198 matches
-
Într-o lună trăisem o viață întreagă. De aceea, când am văzut țiganul cu ursul, m-a prins dorul de inimă și mi-a venit să-l sărut. M-am apropiat de el și i-am zis cu tonul familiar obicinuit: Da' de unde ești tu, măi țigane? Auilio! Și tu ești de-ai noștri! răspunse țiganul cu o mișcare de bucurie, parc-ar fi vroit și el să-mi sară în gât. I se înseninase fața ca și când ar fi văzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu osteneala și cu plăcerile avute. M-am așezat, deci, pe la aprinsul lumânărilor dimpreună cu tovarășul meu la marea table d'hote210 întinsă în sala de mâncare, în jurul căreia apucaseră a se pune vreo sută de persoane. Nu era lucru obicinuit să vezi în creierii munților la o înălțime de aproape 2 000 metri peste nivelul mărei atâtza lume la masă într-un otel tot atât de bine condiționat ca toate otelurile din marele capitalii ale Europei. Eu însă eram tăcut și gânditor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
durat. Natural, spunând aceste lucruri, nu m-am gândit nici un moment la toate acele cauze de amărăciune, mărunte și accidentale, reale deci și vizibile, care într-un mediu și la un timp de felul celor în care mă găseam, survin obicinuit atât de des, pentru a dura fiecare în parte atât de puțin. Fost-au multe la număr și dese, cauzele aceste? Fost-au ele, dimpotrivă, puține și rare? Ce mai pot eu ști? Dup-atâta trecere de timp nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mea a contemplat bolta înstelată pe întinderea căreia treceau încet, destrămându-se, nori posomorâți și leneși. Contemplațiunea aceasta permitea uneori spiritului meu să se desprindă mai lesne și să privească marea tragedie a omenirei cu desăvârșire altfel decât în mod obicinuit, ca și cum nu numai gândirea, dar toată ființa mea s-ar fi îndepărtat de atmosfera de sânge și de durere în care mă aflam. Alte ori însă, tocmai dimpotrivă, mă gândeam cu durere la toți nefericiții, la toți izolații, la toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință de a se acuza, de a retrăi suferințe vechi, de a se umili, divulgându-și vițiile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea... Ipoteza din urmă, cea mai puțin obicinuită desigur, îmi pare cea mai interesantă. Ea formează cazul lui Jean Jacques din "Confessions". În ea ar intra cazurile câtorva contimporani, de pildă al lui Proust sau al lui Guéhéno din " Amintirile unui om de patru zeci de ani" ("...ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
simplu și mai evocator decât ar putea-o face oricare alt mijloc de informațiune. Desenul e un diptic. În primul panou se vede o masă într-o familie, o "masă pusă", cu grijă, cu ordine, cu gust, care așteaptă pe obicinuiții ei. De dedesubt, legenda: "Il a été entendu qu'on n'en parlerait pas". Pe celalt panou, aceeași masă, ca după o luptă; totul în dezordine, pahare și farfurii sparte, scaunele răsturnate. Și dedesubt: "On en a parlé...". Și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
finalul unor cuvinte: dibaciu; - omiterea grafică a diftongului ie: eftin, femee, trăesc, băețandri, șueră, vuet, bae, greere, creerul etc. - cazurile de hipercorectitudine lingvistică: duminecă, împiedecă ș. a. - formele incorecte, dar caracteristice vremii: jicnim, gungurit, evazie, afecție, să aibi, scoborai, creindu mi, obicinuite ș. a. - grafiile de influență franceză ale unor cuvinte: biurou, coafeur, mondanități, crisanteme, passă, maneuvra, loyal, marron, gris ș. a. - grafiile de influență engleză: chelnăr, volley, rummy ș. a. - termenii derivați ad hoc din franceză: acablantă (copleșitoare), a braia (a urla), sumbrare (scufundare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În final autorul a terminat cu coceanul de varză ce-l ronțăia sub dinții tineri. Doamne, mare e grădina lui Dumnezeu! Ad[erca] a citit o poezie a lui Maiacovski (sic): Crezul comunist. Iată un sincer expozeu al ședinței, dar obicinuită acum să nu mai redau liber gândul meu, nu am curajul să-ți scriu tot, mai