958 matches
-
locuitorilor sunt ortodocși (93,02%), dar există și minorități de evanghelici (3,63%) și creștini după evanghelie (1,23%). Pentru 1,79% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Nucșoara al județului Muscel și era formată din satele Pietroșani și Vărzăroaia, având 952 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 62 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în același plai și comunele
Comuna Pietroșani, Argeș () [Corola-website/Science/300637_a_301966]
-
formând grupuri de partizani de 10 - 40 de luptători. Ei atacau posturile de miliție sau activiștii comuniști locali sau executau sabotaje. Printre cei mai renumiți partizani anticomuniști s-au numărat Ion Gavrilă Ogoranu, Spiru Blănaru, Teodor Șușman, Elisabeta Rizea din Nucșoara, Toma Arnăuțoiu și Gheorghe Arsenescu. În ciuda marelui număr de soldați ai trupelor de securitate sau ai armatei, rezistența armată a continuat în munți până la începutul deceniului al șaptelea, ultimii lideri ai partizanilor fiind capturați în 1974. O altă formă a
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
Holles și Henry Coventry) au oferit Noua Olandă în schimbul fabricilor de zahăr de pe coasta Surinamului, care au fost luate de către Abraham Crijnssen în 1667. Partea olandeză a refuzat. În Indiile de Est, olandezii au monopolizat la nivel mondial piața de nucșoară forțând Anglia să renunțe la pretențiile asupra insulei Run. Actul de Navigație a fost modificat în așa fel încât olandezii să primească permisiunea de a face comerț naval cu Germania, dacă bunurile sunt importate peste Rin, în Anglia. Pentru că căile
Tratatul de la Breda (1667) () [Corola-website/Science/322625_a_323954]
-
Posești este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Bodești, Merdeala, Nucșoara de Jos, Nucșoara de Sus, Poseștii-Pământeni (reședința), Poseștii-Ungureni, Târlești, Valea Plopului, Valea Screzii și Valea Stupinii. Comuna se află în Subcarpații de Curbură, în nord-estul județului, la limita cu județul Buzău, pe malurile râului Zeletin, în zona cursului său superior
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
Posești este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Bodești, Merdeala, Nucșoara de Jos, Nucșoara de Sus, Poseștii-Pământeni (reședința), Poseștii-Ungureni, Târlești, Valea Plopului, Valea Screzii și Valea Stupinii. Comuna se află în Subcarpații de Curbură, în nord-estul județului, la limita cu județul Buzău, pe malurile râului Zeletin, în zona cursului său superior și mediu. Este
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
mediu. Este străbătută de șoseaua județeană DJ102B care o leagă spre est de și Vălenii de Munte (unde se termină în DN1A) și spre est în județul Buzău]] de și Cislău (unde se termină în DN10). Din acest drum, la Nucșoara de Jos se ramifică șoseaua județeană DJ102L, care face o buclă paralelă cu prima, pentru a deservi comunele montane prahovene Bătrâni și Starchiojd și buzoiene Chiojdu și . Tot din DJ102B, la Târlești se ramifică șoseaua județeană DJ233, care duce spre
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
1899 învățau 112 elevi, două mori de apă și 4 biserici - două în Posești, una în Bodești și una în Valea Plopului. Pe teritoriul actual al comunei era organizată atunci și comuna Râncezi; aceasta era alcătuită din satele Râncezi (actualmente, Nucșoara de Jos) și Nucșoara (actualmente, Nucșoara de Sus); această comună avea 1760 de locuitori, o școală datând din 1880 și frecventată în 1899 de 70 de elevi (din care 18 fete), și două biserici ortodoxe — două în Râncezi (dintre care
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
două mori de apă și 4 biserici - două în Posești, una în Bodești și una în Valea Plopului. Pe teritoriul actual al comunei era organizată atunci și comuna Râncezi; aceasta era alcătuită din satele Râncezi (actualmente, Nucșoara de Jos) și Nucșoara (actualmente, Nucșoara de Sus); această comună avea 1760 de locuitori, o școală datând din 1880 și frecventată în 1899 de 70 de elevi (din care 18 fete), și două biserici ortodoxe — două în Râncezi (dintre care una datând din 1840
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
