2,009 matches
-
purtând armele sale, precum Patrocle pe cele ale lui Ahile - își depășește camarazii: "calu-îi alerga, gândeai că zboară/ drept spre șireagurile păgâne". Țiganii devin și ei mai belicoși văzându-l pe unul de-ai lor lansându-se singur contra unei oștiri întregi. Dar turcii recunosc armele Argineanului și "mearsără care-încotro-în răsipă". Metamorfozatul îi urmărește ( "după dânșii s-alungă"). Brusc descindem într-un desen animat! Eroul îmbătat de vitejie este aruncat lamentabil din șea": Sărind calul peste-o râpă lungă/ căzu călărețul
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
fost oaspeții Timișoarei, fiind așteptați în Gara Domnița Elena de muzica Regimentului 5 vânători (a urmat un banchet la restaurantul „Ferdinand“); 9 mai (Ziua Eroilor); 10 mai și 12 mai - Sărbătorirea Drapelelor, cu participarea generalului Constantinescu, comandantul Diviziei I și „oștirei“ din Banat și a colonelui Carlaonț, comandantul Școlii Speciale de Artilerie.
Agenda2005-32-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284053_a_285382]
-
Pagină realizată de DUȘAN BAISKI Dușmanii invizibili ai omenirii au făcut prăpăd în Timișoara și Banat Bioterorismul nu este ceva nou sub soare, acesta fiind utilizat cu succes încă de pe timpul Imperiului Roman Un scenariu posibil în istorie: oștirile otomane ajung aproape de zidurile cetății Timișoarei. Un grup de oșteni de origine tătară împinge o catapultă cât mai aproape de metereze. Unul dintre ei dezleagă extrem de prudent un sac, îi deschide gura schimonosindu-se de greață și deșartă conținutul în lingura
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
lui va fi pătrunsă doar Focul Sacru ne va spune. Când ciuta a bătut în stâncă cu a ei copită vestitoare, vin spirite nemuritoare și-nconjur Sfinx cu vraj-adâncă. Apare-o veche panoramă, auzi un tropot prin tunele și vin oștiri purtând cu ele pe Draco,steag ce naște teamă. Pe scutul lor Șapte Izvoare sunt încrustate -mărturie - Zamolxe bând din Apa Vie ! Mistere vechi cu a lor zăvoare. Sub munte-s multe ritualuri păstrate din pelasge stele. Inițieri venind cu
SFINX de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385037_a_386366]
-
în lume ( e vorba probabil de Casandra, prima lui iubită), ar încăpea în mâini străine...” În familia Eminovicilor durerile se țineau lanț. Ilie, elev în clasa a doua la Școala de medicină și farmacie din București a murit la Spitalul Oștirii „azi noapte, pe la orele cinci” în 22 decembrie 1863 bolnav de gastroenterită. A fost înmormântat la 31 decembrie 1863, în cimitirul bisericii Visarion, fără ca vreun membru al familiei să participe la înmormântare, cimitir desființat între timp prin extinderea Cișmigiului. Eminescu
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
Asiei Mici. Îmi trecea prin minte că în acele locuri ale Anatoliei, acum vreo două mii de ani, până și cohortele romane, în drumul lor spre Orient, își puneau străji la acel ceas de noapte. Apoi, veacuri de-a rândul atâtea oștiri călătoreau cu săptămânile, poate cu lunile, peste aceste ținuturi muntoase, sub cerul și constelațiile acestor locuri pustii. Iar noi trecurăm de toate aceste ținuturi doar în câteva minute! M-am trezit din aceste meditații zărind ivirea unei diademe uriașe de
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
sute și mii: „Patria e-n pericol, apărați-o cu pieptul, Când o pierd trădătorii, să-i gonim avem dreptul! Nu suntem singuri, căci cu noi se ridică, Truditorii din fabrici și țăranu’-n opincă, Medicii, dascălii și cei din oștire, Și, prin noi, toți eroii din cimitire. Plecați, dară, lotrilor, oriunde vreți voi; Veți plăti!... dar acum ne vrem Țara-napoi!” Referință Bibliografică: DE PATRIA... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1777, Anul V, 12 noiembrie 2015. Drepturi
DE PATRIA... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384684_a_386013]
