1,660 matches
-
cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care exprima mirarea. În fața lui, o fată îmbrăcată în negru se apleca mult spre el să-i ofere o floare de nufăr - un pârâu îi separa. Oare mai văzusem înainte această scenă sau îmi fusese sugerată în somn? Nu știu. Știu doar că niciodată nu desenam altceva. Involuntar, mâna mea plăsmuia acest tablou. Mai ciudat era că se găseau amatori pentru desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din cer, stând în fața lui, aplecată, și oferindu-i un nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul își rodea unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fata era chiar în fața mea, dar nu părea să acorde vreo atenție la nimic din ce se petrecea în preajma Ei. Privea fără să vadă, un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fântână unică și necunoscută sau poate izvora dintr-o peșteră vrăjită. Hainele Sale nu erau țesute din lână sau bumbac obișnuit și nu le cususe o mână de om, oarecare. Era o ființă excepțională. Am înțeles că florile acelea de nufăr nu erau flori obișnuite. Aveam de-acum certitudinea că, dacă Și-ar fi udat fața cu apă obșnuită, S-ar fi ofilit imediat, iar dacă ar fi cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de nufăr nu erau flori obișnuite. Aveam de-acum certitudinea că, dacă Și-ar fi udat fața cu apă obșnuită, S-ar fi ofilit imediat, iar dacă ar fi cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea, și voiam să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cadavrul? Cu un cadavru care începe să putrezească! Întâi mi-a venit în minte să-l îngrop chiar în cameră, apoi m-am gândit să-l scot afară și să-l arunc într-o fântână, într-o fântână înconjurată de nuferi albaștri. Dar câte calcule, câtă trudă și dibăcie îmi trebuiau ca să nu mă vadă nimeni! În plus, nu voiam, nu voiam s-O atingă vreo privire străină. trebuia să execut totul singur, cu propriile mele mâini. La dracu! La ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trunchiuri retezate și arbori diformi se ridicau în împrejurimile drumului. De-a curmezișul, se zăreau case, unele joase, altele înalte, dar mereu cu o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri, ce se cățărau de-a lungul pereților. Dintr-odată, spectacolul dispăru dincolo de ceața groasă. Nori grei, încărcați de umiditate, apăsau pe creasta colinelor; o ploaie fină se pulveriza în aer ca un praf rătăcit și nesigur. După ce rulase atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am ridicat. Pe coasta muntelui se afla un loc pustiu, pașnic și plăcut. Era un loc pe care nu-l mai văzusem vreodată, dar mi se păru că-l recunosc, fiind familiar imaginației mele. Solul era acoperit cu mlădițe de nuferi albaștri care nu răspândeau nici un parfum. Am avut impresia că până acum nimeni nu călcase pe acest pământ. Am lăsat cufărul jos. Bătrânul vizitiu se întoarse și-mi spuse: - E foarte aproape de Șah Abd-ol-Azim. Nici că se putea un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac ce se afla pe malul unui pârâu secat. Spuse: - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit, am împrăștiat pietriș pe amplasamentul gropii, pentru a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și bolnavă ca a licuricilor. Copacii treceau înfricoșători, grupuri-grupuri, rânduri-rânduri, fugind unul după altul, ai fi zis că tulpinile de nuferi le puneau piedică și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros de cadavru, de carne putredă. Un miros de cadavru, ca și când corpul meu fusese dintotdeauna impregnat de el, iar eu îmi petrecusem întreaga viață dormind într-un sicriu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă de romb era desenată fața Ei... O față de femeie, cu ochii negri imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nu-mi erau de-ajuns doar ochii Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau acum, animați de o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mine? Eu, care mă crezusem până atunci cea mai nefericită ființă, înțelegeam, în sfârșit, că în vremea când printre oamenii ale căror oase se făcuseră de mult praf și pulbere și ale căror celule supraviețuiseră, poate, amestecate cu cele de nuferi albaștri, înțelegeam, în sfârșit, că printre locuitorii caselor de pe colină, construite din cărămizi grele, trăia un mizerabil desenator, un desenator blestemat, probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Profilul său uscat mă făcu să mă gândesc la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
toate visele și cunoscusem dinainte interpretarea lor exactă. Am adormit foarte târziu. Deodată mă văzui rătăcind pe străzile unui oraș necunoscut, ale cărui case bizare afectau forme geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă: se uscară pe loc. Din gură, două picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
adevărat pentru prima oară, din toate balamalele corpului. Pe moment, de emoție, nu conștientizam că, în sfârșit, sânii aceia la care râvnisem zi și noapte, mi se mulau acum într-un fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cerut să-i spunem doar pe numele de familie. „Herr“ era ceva pentru petit bourgeoisie, a declarat. Un coleg de clasă susținea că are acasă un tablou pictat de el - cu o femeie palidă, jumătate porțelan, jumătate vis, plutind printre nuferi. Se pare că era greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
54th Street. Drept În față era o scară imensă care ducea la mezanin, unde este adăpostit, În mod controversat, potrivit celor cărora le pasă de controverse pe teme de artă, tabloul lui Monet Reflexii de nori Într-un lac cu nuferi. Un balcon foarte mare din sticlă le permite celor de dedesubt să privească În sus la mulțimea de vizitatori de deasupra și la elicopterul verde din plastic, care atârnă deasupra scării. —Sophia nu este niciodată punctuală. Face parte din atracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar eu În Balon, atent la orice semn de tristețe de pe chipul lui. L-am urmărit cum coboară Încet cana de cafea, atît de lent Încît abia dacă și-a unduit ochiul drept și obrazul, ca pe niște frunze de nufăr, În apa maronie. M-am Întrebat, oare această mișcare stranie În ralenti o fi un alt simptom al suferinței ? Dată fiind aversiunea mea față de oglinzi, nu Înțelegeam prea bine cum e cu regulile refracției. Așa că nu mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-o, pare ceva neimportant. Ne plimbam pe malul micului lac dinspre nord, cu doamna Miyagi și Makiko. Domnul Okeda umbla înainte, singur, sprijinindu-se într-un baston lung de lemn de paltin. În mijlocul lacului se deschiseseră două flori cărnoase de nufăr, din cele ce înfloresc toamna, iar doamna Miyagi și-a exprimat dorința să le culeagă, una pentru ea, una pentru fiica ei. Doamna Miyagi avea obișnuita ei expresie supărată și puțin obosită, pe un fond de încăpățânare gravă, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca întreaga plantă să alunce spre mal. Doamna Miyagi și fiica ei au îngenuncheat și ele și au întins mâinile spre apă, gata să apuce florile, când aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu pierd contactul minunat și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându-le. — Îndepărtați frunzele, spuse domnul Okeda, și tulpina florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână bastonul lung cu care i-ar fi fost ușor să aducă la mal planta acvatică; în schimb, le-a sfătuit pe cele două femei să continue acea mișcare ce prelungea presiunea trupurilor lor asupra trupului meu. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]