de apă și 4 biserici - două în Posești, una în Bodești și una în Valea Plopului. Pe teritoriul actual al comunei era organizată atunci și comuna Râncezi; aceasta era alcătuită din satele Râncezi (actualmente, Nucșoara de Jos) și Nucșoara (actualmente, Nucșoara de Sus); această comună avea 1760 de locuitori, o școală datând din 1880 și frecventată în 1899 de 70 de elevi (din care 18 fete), și două biserici ortodoxe — două în Râncezi (dintre care una datând din 1840) și una
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
Sus); această comună avea 1760 de locuitori, o școală datând din 1880 și frecventată în 1899 de 70 de elevi (din care 18 fete), și două biserici ortodoxe — două în Râncezi (dintre care una datând din 1840) și una în Nucșoara. Tot atunci, satul Târlești era reședința unei comune formată din el și din satul Gogeasca, având în total 1181 de locuitori, o școală și o biserică ortodoxă fondată de locuitori în 1860. În 1925, Anuarul Socec consemnează în comuna Posești
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
de locuitori. În 1950, comunele Târlești, Posești și Râncezi au fost trecute la raionul Teleajen din regiunea Prahova și apoi (începând cu 1952) din regiunea Ploiești. Comuna Râncezi (ca și satul ei de reședință) a primit în 1964 numele de "Nucșoara de Jos". În 1968, județele s-au reînființat, dar comuna Nucșoara de Jos a fost desființată, fiind inclusă în comuna Posești, iar comuna Târlești a fost împărțită între comunele Posești și Cărbunești. În comuna Posești se află (1732) din satul
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
trecute la raionul Teleajen din regiunea Prahova și apoi (începând cu 1952) din regiunea Ploiești. Comuna Râncezi (ca și satul ei de reședință) a primit în 1964 numele de "Nucșoara de Jos". În 1968, județele s-au reînființat, dar comuna Nucșoara de Jos a fost desființată, fiind inclusă în comuna Posești, iar comuna Târlești a fost împărțită între comunele Posești și Cărbunești. În comuna Posești se află (1732) din satul Poseștii-Pământeni, monument istoric de arhitectură de interes național. În rest, alte
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
așezare din secolele al IX-lea-al X-lea și o necropolă din secolele al V-lea-al VII-lea. Un alt obiectiv este clasificat ca monument memorial sau funerar crucea de pomenire din piatră (1804) aflată pe drumul dintre Nucșoara de Sus și Valea Plopului, în zona satului Nucșoara de Sus. Restul sunt monumente de arhitectură: casele Vasile D. Berciu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și Veronica Bedoiu (începutul secolului al XX-lea) din Bodești; ansamblul rural (a doua jumătate
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
și o necropolă din secolele al V-lea-al VII-lea. Un alt obiectiv este clasificat ca monument memorial sau funerar crucea de pomenire din piatră (1804) aflată pe drumul dintre Nucșoara de Sus și Valea Plopului, în zona satului Nucșoara de Sus. Restul sunt monumente de arhitectură: casele Vasile D. Berciu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și Veronica Bedoiu (începutul secolului al XX-lea) din Bodești; ansamblul rural (a doua jumătate a secolului al XIX-lea- începutul secolului al XX-lea
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
1901), Ilie Stoica (1918), Nicolae Corcodel (1910), Ion Grigore (mijlocul secolului al XIX-lea), Gheorghe Cioc (începutul secolului al XX-lea), Toma Tănăsescu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și Rodica Spătaru (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea) din Nucșoara de Jos; casa cu prăvălie Alexandru Andreescu (1880) din Poseștii-Ungureni; casa cu prăvălie Victoria Drăgulinescu (1910), casa cu atelier de fierărie Ilie Diaconu (începutul secolului al XIX-lea), casele Vasile P. Marcu (1890), Alexandru I. Borș (1918), Nicolae Sersea (sfârșitul
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
potrivnice din timpul călătoriei, papagalii arată la fel de jalnic ca și oamenii. Dintre femeile și copiii capturați, n-a mai rămas în viață niciunul. În sală se aud șușoteli rău-voitoare. Aurul e puțin și nu se vede nicăieri piperul negru, nici nucșoara, nici cuișoarele, nici ghimbirul. Columb n-a adus cu el sirene bărboase, nici oameni cu coadă, dintre aceia care au un singur ochi și un singur picior, un picior atât de mare, că dacă-l ridică se apără de soarele