-
de stat de care sunt legate multe evenimente importante din istoria armatei române de-a lungul timpurilor. Pe frontispiciul porții stătea scris cu litere mari aurite: ONOARE ȘI PATRIE. Acest îndemnte umpleau de emoție, gândindu-te la trecutul glorios al oștirii române pe câmpurile de bătălie. A urmat vizitarea maiestuosului hol de la intrare în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde am admirat picturile marelui om de artă, Sabin Bălașa, ce acopereau pereții sălii „Pașilor pierduți” cum era denumit acest hol măreț, picturi
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
asta,-i legea firii... Iar tu, frumos atuncea cânți Fără de-un bob zăbavă Prin duios sunet mă încânți Când coardele frumos alinți Ești dulcea mea otravă ! Frumoasă ești, iubito, azi Iar eu, ca Garibaldi Conduce - voi azi, la amiazi Oștirea mea de mii de brazi În toamna lui Vivaldi. 05.11.2015, Focșani Referință Bibliografică: TOAMNA LUI VIVALDI / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2123, Anul VI, 23 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni
TOAMNA LUI VIVALDI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383025_a_384354]
-
de 1300 de metri, ar fi fost în viață. La încorporarea Armatei Române în Pactul nord-atlantic (N.A.T.O.) s-a considerat că România nu mai are nevoie de „Vînători de munte”. Iată, România avea nevoie! Erau arma de elită a Oștirii Române! La fel s-a procedat cu AVIASAN, o instituție deosebit de eficientă în transportul cazurilor de urgență. Guvernele au pierdut controlul realității românești. Un asemenea eveniment arată ce are și ce nu are sistemul. Ce pot și ce nu pot
Dacă nu era desființată unitatea de vânători de munte din Apuseni [Corola-blog/BlogPost/92452_a_93744]
-
Craiova și Oltenia, România și Românismul, Pan-Românismul și oștirea purtătorilor de lamură a ființei neamului nostru rămân tot mai sărace. Stinghere, parcă, smerite și sărace... ...Al. Piru, Nestor Vornicescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Ion D. Sîrbu, Marin Beșteliu, Romulus Diaconescu, Alexandru Firescu, Patrel Berceanu, Octavian Lohon, Dan-Ion Vlad, Claudiu
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
cu anticipație, gândurile -, chiar următoarea poemă, Sonetul VII, debutează cu versul-titlu: ,,Sonete nu rostesc decât în șoaptă’’, după care continuă în ritm de Niagară asurzitoare: ,,(...) Noptatice fantasme siderale:/ Corăbii, revoluții, catedrale,/ Striviri de chiparoși cu fructa coaptă!// Cuvintele îmi sunt oștiri vernale./ Zidirile luminii mă așteaptă./ Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!// Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/ Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul o himeră!// Ecvestre ploi? Fiorul, pururi rece,/ Eternitatea
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
pururi rece,/ Eternitatea Clipei va întrece/ Această plăsmuire efemeră...’’. Cu trei semne de exclamare și unul de întrebare în numai 14 versuri, sub galopul ploilor ecvestre și, mai ales, când fiorul este pururi rece -, pare normal să fim asediați de ,,oștiri vernale’’, ,,doiniri de jad (n.n. superb!), monumentale!’’ (n.n. hm! asta schimbă macazul), culminând cu ,,gloria regală’’ a trubadurului, îmbrăcat, parcă, în armură din argint aurit, dar, vai!, îndelung clinchetitoare. Peste încă un pas (Te plângi mereu că-i mută! Las
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Deutsche Welle cred că Dan Voiculescu a lăsat în urma sa un imperiu al presei de propagandă. Agresarea unor jurnaliste de către suporterii Varanului, incitați prin demonizarea rivalului politic care s-a practicat sistematic, pe un ton clerical, de către pseudojurnaliștii recrutați în oștirea lui Felix”, continuă jurnaliștii. „Ziariștii independenți se vor distanța instinctiv de asemenea practici. Se vor feri să-și considere adversarii dușmani. Și, last but not least, vor lua aminte la avertismentele lui Elie Wiesel, evitând cu grijă să urască, pentru că
