531 matches
-
uzul pruncului Isus) un leagăn agățat în paltin și, ulterior (prin pierderea semnificației inițiale a arborelui), doar un leagăn din lemn de paltin (90). De altfel, motivul „leagăn de paltin” se regăsește și în alte tipuri de colinde (cu temă nupțială, de exemplu), în care apare ca unic loc ferm în mijlocul haosului acvatic : Vine marea cât de mare, Da de mare, țărmuri n-are, Dar în undă ce ni-aduce ? Aduce pini Și cu tulpini ; Pintră pini și pintră brazi, Legănel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează să fie sacrificat. Carnea lui va servi la ospățul nupțial, iar capul va fi păstrat ca trofeu (Colind de fată mare, cules în 1869 ; cf. 36, p. 101). 6. Fecioara și Fiara. Legarea magico-erotică Din tipologia propusă, merită să mă opresc puțin asupra scenariilor de tip 2, pentru că ele au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că deși cârmuitorii cetății sunt înțelepți prin educație, ei nu vor putea afla prin raționament însoțit de observație „momentul fecundității și al sterilității neamului” care au loc atunci când „revoluțiile proprii fiecăruia coincid cu revoluțiile cerești” și pot nesocoti calculul „numărului nupțial” și „vor zămisli copii atunci când nu se cuvine”. Prin această idee, Platon nu face decât să accentueze faptul că în doctrina lui există o legătură indisolubilă între imaginea Kosmos-ului și a revoluțiilor lui și individ și societate. Există o ordine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de a se simți o „umbră dedublată”, de a împărtăși un destin dureros („trăim ca-ntr-un acvariu cu apa jumătate”), iar peisajele marine apar întunecate de gândul sinuciderii. Salvarea este găsită în armonia cuplului, „monadă fără prețuri”, în bucuria nupțială, exprimată, bunăoară, în ciclul Epitalam. La M. versurile se doresc „un flaut mut, neauzit urechii”, muzică născută „din rotiri de sfere”. SCRIERI: Cercul de aur, București, 1966; Ca să fii stea, București, 1969; Ochii și ploile, București, 1972; Pe sub arcada porții
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
nou. Membrii intelighenției laice erau cei mai devotați partizani ai acestui aspect al revoluției. La sate s-au organizat campanii de promovare a ateismului și de suprimare a ritualurilor creștine, s-au inventat cu multă pompă noi ceremonii funerare și nupțiale „revoluționare” și a fost Încurajată o alternativă la botez, un ritual numit „octombrizare”. Se pleda, de asemenea, pentru incinerare, aceasta fiind considerată rațională, curată, economică. Arhitecții și planificatorii sociali au inventat noi moduri de trai În comun, menite să Înlocuiască
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lui Honorius și a lui Stilicon. Așadar, panegiricele sunt închinate împăraților numiți mai sus: lui Avitus în 456, lui Maiorianus în decembrie 458 și lui Anthemius în 468. Sunt apoi poezii ocazionale (numerele 9-24 din culegere): epistole în versuri, poezii nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor episcop de Limoges, cu Iberia), descrieri de edificii etc. Sidonius se exprimă în aceste scrieri ca un poet profan, așa încât folosește fără nici o reticență instrumentele tradiționale, considerate indispensabile, ale poeziei clasice, cum sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
readuce pe calea cea dreaptă pe cei ce se lasă pradă gândurilor lascive din cauza unor termeni prezenți în text, cum sunt denumirile părților trupului femeiesc. Așadar, el refuză interpretarea literală și vede în Cântarea Cântărilor „o profeție a misticului cortegiu nupțial al sufletului perfect și al Cuvântului lui Dumnezeu”. Făcând o paralelă între mireasa din Cântare și prostituata frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită din gentili, devenită mireasă a lui Cristos; însă în comentariu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la paturi pentru a asigura puțină intimitate. Totuși, adeseori un cuplu făcea dragoste după aceste perdele, În timp ce rude și prieteni socializau la numai câțiva metri distanță. În noaptea nunții, rudele și invitații tinerilor căsătoriți Îi acompaniau de obicei În patul nupțial pentru a observa consumarea căsătoriei. Dimineața următoare, proaspeții Însurăței trebuiau să arate cearceafurile pătate celorlalți membrii ai familiei ca dovadă a uniunii lor25. Încetul cu Încetul, obiceiul de a dormi singur Într-un pat, Într-o cameră separată, a devenit
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
curtea lui Honorius și a lui Stilicon. Panegiricele sînt închinate împăraților numiți mai sus: lui Avitus în 456, lui Maiorianus în decembrie 458 și lui Anthemius în 468. Avem apoi poezii ocazionale (nr. 9-24 din culegere): epistole în versuri, poezii nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor episcop de Limoges, cu Iberia), descrieri de edificii etc. în aceste scrieri Sidonius se exprimă ca un poet profan, folosind fără nici o reticență instrumentele tradiționale, considerate indispensabile, ale poeziei clasice, cum sînt divinitățile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
