621 matches
-
exista Obeliscul Negru al lui Shalmaneser al III-lea, expus alături de mumiile faraonilor la Muzeul Britanic. Una din cele cinci scene de pe basorelieful obeliscului îl înfățișa pe regele Israelului, Jehu, plătind tribut monarhului asirian. Jehu apare în Biblie, iar acest obelisc, realizat de Henry Layard în secolul XIX, prezenta scena respectivă. Dar Jehu era un personaj minor în marea poveste a Bibliei. Despre eroii principali, de la proroci la Moise și Iosua, documentele arheologice erau nule. Până acum. Dar se afla în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de monumentul ăsta inutil? E sonda cerească, antena care culege informații de la toate fișele ermetice Înfipte pe scoarța globului, de la statuile din Insula Paștelui, de la Machu Picchu, de la Libertatea din Bedloe’s Island, așa cum a vrut-o inițiatul Lafayette, de la obeliscul din Luxor, de la turnul cel mai Înalt din Tomar, de la Colosul din Rhodos care continuă să transmită din adâncul portului unde nu-l mai găsește nimeni, de la templele din jungla brahmanică, de la turnulețele Marelui Zid, de la vârful lui Ayers Rock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lumi paralele. Cine spusese că turla asta de Notre-Dame-de-la-Brocante servea „à suspendre Paris au plafond de l’univers“? Dimpotrivă, el servea la suspendarea universului de propria-i turlă - e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ale antenelor, pe care le confundau, probabil, cu arbori fără frunze. Erau isterice și Înnebunite de sosirea iminentă a zilei. Zero traversă podul și ajunse la Insula Tiberiană. Biserica, luminată de proiectoare, părea un decor teatral. În mica piațetă, la obelisc, un furgon de poliție supraveghea spitalul izraelian. Polițistul de la volan Îl privi suspicios. Zero Îi Întoarse privirea, sfidându-l, trecându-i pe dinainte. Știa că polițistul Îl considera un potențial inamic - din cauza părului lung, vopsit violet și strâns În cozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fața cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc, trimițând-o cu capul În parbriz. Motorul se opri. — Scuză-mă, n-am vrut, spuse - În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul hainei după șervețel, dar nu-l găsi și deschise torpedoul. Emma simți un miros de ulei rânced, de lubrifiant, și văzu un Springfield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu merită s-o spun de două ori. De la Rosati se vedea Întreaga piață goală. Un gol de formă alungită, ce amintea vag de o vulvă, traversată de trecători minusculi, ca niște spermatozoizi În spațiul acela imens, dominat de un obelisc masiv de granit. O imagine pe care Emma o considera neliniștitoare. Roma se lăfăia În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi putut rezolva problema. Își aminti imaginea pistolului din torpedo. Apoi disperarea lui Antonio când ea coborâse din mașină și el alergase după ea, și pentru că ea nu voia să se oprească, el Îi rupsese geanta. Căzuseră amândoi la picioarele obeliscului Închinat Ducelui, iar el o Îmbrățișase și-i săruta părul și mâinile și gura care sângera și o implorase - Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, nu pot să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dăduse drumul brațului ei și o fixase cu o privire de nedescris, o privire muribundă, de agonie, și când, În cele din urmă, un taxi se oprise pentru a o lua, ea se Întorsese și Antonio era acolo nemișcat sub obeliscul alb, un al doilea obelisc de piatră, de parc-ar fi fost mort, și continua s-o privească. Formă neliniștită numărul care fusese cândva al ei. Dar În Carlo Alberto nu răspundea nimeni. Antonio nu Îi dusese acasă. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o fixase cu o privire de nedescris, o privire muribundă, de agonie, și când, În cele din urmă, un taxi se oprise pentru a o lua, ea se Întorsese și Antonio era acolo nemișcat sub obeliscul alb, un al doilea obelisc de piatră, de parc-ar fi fost mort, și continua s-o privească. Formă neliniștită numărul care fusese cândva al ei. Dar În Carlo Alberto nu răspundea nimeni. Antonio nu Îi dusese acasă. Nu vreau să-i vadă azi, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acasă pe jos, nu ne grăbim. Nu ne urmărește nimeni. N-am făcut nici o crimă. Nimeni nu te condamnă pentru tentative. Se plimbară pe străzile din centru - uitându-se prin vitrinele luminate chiar dacă magazinele erau Închise, oprindu-se să admire obeliscul din Piața Panteonului, coloanele Înțesate de turiști japonezi și de vânzători ambulanți de cărți poștale. În ciuda orei târzii era Încă deschis, căci se desfășura o vizită organizată, nocturnă. În cupola templului era o gaură prin care se vedea un disc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i apere de străinii aceia care le puteau face rău. În strada Cavour totul era Întunecat, doar cupola Bisericii Santa Maria Maggiore strălucea. Bătea clopotul - iar sunetul acela, pe care nu-l auziseră de mult timp, le dădea fiori. Aproape de obelisc, nemișcat În centrul pieței, Într-un mod nefiresc - ca o antenă sau ca un copac -, stătea un vagabond. — Blestemați. Blestemați. Blestemați, striga. Nu ați umblat după Îndemnurile mele. Nu ați urmat legile mele. Iată-mă, eu vin la tine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În timpul negocierilor de pace de după cel de‑al Doilea Război Mondial. - Grozav, nu? m‑a Întrebat Ravelstein, schițând unul dintre gesturile lui sacadate. I‑am confirmat că așa era. Ni se așternea la poale centrul Parisului - Place de la Concorde cu obeliscul, Orangerie, Chambre des Députés, Sena cu podurile ei pompoase, palatele, grădinile. Firește, erau priveliști grandioase și cu atât mai grandioase acum, când erau contemplate de la etajul de sus al hotelului „Crillon”, de către Ravelstein, care numai cu un an În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
preț, la putere, acest ultim val a fost, și el, cucerit, vasul, enorm, al fostului căpitan-comandant de cursă lungă, acum, comandant suprem În devenire, strălucea, pe valul istoriei, ca un disc, ori, ca un vârf de lance, ori, ca un obelisc de argint, ori de oțel inatacabil, invulnerabil, de neînfrânt. Nici nu-și pusese În gând, de altfel, nimeni, să-l Înfrângă. A fost lăsat, a fost pus, cum s-ar zice, la Încercare: să se vadă ce-i poate capul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
auzit, tot nu ar fi priceput, nu ar fi fost În stare să Înțeleagă ce se petrece. Înainte de inaugurare, i-a venit ideea de a face un control, inopinant, la trambulină. În momentul când s-a ivit, asemeni unui rar obelisc, pe muchia trambulinei, soarele i-a strălucit atât de puternic, În ochi, Încât, Închizându-și-i, pentru o clipă, a pășit În gol. Și a căzut. Și s-a prăvălit, rostogolindu-se, ca un pietroi, Într-un hău. Și s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fiu de bani gata și unanim acceptat În rândurile titraților cu studii Înalte și cu lucrări personale, cuprinzând, chipurile, dintre cele mai răsunătoare idei și realizări de superioară performanță științifică, devenise un fel de pisc, un fel de aproape unic obelisc, În fauna celor pe care-i vizez, din acea parte a lumii noastre contemporane. Ca urmare, și-a și găsit, după nu prea insistente căutări, o mândră, cam pe măsură. Vorba aia: și-a găsit, și sacul nostru, petecul său
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
e dor mai ales de țară <sila>: cum așa? <victor40>: greu de spus. Nu de ceva anume <victor40>: nu de oameni, nici de peisaj. Nici de ceva anume <victor40>: ci de totul. Șuetele la o bere, apusul de soare la obeliscul din costinești. <victor40>: lătratul ciinilor pe ulița <victor40>: cintecul guguștiucului... <victor40>: cărțile funzarite prin anticariate <victor40>: mirosul de mici pe grătare... <victor40>: forfota de pe Rep <sila>: cred că înțeleg. Adică, așa cred <victor40>: mă vei înțelege după cîțiva ani în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
unui catarg de lemn, veritabil termometru al mareelor din ultima sută de ani. Gravat cu linii orizontale deasupra cărora figurau diverși ani scriși cu cifre mai mari sau mai mici, acest calendar vertical al mareelor emitea unde misterioase, părea un obelisc căzut din cer în față la Grand Hotel, conținînd informații esențiale pentru viitorul umanității. Cupluri, familii sau curioși solitari se opreau lîngă el, îi dădeau tîrcoale, îi analizau cu atenție crestăturile. Unii fotografiau detalii din memoria sa generoasă, alții îl