Deutsche Welle: Condamnarea lui Dan Voiculescu în dosarul ICA, o decizie prin care judecătorii au apărat democrația de alegători [Corola-blog/BlogPost/92922_a_94214]
-
întregii creștinătăți și în fiecare zi se gîndește cum ar putea să supună și să nimicească toată creștinătatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman pașa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toți curtenii sus-numitului turc, și toate popoarele, și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan beg, și Ali
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
femeile erau și blonde și brunete și roșcate și lungi și scurte și subțiri și solide și toate învârteau o margaretă între dinți. Se simți ridicol cum stătea așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
filthy human beings. Vulvae. Vulvae nascando der copilaes von stelae von gefraigebauer angesangebot pulae. Firio blenove destupando del magnificiare dembindice. Acestea erau cuvintele în care ajunseseră să se preschimbe semnele arabe, șerpuind și sâsâind ucigaș, în sunetele săbiilor lucitoare ale oștirilor astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid seminal. Spiritul i se ridică în numai câteva clipe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prietenului său. Pentru un moment, se temu că fugise cu Fecioara, Însă mai apoi urechea sa percepu un sunet slab, dar armonios, ce provenea dinspre fundul coridorului. O melodie ritmată, poate o canțonă dansantă sau un marș pentru acompanierea unei oștiri În război, Însă executat cu delicatețe, plin de gingășie. Dante se opri În prag, să o admire pe femeia care, ghemuită pe o pernă, cânta la lăută. Aplecată deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fantasmagorie luminoasă se aprinse de-a lungul pereților Baptisteriului, ca o cunună de flăcări. Strălucirea luminii lui Elia Înflăcăra pulberea fină, transformată de raze Într-o galaxie de stele. Sus, rămâneau, nedeslușite În umbră, chipul lui Cristos suveran și toate oștirile sale Îngerești, martori muți ai celor ce se petreceau. - Iată! strigă Dante către adversarul său, arătându-i benzile luminoase reflectate dintr-o suprafața de sticlă În cealaltă. Iată razele despre care vorbește al-Kindi. Lumina a alergat de la o oglindă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca nisipurile mișcătoare, trece prin ochii lui apa de la canalul din curte. Viața, mamă, viața... Te iau cu mine când plec. Da’ nu merg, mamă, nu pot. Te duci singur la spectacol și eșsti cel mai bun. — Du-te la oștire, pentru țară mori, râde Octavă, ca un copil, în fața mamei. — Așa te-am învățat eu. Și nu grăbi... Filmezi tu spectacolul și-mi pui și mie caseta, gata, asta e. Într-o zi, odată, ziceai că mai ai multe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, căci spre culmile-nghețate Oștirile n-au vrut să se îndrume, N-au mai dorit podoaba fără nume Și n-au găsit albastrele palate. Încât, sub vântul aprig de ispite S-au răzlețit din țară-n altă țară... Și-acum se-ntorc în turme istovite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au mai dorit podoaba fără nume Și n-au găsit albastrele palate. Încât, sub vântul aprig de ispite S-au răzlețit din țară-n altă țară... Și-acum se-ntorc în turme istovite Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
străveche (daco-romană) încoronată de o calviție venerabilă, semnul climatului special ai ideii. Smerenia și pacea luminoasă a acestei figuri (ceva din ortodoxia rațională a starețului Zosim, din Frații Karamazov) la catedră și tablă se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici trâmbița n-a proclamat". Bătălia se desfășoară albă, hotărâtă, într-un mers de fapt suveran. Ochii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]