readuce pe calea cea dreaptă pe cei ce se lasă pradă gîndurilor lascive din cauza unor termeni prezenți în text, cum sînt denumirile părților trupului femeiesc. Așadar, el refuză interpretarea literală și vede în Cîntarea Cîntărilor „o profeție a misticului cortegiu nupțial al sufletului desăvîrșit și al Logosului lui Dumnezeu”. Făcînd o paralelă între mireasa din Cîntare și prostituata frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită dintre „neamuri”, devenită mireasă a lui Cristos; însă în comentariu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
l-a impresionat teribil pe arhidiaconul Paul de Alep, însoțitor atunci prin țările Române ale patriarhului Macarie al Antiohiei) și nu se sfiește să le scrie în letopiseț. Din Timuș, marele logofăt al Moldovei (care nu refuză un elogiu spectacolului nupțial: „însă câte trebuia la o nuntă domnească nemică n-au lipsit”), vădit indispus de nepotrivita „alianță” încheiată de Vasile Lupu cu Bohdan Hmelnițki pe seama domniței Ruxandra (legătură capabilă să stârnească „îndată prepusuri la turci, pentru urât numele căzacilor la dânșii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre acest cocon, făcându-l păharnic mare [...] Că nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai unor dote fabuloase, devenéau „personaje” în niște „spectacole nupțiale” grandioase menite să dovedească forța și opulența socrului mic (Stanca - Radul beizadea: „a cărora nuntă s-au făcut în luna lui noemvrie, însă veselie domnească mare și înfrumusițată, care în zilele noastre asémene aceiia n-am mai pomenit” - Radu Greceanu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
etnografie și folclor” și a participat la alcătuirea Dicționarului analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003). Prin studiul tematic, tipologic și poetic, lucrarea Poezia populară de nuntă (1985, reeditată în 2000 sub titlul Nunta în Transilvania (în contextul ceremonialului nupțial românesc) depășește stadiul literaturii anterioare de specialitate, care a abordat doar unele secvențe ale folclorului nupțial și s-a limitat, cu excepțiile de rigoare, la descrierea lor. Ș. este interesat deopotrivă de poetica și stilistica textelor nupțiale, convingerea sa fiind
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
1998-2003). Prin studiul tematic, tipologic și poetic, lucrarea Poezia populară de nuntă (1985, reeditată în 2000 sub titlul Nunta în Transilvania (în contextul ceremonialului nupțial românesc) depășește stadiul literaturii anterioare de specialitate, care a abordat doar unele secvențe ale folclorului nupțial și s-a limitat, cu excepțiile de rigoare, la descrierea lor. Ș. este interesat deopotrivă de poetica și stilistica textelor nupțiale, convingerea sa fiind că în această perspectivă tematică „există o poezie de puternice și adânci rezonanțe, care se cere
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
în contextul ceremonialului nupțial românesc) depășește stadiul literaturii anterioare de specialitate, care a abordat doar unele secvențe ale folclorului nupțial și s-a limitat, cu excepțiile de rigoare, la descrierea lor. Ș. este interesat deopotrivă de poetica și stilistica textelor nupțiale, convingerea sa fiind că în această perspectivă tematică „există o poezie de puternice și adânci rezonanțe, care se cere analizată cu toată atenția”, ca și semnificațiile arhaice ale ceremonialului, nunta concentrând „atitudini existențiale și convingeri fundamentale ale poporului nostru privitoare
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
gratuit”. În ultima secvență a cărții, Ad maiorem populi gloriam, se creionează câteva microportrete ale unor prețuitori ai folclorului: V. Alecsandri, Lucian Blaga, Perpessicius, Artur Gorovei. SCRIERI: Poezia populară de nuntă, București, 1985; ed. (Nunta în Transilvania (în contextul ceremonialului nupțial românesc), București, 2000; Dincoace de sacru, dincolo de profan, Târgu Mureș, 1994; „Pururea întineritor”, izvorul, București, 2001. Ediții: Ioan Slavici, Opere, I, pref. D. Vatamaniuc, București, 1967 (în colaborare cu Dumitru Pop și Octavian Șchiau). Antologii: Cântecul de cătănie, I-II
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
rareori excentrice, produse prin alăturări insolite: „Ninge cu litere de tipar”, se altoiește „usturoiul cu crinul”, „tăcerea e o scriere cu greieri”, solnița imită „orbitele unui craniu”, „un moșneag făuritor de viori” le pune „la uscat ca pe crapi”, patul nupțial e instalat „pe o spinare de cal”, literele stau „îngenunchiate, blând, ca boii-n staul”, un „trup fragil [...] ia râul în brațe ca pe un ied”, „toamna bate la o mașină de scris”. Un procedeu frecvent la T. e acela