ales de când cu întâmplarea mamei lui „ton Oncle“ , care, plecând acolo de unde era guvernanta lui Ady, Mimy, a fost silită să aterizeze și pusă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mângâi părul și sprâncenele sburlite uneori, ca să le așez. Te iubesc, Mamina 11/1947 I 27 octombrie [1947], luni seara Draga mea, mult iubită, Ți-am scris ieri, prin R[ainer], mult, deșirat, dorind să umplu - poate cu inutilități - paginile obicinuite. [...] Iubito, în casă e un frig infernal și abia pot să țiu tocul... Astă seară am vorbit cu Lisette (cum nu i-ai scris tu ei? stă în Str. Vasile Lascăr 70), care mi-a spus că scrisoarea ta pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fiicelor lui Israel” pentru unele elemente de podoabă luxoase, specifice portului lor tradițional. Printre altele, Barasch se referea la Sternbindel - o diademă sau cunună „brodată cu aur, mărgăritare și diamante” și care „nu numai că nu este inferioară podoabelor europene obicinuite, ci le Întrece foarte adeseaori prin luxul, prin varietatea și prin puterea sa ademenitoare” <endnote id="(194, pp. 57-60)"/>. Iuliu Barasch propovăduia limitarea unui lux față de care Talmudul Însuși se arăta mai concesiv. Textele talmudice constatau practi carea luxului de către
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acele timpuri, în diferite anchete. Cu ocaziunea așezămintelor mai noi administrative , valea Racovei o găsim aparținând județului Vaslui, purtând denumirea respectivă și a plășii. Astfel dintr-un dosar ce găsim al subprefecturii plășii Racova, cuprinzând listele de mișcarea populațiunei și obicinuita mortalitate a vitelor pe întreg anul 1870, se constată că la acel an plasa Racova, cuprindea în raza sa 18 comune dintre care două : Obârșenii și Florești azi sunt în județul Tutova, iar restul de 16 sunt cele de pe întinsul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Valeriu Câmpean (Oradea), pentru o citire mai ușoară, s-a renunțat la scrierea cu forma „u” final (biciu, vechiu), la formele învechite ale unor cuvinte (bine înțeles, boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai ușoară, s-a renunțat la scrierea cu forma „u” final (biciu, vechiu), la formele învechite ale unor cuvinte (bine înțeles, boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai veche a unor cuvinte (judaism, ridicul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu atât mai puțin adevărat că "singura revistă critică ce a avut-o Romînia" au fost Convorbirile literare 3, cum zice aiurea tot dl Maiorescu și că: "...pentru întîia oară s-a arătat în Convorbiri o direcțiune critică în contra limbei obicinuite pe atunci în multe scrieri ale literaturii române. Critica voia, pe de o parte, să combată construcțiunile arbitrare ale filologilor, care, sub cuvânt de "purificare" întocmeau un vocabular de termeni necunoscuți românului și depărtau vorbirea claselor culte de la izvorul de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
S-onóre România Câtu te-amă poesia. Este destul să citim aceste câteva rânduri spre a ne încredința că Heliade atinsese pragul decadenței, căci în lipsa producției valoroase, pentru care pierduse înzestrarea, se deda acum la aceste copilării menite numai să distreze pe obicinuiții seratelor sale.44 86 bucureștii de altădată 44. „Oracolii“ îi aparțin într-adevăr lui I. Heliade-Rădulescu și au fost reproduși după: TRC., an. VIII, nr. 792, 18/30 ianuarie 1870, pp. 3165-3166. Poeziile exemplificative - lipsite de valoare literară (Heliade se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Suțu, reprodusă din presa vremii: „De câteva săptămâni d. Gr.C. Suțu a deschis frumoasele sale saloane eleganței Bucureștilor. Joia trecută a fost o splendidă serată danțantă unde tot ce este mai elegant în societatea noastră s-a amuzat până la ziuă. Obicinuiții acestor saloane cunosc îndestul amabila recepțiune a d-lui și d-nei Gr. Suțu, pentru ca să mai avem trebuință să mai descriem această serată. Grațiozitatea și eleganța damelor noastre ne dispensează de orice detaliuri. La acest bal se afla și Don Familia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
