366 matches
-
-l auzi pe învățător, destul de departe pentru a fi la adăpost de întrebările și de inevitabilele sale mânii. Alături de mine se afla cel mai drăcos dintre toți copiii din cartier: Harun, zis Iscoditorul. Era de vârsta mea, avea pielea foarte oacheșă, haine uzate și cârpite, dar mereu curate. Încă de la prima încăierare, am devenit prieteni, pe viață și pe moarte. Nimeni nu-l vedea fără să-l întrebe despre mine, nimeni nu mă vedea fără să se mire că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe bătrânul de la intrare. — Luați liftul A, etajul cincisprezece. Ce pusese Fielding la cale? Liftul m-a dus în viteză, fără să oprească la etajele marcate cu X. În coridor am trecut pe lângă o mutră cunoscută - Chip Fournaki, un profesionist oacheș, care, de regulă, o feștelea lamentabil în semifinalele marilor competiții. După câteva secunde am trecut pe lângă Nick Karebenkian, partenerul la dublu al lui Chip. Ușa s-a deschis cu un bâzâit și eu am pătruns într-o anticameră ecuatorială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înainte de a spune: — Sunteți mântuit? În timp ce Fielding se ocupa de problemă („Sigur că da, doamnă“, începu el) eu m-am întors, trezindu-mă în fața unei bucătării sau a unui salon, simplu, dar plin de stofe artizanale. Acolo era un domn oacheș, cu sprâncenele 2 căzute pe ochi, etalân-du-și profilul bine hrănit, trupul, cândva puternic, fiindu-i ambalat într-un costum în dungi, la două rânduri. Spunk Senior, probabil. Se uită la televizorul de pe bufetul acoperit cu o pânză din bumbac (baschetbaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului era ridicată și, cu vârful degetelor, părea să domolească mâna mai oacheșă, mai ocupată... M-au întristat ochii aceia atât de prematur îmbătrâniți, legați de obiectul pal și supus. * — Tu ai plâns, am spus. — Ei, puțin. Mai deloc. — Ba da, mincinosule. Te-am văzut. — Poate. Să știi că mi s-a uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
le dau cadouri prietenilor mei? Lui Vultur-în-Zbor Nicholas Deggle nu i se păruse niciodată geniu exceptând poate, faptul că avea un talent genuin când venea vorba să accepte cu grație generozitatea binefăcătoarei lui. Iar cu înfățișarea sa rafinată, zvelt și oacheș cum era, plin de inele și parfumat nici nu părea să aibă nevoie de cadouri. Cum el scăpase de ravagiile înaintării în vârstă, Vultur-în-Zbor nu înțelegea motivul dependenței Liviei de Deggle. Pe măsură ce femeia îmbătrânea, devenea tot mai interesată de supranatural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
altfel, în cutia cu secrete a bunei Lina, caseta aceea frumoasă din lemn de trandafir, lucrat din bucățele ca un mozaic, Mini văzuse o altă fotografie, o Lenora travestită în văluri de mireasă, galeșă și promițătoare, la brațul unui locotenent oacheș și frumușel, cu pinteni și brandenburguri. Evenimentul nu mirase pe nimeni în mica garnizoană mizileană, unde tatăl ei era șef de accize, post modest, dar rentabil și onorabil, pe care strălucitoarea Lenora, de pe atunci nelipsită de la baluri, pick-nick-uvi și cavalcade
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în care întunericul moștenit se va prăbuși. După discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul plin și impunător; încadrat de o coamă bogată, chipul său oacheș trăda noblețea omului de spirit. Avea expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît pentru scumpeturi. Mîncarea și alte marafeturi ieșeau din gospodărie. Un strat în grădină, cartofi pe folosință
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șandramale și să-și vadă liniștit de viața lui) visase că furase din rafturile cu marfă ale prietenului său niște rahat cu aromă de fistic, săptămâni bune după aceea fiind Încredințat că furtul se petrecuse aievea și ocolindu-l pe oacheșul nea Titi. Acela, Înainte cu câteva zile de a-și sfârși zilele strivit de o remorcă de lemne, apucase să-l lămurească pe Ectoraș că nimeni nu furase niciodată nimic din păguboasa lui prăvălioară și că ar fi fost bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față, ceea ce le făcea să arate stacojii de parcă ar fi fost rujate. Părul șaten-închis îl purta semilung, cu cărare pe mijloc din care-i scăpau șuvițe pe fața cu tenul, firește, oacheș. Mi-a simțit mișcarea din omoplatul pe care-și odihnește capul și imediat și-a dat ochii peste cap: V-am deranjat? Mi-e și frică să-i răspund, nu știu de ce am sentimentul că la ea se referea Sevgin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
umple spațiul ca un fluid. Pe aceeași stradă în lucru, traficul curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
