371 matches
-
că de multe ori îi invidiau pe camarazii lor care muriseră în luptele din Basarabia și Bucovina de nord, la Odessa sau pe țărmul Mării de Azov, în Caucaz sau la Cotul Donului, pe frontul Iași-Chișinău împotriva bolșevismului sau la Oarba de Mureș, la Păuliș și Carei, în pusta ungară ori în Munții Cehoslovaciei și ai Austriei. Printre prizonierii care au fost în lagărele rusești, a fost și tatăl meu în bazinul Dombasmina Krasnaluci. în ordinea gradelor militare din comuna Hudești
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de elevi din cei 700 de elevi care au dat examen de absolvire la Făgăraș. După 23 august 1944, a plecat pe front cu Regimentul 115 infanterie, luptând mai întâi în localitatea țigănești din județul Prahova și mai apoi la Oarba de Mureș și Dealul Sângeorgiu, cotele 495 și 463. După înapoierea de pe front, a continuat cursurile Școlii de subofițeri la Făgăraș până la 10 mai 1945, când a fost avansat la gradul de sergent major și mutat la Regimentul 11 dorobanți
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
aici ne-am bucurat. Aici ne-am jucat jocurile noastre cele de copii, „de-a uliu și puii, de-a poarca, de-a țaca, de-a Zâna- Florilor, de-a ascunsa, cu Mihai, Ghiță, Vasile și Costică, de-a Baba Oarba cu Nuța, Viruța, Costache, Dumitru, Costică, Nică, Vasile, ori am jucat batista parfumată cu Dbrița, Rodica, Lucica, Valerica, Lenuța, Marieta și Maricica, aici am jucat volei și fotbal, am jucat hore și sârbe, rusasca și coasa, perinița, valsul și tangoul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
1918, când România devine Mare și dodoloață, cum spunea Lucian Blaga. Fetele de la Ciudica au crescut mari și s-au măritat rând pe rând, a mai rămas cea mare care Între timp și-a pierdut vederea. Acum i se spunea Oarba Blejoaei. Porecla o moștenise de la Filpea, așa li se spunea celor din neamul lor al Blejoaei. În casa părintească de la Ciudica a mai rămas Eudochia (Cita) singură și fără vedere. Nu după mult timp, pe lângă ea se aciuase o femeie
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-am luminata ciocârlie, Candelă ce leagănă-n tărie Untdelemnul cântecului sfânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care numai sunt???... Zis-a ciocârlia: S-au ascuns În lumina Celui nepătruns! Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic, Oarba care vede-n întuneric Tainele neprinse de cuvânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt???... Zis-a bufnița: Când va cădea Marele-ntuneric, vei vedea!... O minune? De trei ori fusesem dus și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
feroviară pierea pasărea lume și se făcea de înțeles, șanțuri între culmile Apusenilor îndoielnice cu linia de abur, Gligorești compactarea pe grade de încredere în cuvînt, culme, nor, cețuri cu duhurile sub aripă la jumătate dealul, o încercare ca la Oarba de Mureș, cu zece mii de morți, contabilitatea ratărilor copleșitoare, negura în dîre care nici mai suflă, văile secundare, vălurosule Ardealule, stînd în plină vară de meteorologia muntelui! contacte electrice magistrala 300, km 433, canton Războieni, stîlpii de beton butelii ude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lui în lume, ridicată la două-trei diametre, mesaj de două-trei ori rotund, luminătorii cei mari veniți din Facere în curajul Legii celei Noi! lună pe șinele de triaj, în moalele Bucureștiului prezența prinde imensă, maidanul București-Călinescu, prea spectaculoasă revoluția aștrilor, oarba ajunsă de marginile de bloc cu vise de copii cazați în lună, penumbră solidară în încetinire, trag la peron acceleratul de Arad, a treia ramă paralelă, nu ține sistemul de zi ci își deprinde orbii ei galbeni, cînd o vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de ea ieșind din cumplita autoinstalare, cu Bacovia degajat de cărți, cu toate că niciodată nu este de ajuns! Ciceu trupurile feroviar trec la organisme exogene, discrepanța cu discursul adevărata călătorie, O sete care-l soarbe / E un adînc asemene /Uitării celei oarbe Mihăileni din salt tresar poalele de zăpadă, gardul din șir de mesteceni între vecini, La umbrăăă de stejărel / Da, da, da, da! doba urătorilor pe hol, din coastă albul bisericii, crucile, case treptele în adîncitură, biserica de ceață și fețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Dacă stăteam o clipă înghețam, așa că ne-am apucat și ne-am jucat acolo, că