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dintre cele două populații ar fi ajuns până aici. Acestea fost-au cele ce-am avut de spus.” 14. După ce am trecut de tezaurul acantienilor și de cel al lui Brasidas 2, ghidul ne arătă locul unde, altădată, se găseau obeliscurile de fier donate de curtezana Rhodopis 3. Ceea ce stârni indignarea lui Diogenianus. - „Ținea tot de hotărârea acestei Cetăți - zise el - să i se ofere curtezanei un alt loc unde să-și Înalțe contribuția din banii câștigați de ea (401) și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vecine. Eroii căzuți în războiul din 1916 1918, ca și cei din 1940 1945, mulți mai numeroși, nu s-au jertfit doar pentru cauza României și a satului din care plecaseră la luptă, ci și pentru Europa, iar tratatele, monumentele, obeliscul, le păstrează în veci vrednicia și amintirea... Am răsfoit cu pietate capitolul „Fii ai satului”. Numai profesori universitari născuți, crescuți, șco liți mai întâi în satele comunei Dolhești sunt vreo șase: Baciu C. Con stan tin, medic de regiment în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să sorbim învățătura ortodoxă de la izvoarele literaturii patristice, căci Sfinții Părinți au trăit în condiții asemănătoare cu ale noastre și, totuși, s-au străduit să păstreze neschimbată învățătura dreptei credințe, care va dăinui până la sfârșitul lumii. Literatura patristică este un obelisc al frumuseții, căci se caracterizează și se prezintă ca sublimă frumusețe, pe care o imprimă în sufletele tuturor celor ce o îndrăgesc și le conduce pe acestea spre frumusețea inefabilă a Dumnezeirii. Această frumusețe „atrage ca o vrajă, inundă și
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
să recupereze Cerul. Dacă folosim templul central de la Heliopolis ca meridian 0, fiecare linie de longitudine va trece prin mijlocul unora dintre cele mai cunoscute oracole de pe pămînt: Angkor, Insula Paștelui, marea stupă din Katmandu, Susa, Nan Madol, Arran, sau obeliscul de la Vatican (vezi Michael Pye, Kirsten Dalley, Civilizații dispărute și secrete ale trecutului, Lifestyle, București, 2014, de unde am selectat informațiile). În templele antice, amplasamentele, proporțiile, unghiurile erau asociate cu mișcarea energiei. Spre pildă, plasînd un tetraedru într-o sferă, unghiul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a trăit mult înainte de Moise, unii l-au identificat cu Adam, alții cu Enoh sau cu patriarhul Iosif. Învățăturile sale, cu caracter preponderent religios, dar și politice și morale, pline de înțelepciune, erau gravate pe table de piatră sau pe obeliscuri și răspîndite prin toată țara pentru luminarea poporului și rînduirea ritualurilor. La milenii distanță, ar fi trăit un al doilea Thoth sau Hermes, la fel de venerat ca și primul. El ar fi interpretat scrierile primului și ar fi scris, potrivit lui Clement
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o fotografie tip pașaport a lui Nicu Ceaușescu, scoasă de comanditarul știrbu dintr-un dosar administrativ, fără acordul lui Nicu, dar cu complicitatea familiei. Pânza l-a satisfăcut pe deplin pe comanditar: Nicu apărea pe malul Mării Negre, la Costinești, lângă Obelisc (un monument-simbol al acestei stațiuni de vacanță, ea Însăși simbol al tineretului român În anii ’70-’80). În spatele lui Nicu, survolau marea 32 de pescăruși care simbolizau cea de-a 32-a aniversare a saă Încă de la sfârșitul anilor ’70
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice (stâlp, coloană, obelisc, linga etc.). În vis, poate pune în discuție animus-ul subiectului și poate pune accentul pe calitățile masculine ce trebuie dezvoltate și exploatate: autoritate, combativitate și activitate. Laba piciorului Picioarele sunt puse în evidență în vis în multe moduri, fie și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
pot fi identificați. (...) 7). În comuna Zăpodeni sunt înmormântați 7 ostași sovietici și 21 germani, tot neidentificați, deoarece nu au avut nici un act la ei”. Despre eroii sovietici, nu avem prea multe de spus deoarece cimitirul centralizator din Vaslui și obeliscul aferent vorbesc de la sine. În vara anului 1947, a sosit la Vaslui locotenentul superior Durov, care avea ca misiune identificarea mormintelor, exhumarea și reînhumarea osemintelor militarilor propriei armate. Același lucru s-a întâmplat și la Fălciu sau Tutova unde au
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]