luminii Tale - servul, setos așa cum prin păduri e-n sântă mânecare cerbul. ...și totuși, de pe plaiul Tău cu nouri muți, scoboară, mai în vale! Nu-n semeție mi-e pofta să-nțeleg, cu pumnul strâns trântindu-mă-n țărână, ci să m-ajuți. Mi-e frig și noapte, ține-mi coroana-n mână, din cerul Tău răsfrânt și roditor
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
acestor superbe tablouri în mișcare, omul, cu privirile pierdute în zare, așteptând în zadar, fericirea care nu se întrezărește: “Dar eu? Vai, dinaintea atâtor dulci tablouri / Zadarnica-mi privire zadarnic mi-o mai port - / Asemeni unei umbre contemplu lut și nouri: / Luminile solare n-animă pe cel mort. / Plimbându-mi fără țintă privirile pustii / Peste coline, până înspre imensa treaptă / A zării, între noapte și între miazăzi, / Niciunde fericirea, îmi zic, nu mă așteaptă . Singurătatea e omniprezentă în poezia lui Lamartine
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
calde ale mamei. Simți mângâierea, simți bucuria, liber te simți și mulțumit deplin. Iată, zâmbești! O, Doamne! Acum îl vezi; acum, îl simți. E-aici, cu tine, în inimă, cu tine-a fost, mereu va fi! Doar gândurile împrăștiate-n nouri, cuvintele și temerile create îl acopereau. Orbit ai fost. Ochii-ai deschis și L-ai recunoscut. L-ai regăsit, fiind, dintotdeauna, întâi în tine, apoi în mine, în cântec de privighetoare, în fluturi, în floare, în munți măreți și-n
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Se naște astă seară În sufletele noastre! Și îngerii din cer, de-afară, Veghează-anoastre case. Prin somn aud colind ceresc Și-aud cum arde focul, Azi îngerii din cer vestesc- Vine Mântuitorul! În case brazi împodobiți Privesc la cer, la nouri, Copiii dorm mai liniștiți, În zori, deschid cadouri. 2013 Referință Bibliografică: Seara de Crăciun / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 917, Anul III, 05 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Beatrice Lohmuller : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SEARA DE CRĂCIUN de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361213_a_362542]
-
toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
Toate îmi apăreau ca o Fata Morgana / Ce tulbură mintea călătorului prin pustiu...” (Năzuință). Cuvinte vechi, cu parfum arhaic dau un farmec aparte poemelor, chiar dacă forma lor a ieșit din uz. Ex. nime, cetit, cerc (încerc), nimică, cătră (către), viers, nouri, ș.a. Poate că cititorii simandicoși vor strâmba puțin din sprâncene, aceste versuri părându-li-se depășite, oarecum desuete, de o anume vetustețe, comparativ cu poezia modernă, jefuită de imagine și de metafore, bazată pe limbaj licențios și pe atitudini de
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
se destramă. Din toamnă ți-ai zidit alte armuri, Dar te pictez în blânda lunii ramă; Un anotimp brodat se țese-n dramă- Și-o ultimă petală îmi mai furi. Vei rătăci mereu și vei desface A vremii pânză-n nouri de argint. Spre albe zări se duc cocori de pace, Doar ochii tăi sunt tainic labirint. Iar de iubirea-n lut se va preface, A iernii rană nu pot s-o dezmint... SONET XI Din veșnicie ți-am clădit cetate
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
-n care-ai ațipit pe vise. Îmbată-te c-un strop de primăvară, Purtând printre miresme prinse în păr Dulcea povară a florilor de măr Și-nchide-n fluturi lacrima amară. UMBRE Iar sângerează-amurgul... Pe boltă trec cohorte Calești de nouri stranii ce vânturile-nfruntă Și roibii albi, bezmetici, se-nfruptă din retorte - Din jarul care-ncinge, azi, tâmpla mea căruntă. Doar umbrele valsează pe grinzi de floare castă De crini din care picur' miresme ce-amorțiră Sub candele din muguri
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
a meritat".... X. BLESTEMUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014. Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul ți-l pierzi ca-n grupurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]