turist occidental, stă cu trupul slăbănog înclinat primejdios spre stradă, pe unde totuși există și tramvaie în circulație. În tramvaiul care nu mai pleacă spre Obor, blocat de cele butaforice, s-au urcat, ca de obicei pe la ultima ușă, fetele oacheșe gureșe. Erecția pe care apariția lor mi-o provoacă de obicei e ținută în frâu de cartea destul de grea, patru-cinci sute de pagini, din buzunarul balonzaidului, dacă nu mă înșel singura ediție românească mai completă a operelor lui Marlowe (socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aranjată, în negru din cap până-n picioare, părul strâns spre spate lăsându-i la vedere tâmplele albicioase, în contrast neplăcut cu tenul ei, doar puțin machiată cu movul acela despre care tot eu îi spusesem că dă nemaipomenit la tenul oacheș. Îl caută, cu ochii micșorați de concentrare, pe prietenul Mikali, care devenise deodată interesant pentru ea după ce aflase că lucra pentru CNN-Türk și după ce T. o lămurise că sienen-ul ăsta nu era un serviciu secret, era un post de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pădure în care se sperie copiii; spre dimineață mi-am dat brusc seama că în însemnările supraîncărcate de atunci nu prinsesem sfârșitul poveștii mele de planetoid orbitând în jurul soarelui. Cred că ultima dată când am mai întâlnit-o pe fetișoara oacheșă (pot să-i zic Anca, deși acolo nu i-am dat nume, dar parcă așa o strigase o dată băiatul de la toneta vecină) a fost în iarna de după moartea tatei, când am găsit-o la taraba ei dând foc la frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd ce - oricum, ceva spre față, ceva de jos. - Ghiorghițăăăă! Da vină, măi, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
multe despre sine, despre activitatea sa, despre scopul călătoriei. Nu-i vede rostul și pune la Îndoială procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ne dă brânci, unul câte unul, În coșciugul Neantului, strâmt. Omar KHAYYAM XXXVI În amurgul de culoarea nisipului, Într-o grădină Înconjurată de ziduri, o mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ajunge!” strigă Amparo și adăugă câteva cuvinte Într-o limbă pe care nu o cunoșteam. L-am văzut pe pai-de-santo făcându-se palid, sau vânăt, cum se zicea În romanele de aventuri că se Îngălbeneau la față bărbații cu pielea oacheșă. „Ajunge! Mi-e greață, am mâncat ceva ce nu trebuia... Fiți buni și lăsați-mă aici să iau o gură de aer, intrați Înapoi Înăuntru. Prefer să stau singură, doar nu sunt invalidă”. Îi făcurăm pe plac, dar cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să vrea un copil de la el. Cum eu însumi mă simt încă un copil, surâd și o mângâi pe cap. În apartament, pe lângă părinți, mai stă și Sabin, fratele prietenei mele, grănicer la granița cu Moldova. Ca toți grănicerii, e oacheș, înalt, sigur pe el și pe mustața lui. La prima masă luată împreună, îi reproșează maică-sii faptul că nu i-a servit friptura în sânge: - Bă mamă, cum poți fi așa proastă? Ți-am zis de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
goală, mă și prezint demn la tejghea, la raionul de drogherie și le zic la pițipoancele farmaciste, pe limba lor și cu cea mai mare seriozitate posibilă: Aș dori și eu nițică p...dă! La care, una dintre fetițe, mai oacheșă și mai spirtoasă decât celelalte, îmi și răspunde: Numai pe rețetă, domnule! Hă, hă, hă, hă, hăăă...! Comesenii se hlizesc instantaneu, aplaudă și beau, cu excepția lui Șobo și a Îngerului, care rămân aparent impasibili. Ia șezi tu potolit, tătele, îi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic: ― Acu ce-i de făcut, Petrică?... Învață-ne tu, să știm cum să ne purtăm fiecare! Petre scrută cu ochii lui aprinși mulțimea care-l înconjura. Pe fața-i osoasă, mușchii jucau sub pielea oacheșă întinsă și lucitoare. Și deodată gura i se strâmbă într-un râs larg și plin de dispreț: ― Apoi dacă vi-e frică de armată, de ce n-ați stat mulcom?... Nu trebuia să vă sculați asupra boierilor dac-ați crezut că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânără, de proaspătă și de timidă. O dată cu ea venise și cealaltă fată, Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință să povestesc aici. Aste trei femei, găsindu-se laolaltă în fața noastră, se strânseră una lângă alta, cu aceeași panică în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te tentează? mă iscodi el. Într-adevăr, nu mă tenta. Mă gândii fără melancolie la acei ani de risipă și eroare petrecuți la Wellesley-Street, în Ripon Street. Îl privii pe Harold, și nu-mi evoca nimic trupul lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși, în cearcăne. Un strein, acest camarad al meu, cu care alergasem după atâtea fete și pierdusem atâtea nopți. Viața pe care o începusem mi se părea atât de sacră, încît nici nu mă încumetam să i-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot timpul curios, tăcând încurcat. Mașina se opri în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se auziră pași grăbiți pe pietriș și din spatele mașinii apăru un bărbat oacheș, cu obrazul ciupit de vărsat și părul tuns militărește. Chirilă deschise portiera. - Dumnealui este persoana despre care ai fost informat. Vezi să nu-l confunzi cu vreun alt pacient. De acum înainte, dumneata ești răspunzător. - Am înțeles, spuse. Să n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]