eram toate șase într-o cameră... Și fiind mai izolat, că acolo nu venea numa’ să-ți aducă mămăliga și apa, ne-am jucat Baba Oarba, să fugim... Eram toate tinere, asta-i adevărat... De fapt nu mai eram așa de tinere, dar nici bătrâne... la 32-33 de ani. Și așa am putut sta cele șapte zile câte ne-o dat. Și în cele șapte zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unu’ maioru’ Perlea... Cum a decurs ancheta? Ne ținea în celulă... Când ne ducea la anchetă ne puneau ochelari cu care nu vedeam... Eu... a’ văzut că văd, și îmi punea două perechi. Zicea: Păi cum, te joci cu baba oarba?! Ne duceau la anchetă și vroiau să spui ce doreau ei... Da’ eu nu am răspuns cu nimic... Mi-au dat dantura jos... Bătaie... În anchetă ne-au zăpăcit cu bătaia... Nu puteam să-mi țin maxilaru... rămâneam cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul în moarte!” (Arhetipală) sau: „Ciori/pe un stârv înghețat;/ materia/oarbă de singurătate/hulpav devorându-se” (Ciori). În întregul ei, poezia lui B. se vădește drept „poezie a ființei și a rostirii” (Eugen Simion), proiectând cosmic derizoriul ființei umane, drama existențială. Ea devine tot mai mult lamentație solemnă și rugă imperativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
necesară în școală, sau substratul „idealist” al unor domenii ce făcuseră să explodeze știința. Pe scurt, a interzis orice normalitate care i se părea prea îndrăzneață. Numai dascălii care sau izbit de toate aceste mărginiri cunosc jocul de-a baba oarba pe care erau nevoiți să-l facă pentru a menține învățământul la un nivel superior. Emanuel a fost o victimă a doctrinelor de atunci. Crescut de un bunic care făcuse războiul în Est, băiatul era educat în anume fel. I
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Peninsula Balcanică ca de niște auxiliari adesea prețioși. În caz de izbândă a Rusiei, nu încape îndoială că ele se vor trezi, pe neașteptate și fără a fi fost întrebate, supuse ale țarului drept-credincios, iar până atunci vor fi fost oarbele lui unelte. Și aceste cuceriri ale Rusiei se vor face repede, spre a fi desăvârșite înainte ca Germania să se fi putut reculege. Este, oare, de admis că, în caz de izbândă asupra Germaniei, Rusia să tolereze, în coastele ei
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
universului" Sărmanul Dionis) sau cuvintele eminesciene le dăruiesc sufletului nostru. Se pot aminti astfel, nenumărate alte exemple din versurile eminesciene al căror efect fonic „secondat și de contextul în care se integrează" sugerează vastele perspective cosmice ale spațiului său poetic: oarbe, soarbe, repaus, coboară, luminoasă, soare, soarte, întoarce, cunoaște, aur, aer, noapte, steaua etc., chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am apărut/Și m-aș întoarce-n chaos"). în același timp, „gândirea cosmogonică eminesciană" -cum o definește Mircea Eliade
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
dreagă, ci le-a scris sobru, natural, așa cum le-a gândit și spus autorul.”; Jipii - povestea Peleșului - de Carmen Sylva; Doina de George Coșbuc, „Soacră, soacră poamă acră”, de Sofia Nădejde - luate din volumul „Din chinurile vieții”; „De-a baba oarba” de Al. Vlahuță din „Novelele” apărute în editura Frații Șaraga din Iași; „Legendele privighetoarei” de Simion Florea Marian din Biblioteca pentru toți, Editura literară Carol Műller București; „Logodna prin sărutat” de V.A Urechia; „Amintiri despre Eminescu” de Al. Vlahuță
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Refugiilor. Cornel Ungureanu în capitolul dedicat lui Augustin Buzura din volumul Proza românească de azi remarcă faptul că tabloul lui Breugel reflectă tema romanului și că, pe de altă parte, există o simetrie simbolică între topografia locurilor din roman (Dealul Oarbei pe care îl amintește Iustin în scrisoarea pentru Ioana) și celebra pânză Parabola orbilor: "Parabola orbilor este rama care încadrează problematica Refugiilor. Tabloul lui Breugel, privit de Ioana Olaru, devine oglindă. Orbirea este un operator cu funcție importantă, dacă observăm
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
orbilor este rama care încadrează problematica Refugiilor. Tabloul lui Breugel, privit de Ioana Olaru, devine oglindă. Orbirea este un operator cu funcție importantă, dacă observăm că apare mereu, chiar și în topografie locurilor. " Am rămas câteva zile singur, pe Dealul Oarbei; nu mă gândeam la nimic, nu mă văicăream, așteptam în prostie un răspuns - care trebuia să vină nu știu de unde - la o întrebare nepusă... Fără nici un gând de dorință, înregistram ca un aparat foto tot ce întâlneam înainte: brazii, negurile