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
-ne vrednici să fim/ De viață prin jertfa de sine,/ Tot astfel și noi să iubim”). Și în Altare ofranda lirică e închinată astrului suprem, iar cultul fecundității naturii se desăvârșește în poeme precum Ideal, Nepenthes, Piramidă, Înger de lumină, Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Knapp se oprește asupra lui Maxim Gorki (Mizeria unui copil) și A.P. Cehov (Kolchas). Din 1928 sub semnătura Lilly A. apar numeroase pagini din H. G. Wells, Martin Andersen Nexș, Alberto Casella, Clement Wood, Vladimir Korolenko ș.a. Miron Grindea traduce Marșul nupțial al Selmei Lagerlöf, în vreme ce M. M. Geron optează pentru Ernest Hemingway (Satul indian). G. Rădulescu tălmăcește din portughezul Eça de Queiróz (Comoara), iar din Luigi Capuana, Luciano Zuccoli și Mihail Zoșcenko traduce Liviu Andrei. În fine, Carol Drimer transpune din
OGLINDA LUMII. WELTSPIEGEL. LE MIROIR DU MONDE. VILÁG TU˝KRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288512_a_289841]
-
acestuia că „zeii” implacabili ai antagonismelor de clasă l-au obligat să acționeze astfel. Prozele lui P. nu au fost adunate în volum, fiind publicate între 1909 și 1919 doar în „Vieața nouă”: Robii unei himere, Destăinuirea unui mort, Concert nupțial, Impresiile unui convertit ș.a. Mai izbutită este Povestea frumoasei Psyche (1912), istoria iubirii unui băiat de nouă ani pentru păpușa surorii sale mai mari. Zbaterea sufletească a copilului e relatată într-un ton grav, fiind exclusă ironia, chiar și aceea
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
prezentat în cele mai semnificative componente ale lui: poezia obiceiurilor tradiționale prin culegerea La fântâna de sub deal (1971), colindele, doinele, cântecele și jocurile prin textele reunite în La dalba cetate (1975) și Aho, aho, copii și frați (1978), iar folclorul nupțial prin volumul Pe buhaz de mare (1980), care nu cuprinde, cum se întâmplă în celelalte, doar melodii și texte, ci și descrierea obiceiurilor, orânduite după principiul funcționalității. Metoda de culegere și editare a textelor, îndatorată lui Al. I. Amzulescu, și
MIHALCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
Nașii sunt soarele și luna, nuntașii sunt brazii și paltinii, păsările țin loc de lăutari, iar mireasa este, în unele variante, „un luceferel”. Frecvența elementelor de bocet în structura unor variante moldovenești evidențiază faptul că elementul funerar prevalează asupra celui nupțial: „Și el mi-o luat / Pe negrul pământ / Nevastă mi-o luat, / Sfântă bătrână, / Cu mușchi pe bârnă”. Finalul nunții mioritice proiectează alegoric, la dimensiuni cosmice, durerea în fața morții: „Și la nunta mea / A căzut o stea”. Miorița este rugată
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
are mioara, care este personificată, atribuindu-i-se și însușiri supranaturale. Într-o variantă culeasă din Teleroman, descrierea mioarei pune în evidență elemente ornamentale de basm: „Cu patru cornițe / Cu câte-o piatră nestemată / De-mi lumină noaptea toată”. Cadrul nupțial este realizat magistral. Primele elemente ale tabloului desfășoară o adevărată feerie cosmică. Într-un spațiu imens, „nunta” este vegheată de soare și lună, de stele și luceferi, de lumină, umbră, ploaie, ninsoare, negură și cer. Apoi, cadrul este limitat la
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
din Goești, județul Iași, constituie tipul moldovenesc al capodoperei. În cadrul tipului transilvănean au fost înglobate un număr mare de balade, de cântece lirico-narative și de colinde. Versiunea ardelenească este redusă ca întindere epică, schema fiind simplificată la două elemente: cadrul nupțial și testamentul ciobanului. Tema transhumanței este mai slab reprezentată în variantele transilvănene. Nucleul tematic comun pentru toate zonele în care se cunoaște balada este testamentul ciobanului. Variantele moldovenești au o notă de pronunțat lirism, fapt ce le diferențiază de variantele
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
solar în plan intelectual, poemul „îngerului silezian” nu păcătuiește prin artificialitate. Emancipat de religiozitatea pietistă, mustește de o sobră (deci euharistică) ebrietate. O mistică a luminii ce ne reamintește de Sf. Simeon Noul Teolog se împletește prin câteva sonore metafore nupțiale cu motivul depășirii doxologice a distanței dintre lumea creată și slava „dimprejurul” lui Dumnezeu (aici silezianul redând o imagine tipică pentru Grigorie de Nyssa, s. 234). Viziunea angelică a parcursului ascensional reverberează, măcar în parte, învățătura unui Dionisie Areopagitul. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]