uniți, liniștiți, studioși, faceți să vă stimeze Europa, ceea ce ați și început a face, și acesta va fi mijlocul cel mai sigur de a vă garanta independența și libertatea. Iertați-mi a răspunde simpatiei voastre prin sfaturi: aceasta este rolul obicinuit al oamenilor care au trecut prin lume, care o cunosc și au s-o părăsească. Aceste sfaturi vi le dau ca amic sincer al nobilei voastre națiuni, care a primit civilizațiunea de la romani și căreia-i place a veni astăzi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Doc.VI, 223) aflăm atribuțiile vornicului de târg la 1740: „...săfie volnic a păzi diregătoria sa și a apăra pe oameni despre unii și alții să nu-i supere; însă de la târgoveți alt nemică să nu ia, fără numai gloabele obicinuite și vitele de pripas orice fel s-ar afla la târgoveți. Iar vel căpitan... să nu se amestece acolo la târgoveți nici la gloabe, nici la vite de pripas". În hotarnica Plopenilor, la 1673, după vornicul de târg era înscris
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
podului ca să o ia Episcopia". Urma de acum, ca părinții episcopi să-și pună proprii oameni „ca să strângă brudina", iar ispravnicii și căpitanii cei mari de la Soroca „să n- aibă a se amesteca la brudină ci să-și ia numai obicinuita părcălăbie de la trecători". Dând brudina Episcopiei, domnitorul stabilea și obligații precise pentru aceasta: „Episcopia să fie datoare" în cazul „când s¬ar învechi sau s-ar strica" podul, să cheltuiască „să-l facă și să-l dreagă din agonisita brudinei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
I. Fieștecare strein de oricare credință creștinească, carile ar veni în țara această și ar dori să să folosească din dreptățile politicești a indighenatului, nu le va pute câștiga decât în putere unui document, întemeiet mai întăi pe socotința Obșteștii Obicinuitei Adunări. Cătră aceasta să vor păzi următoarele rânduieli. Art. II. Noul venit strein ce ar dori să să împământenească în Moldova va fi dator, prin jalobă către ocârmuire, a însămna capitalurile lui, avere ce are aiure, cum și condiția sau
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
împământenească în Moldova va fi dator, prin jalobă către ocârmuire, a însămna capitalurile lui, avere ce are aiure, cum și condiția sau meșteșugul său prin care ar pute să să facă folositori țării. Art. III. După a domnului cerire, Obșteasca Obicinuită Adunare va cerceta toate titlurile și însușirile străinului și îi va faci raportul său. Art. IV. Dacă, după asămine cercetare, dovezile ce ar fi înfățoșat streinul să vor găsi vrednice, atunce va pute acesta să întrebuințăzi capitalul său în feliuri
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
fi micșorat la șapte ani, dar neavând zisele dovezi, însoțire cu o pământeancă numai nu-i dă dritul împământenirei. Art. VI. Ce să atinge de streinii care să îndeletnicesc cu neguțătorie și industrie și ar dori să câștige numai dreptățile obicinuite a indighenatului și nu acele politicești, în ceasul ce să vor înscrie în breslile locului și să vor supuni la dările de piste tot anul a patentilor și a cheltuielilor comunale, vor fi de îndată înscriși în rândul pământenilor și
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
sosul din tavă și se mai presară cu piper, cimbru și sare, dacă s-a împuținat lichidul, se adăugește zeamă de carne. La final, se scoate tavă din cuptor, se îndepărtează sforile și se ornează tipsia de adus la masă. Obicinuit, se adaugă diverse ierburi fierte pentru iepuri: gulii, morcovi, fasole verde, mazăre, varză de Bruxelles și conopidă. Se amestecă cu grijă, căci s-a făcutără mare risipă spre cinstirea comesenilor. Purcelușul de 1-2 kilograme ar fi valorat de Ignat un
Jupâneasa de la Jariștea, Laura Nicolau, vă oferă rețete boierești pentru Revelion și vă urează ”La mulți ani!” () [Corola-website/Journalistic/104698_a_105990]