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
înregistram ca un aparat foto tot ce întâlneam înainte: brazii, negurile, albul intens al crestei Bulzului, văile neînțelese, suportam asprimea vîntului, răcoare crudă a serilor timpurii (...)" îi scrie eroul frumoasei sale abandonate. Tabloul din sanatoriu și celălalt tablou, al Dealului Oarbei, și se aseamănă până la identificare"24. Ion Holban vede în reproducerea tabloului lui Breugel o oglindă în care Ioana Olaru se caută pe sine și, mai mult chiar, o suprafață de reflexie, care asemeni peretelui grotei din mitul platonician invocat
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
îi aparține lui Cornel Ungureanu (vezi nota 24) - topografia locurilor prin care rătăcește Iustin, încercând să se regăsească, și despre care îi vorbește în scrisoare, circumscriu câmpul semnatic al ideii de orbire - dealul pe unde se plimbă se numește Dealul Oarbei. Centrul de interes al descrierii ekphrastice rămâne șirul de orbi. Dominantă însă, de data aceasta, este înregistrarea reacției contemplatorului, respectiv a Ioanei. Structural, fragmentul ekphrastic se construiește prin balansul între prim-planul și backgroundul tabloului. În prim plan, coloana de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Ah, râsu’plânsu / în ochiul lucrurilor reci / și-n dintele mușFător ca și sceptrul / nevinovaților regi...” (imaginar nichitian), vizualizăm o cadență spiralată, precum: „Râsu............................. plânsul............................plimbă ursul și pe maluri șobolanii joacă zaruri bându-mi anii trei femei aprind scântei oarba de grâu cade în râu surda de dor calcă prin nori muta din schit cântă smintit cu buze fără de sfârșit <nici un cuțit nu m-a hoțit> ” (Râsu Plânsu) Poetul eoria Zilieru se lasă cucerit de suflul limbajului și tumultului arghezian
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o vedere fărâmițată, lipsită de semnificație estetică. Intrigile amoroase nu lipsesc nici din roman, dar în unele erosul apare ca temă principală, ca destin al unor indivizi. În Noroi (1933) sau în Turbă (1936), personaje obsedate de dorințe sexuale rătăcesc oarbe prin viață, făcând inutile eforturile autorului de a le încadra în diverse medii sociale, prin digresiuni superflue. În Două chemări (I-II, 1938), iubirea nu este determinată fizic (protagoniștii se cunosc numai din scris), dar este la fel de puternică, mobilizând resurse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
Păi, ce stai, ajută-mă să ies din ea! Face câțiva pași, iar eu mă dau repede înapoi, să nu cumva să mă apuce de braț. Mă simt de parcă aș avea șase ani și m-aș juca de-a baba oarba la ziua unui copil. — Unde ești? îi aud glasul înăbușit. Scoate-mi-o o dată! — În... cerc... Trag foarte ușor de rochiță. S-a blocat de tot, zic a scuze. Poate, dacă te-ai apleca puțin și te-ai răsuci... Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se deschide o adâncime și - invers - tot ce se află jos își are reflectarea în lumina de sus. Așa cum "prăpăstiile tale încep chiar din mine,/ Dintru-nceput deschise-n inima mea", "prăpastie cu adânc de fericire", la fel "din fundul oarbei groape/ Eterna rădăcină spre ceruri dă lăstare"43. Nelocul începutului e semnul ivirii semnificabilului al cărui trup arată conturul unui on topos imaginal: "Eu cer/ Să urc iubirea toată, cum urci o înălțime:/ Sub orice pas să-i crească o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absenței de imagine Dialectica prezenței și absenței care dă imaginea ca fenomen de substrat, în chiar posibilul începutului ce deschide vederea, lucrează în intervalul unor complementare faceri și desfaceri, așa cum se dă ea pe față în poemul De-a baba oarba de Mircea Ivănescu 1. Că se dă pe față e un fel de a spune, întrucât câmpul său de acțiune este distanța pe care o instaurează prezența și absența, nu atât între ele, ci în perspectiva conjugată a unei dilatări
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii înconjurătoare și menținând-o într-un permanent întuneric. În sfârșit a reușit să pună hamurile pe ele, a deschis larg poarta și a scos căruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]