Vechea lume nouă (Memoria focului de Eduardo Galeano, fragmente). () [Corola-website/Science/295696_a_297025]
-
, "locotenent", (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș - d. 19 iulie 1959, Jilava) a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă armată de la Nucșoara, numit și ""Haiducii Muscelului"", format în 1949 împreună cu col. Gheorghe Arsenescu. Grupul a fost sprijinit activ de mai bine
Toma Arnăuțoiu () [Corola-website/Science/316982_a_318311]
-
, "locotenent", (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș - d. 19 iulie 1959, Jilava) a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă armată de la Nucșoara, numit și ""Haiducii Muscelului"", format în 1949 împreună cu col. Gheorghe Arsenescu. Grupul a fost sprijinit activ de mai bine de 100 de persoane, printre care Elisabeta Rizea. Mulți dintre ei au fost arestați și torturați de autoritățile comuniste. A fost
Toma Arnăuțoiu () [Corola-website/Science/316982_a_318311]
-
în cadrul disponibil. La 6 august 1947 este avansat la gradul de locotenent. La data de 9 august 1947 este trecut în rezervă, conform I.D. nr. 1652/07. În anul 1949, împreună cu col. Gheorghe Arsenescu organizează grupul de rezistență anti-comunistă de la Nucșoara, jud. Muscel (în prezent jud. Argeș). Grupul a avut inițial 16 membri, dintre care patru femei. La scurtă vreme, pentru a se putea ascunde și deplasa mai ușor, dar și din cauza unor neînțelegeri, grupul s-a scindat. O parte din
Toma Arnăuțoiu () [Corola-website/Science/316982_a_318311]
-
22% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,38%). Pentru 2,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Nucșoara al județului Muscel și era formată din satele Corbi și Sboghițești, cu 1553 de locuitori ce trăiau în 396 de case. În comună existau trei pive, două mori, cinci fierăstraie și o dârstă, toate pe Râul Doamnei, patru biserici și
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Muntenia, pe teritoriul județului Argeș. Aria naturală se află în partea nord-vestică a județului Argeș, pe teritoriile administrative al comunelor Brăduleț, Corbeni, Corbi, Domnești, Mușătești, Nucșoara și Pietroșani și este străbătută de drumul național DN73C, care leagă municipiul Curtea de Argeș de localitatea Berevoiești. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „Valea Vâlsanului” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
Polo a întărit ideea că în India sau în China se pot găsi multe bogății. În 1480 a început goana după mirodenii, produse care se adaugă la alimentele conservate cu sare pentru a le îmbunătăți gustul: piper, cuișoare, ghimbir, scorțișoară, nucșoară, șofran etc., fiindcă acestea creșteau numai în anumite zone geografice. Zonele cele mai productive erau India, pe litoralul de sud-vest, pe coasta Malabarului, Insula Ceylon (Sri Lanka) și insulele din Indonezia (Insulele Moluce). Mirodeniile erau importate din antichitate, dar consumul în
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
Biserica „Înălțarea Domnului” din Nucșoara a fost construită în secolul XVIII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În satul Nucșoara, atestat documentar ca „villa libera Noxara vocata in districtu Hatzak adiacens” în anul 1394, se păstrează un lăcaș de
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
Biserica „Înălțarea Domnului” din Nucșoara a fost construită în secolul XVIII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În satul Nucșoara, atestat documentar ca „villa libera Noxara vocata in districtu Hatzak adiacens” în anul 1394, se păstrează un lăcaș de cult pitoresc, înscris pe lista monumentelor istorice românești. Construcție masivă din piatră brută și bolovani de râu, cu ziduri groase de
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
Rusu, luând în calcul atât rezultatele campaniei arheologice întreprinse în anii 1989 și 1990 în satul Vad, unde a fost descoperită o fundație cu plan identic, databilă în perioada 1550-1650, cât și analogiile stilistice existente între lăcașul de cult din Nucșoara și ctitoria Pârveștilor din Baru Mare, datată în secolul al XVIII-lea, a plasat ridicarea bisericii în intervalul de timp cuprins între cele două repere cronologice. În sprijinul acestei ipoteze a fost adusă și atestarea târzie a bisericii în documente
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]