353 matches
-
se păzesc unul pe celălalt, iar eu, la mijloc, domnesc neatârnat. Când am fost la Buda, am auzit niște vorbe ticăloase, se codește Stanciu. M-a costat ceva, dar am aflat tărășenia... Vorbește! Ne-au furat "Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de hârtie. Am plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-și șterge palmele, murdărite parcă. Cârpa aiasta, tăiată bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai mei, drept obiele pentru opinci! poruncește cu un zâmbet batjocoritor. Cam puțin pentru cât am dat noi, continuă el cu amar și obidă. O, Apus-Apus, trezește-te! Ați trâmbițat o "Mare Cruciadă"! Totul s-a oprit la trâmbiță! Voi, acești crai, regi, principi, ce-ați făcut pentru pacea Europei?! "Lasciate ogni speranza", Ioane! "Lasciate!..." Mai pe românește: Am sfeclit-o și cu prea-negustoreasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrea... Eu le-am cerut să dea prea mult... Le-am cerut totul! Ei poate n-au înțeles... Sau n-au mai vrut... Sau n-au mai putut... Poate, acum, alt domn, mai bun, mai pașnic... spune răsuflând greu, cu obidă și se împiedică de cârpele ce-i atârnă legate cu un curmei. Pe dracu' alt domn!! răbufnește Daniil revoltat, dar imediat se pleznește peste gură și-și face trei cruci. Doamne iartă-mă! Na, c-am sfeclit-o și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tagma al doilea și al treilea nimic nu s-au pomenit. O așa primire și țirimonie nu s-au văzut aici în țară până acum, plină de mândrie și dăpărtată de dragoste domnească. Dumnezeu să le facă bine“, încheie cu obidă serdarul Grigore Andronescu. Să adăugăm, din timpul aceleiași domnii, al cărei sfârșit se cunoaște, istoria unui bal la palat, când sala de recepții a fost împărțită în două: o parte destinată boierimii de rangul întâi, cealaltă - familiilor din clasa a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
țărâna ogoarelor noastre! Iată cum arată scriitorii noștri și bătrânii, de la mărirea aceea, prin nemila vremii, care ne-a fost ca o maștihă, poporul nostru a căzut în râsipă vreme îndelungată, impilat de păgâni și de alte lifte, trăind în obidă și lacrimi, supt gârbaciu: asta a fost în vremea fanarioților ș-a robiei. Casa noastră cea veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
suflarea de un neam și de un singur grai vor fi una. De aceea oameni ai satului pleacă la 1877 în regat, așa cum au plecat mulți alții din Ardeal să lupte alături de armatele române, pentru ieșirea celor două principate de sub obida turcească ce dura de multe sute de ani. Lucrurile însă, încă nu se așează. Stăpânirea austro-ungară nu vede cu ochi buni năzuințele celor de etnie română pentru o reașezare a unei Românii Mari în granițele ei firești, fapt pentru care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bine-nțeles că sarcina vânzării lor fusese Încredințată tot polițiștilor locali. Pe 30 aprilie 1878, sărmanul comisar Pașcanu, șeful Despărțirii I-a, compusese cu lacrimile grele ale neputinței adresa nr.498 În care scrisese cu mâna tremurând de emoțiune și obidă: „Dupe toate stăruințele depuse până astăzi, nu am putu vinde nici unul din biletele primite cu ordinul Dvs. nr.(...) ast fel dar În anexă cu aceasta cu respectu vi le Înapoescu În număr de douăzeci și 5”. Mult mai târziu, pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bolșevici, erau Înregistrate conștiincios În rapoartele lor de activitate. Astfel, În documentul justificativ ce cuprindea perioada 24 august - 23 septembrie 1946, lamentările lui Naty Terdiman atinseseră paroxismul pierderii inutile de timp și de salivă oratorică. Încă de la Început scrisese cu obidă și oarecum cu resemnare, următoarele: „Față de raportul lunei trecute, curentul sionist se menține pe același stadiu”, adică, tot În puternică expansiune În dauna celui comunist, fals-patriotic și „internaționalist”. Deoarece enumerarea numeroaselor curente sioniste a fost făcută Într-unul din episoadele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lămuritorii noștri (subl.ns.), am difuzat bilete pe teren. Am pregătit sala, ornarea sălii și cele necesare pentru manifestație. Am avut o echipă de lozincari (subl.ns.)”. Ajunsă la „Greutăți”, sărmana Maria Wagreich și-a așternut pe hârtia A4 lacrimile obidei În ăst fel: „Tov. nu răspund la ședințe. Absentează chiar și tov. lămuritori” ceea ce, desigur, În opinia raportoarei, era un fapt de o gravitate ieșită din comun, vecină crimei de Înaltă trădare, după ce vreun lector Își răcise gura de pomană
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ajunsese, bietul de el, să fie ridicat În slăvi În timpul dictaturii proletariatului datorită concepțiilor dogmatice...marxiste! Dacă cel citat ar fi trăit ca să citească minunăția ieșită din mintea zburdalnică a tovului Ion D. Zamfirescu, ar fi sucombat de mirare și obidă, dar nu Înainte de a-l fi scuipat exact pe chelie dar și pe vârful nasului de Pinocchio pe autorul elucubrațiilor și spasmelor cenzoriale bolșevice. Contextul a reieșit din articolul „Maiorescu și poezia - 130 de ani de la naștere”, scris de profesorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
angajamentul ăla că doar n-o fi foc și mai ales nu te deranjez cu nimic deoarece o cheie de la cameră va sta la mine și una la dumneata că eu am treabă mai mult noaptea!”. Scrâșnind din dinți de obidă, am scris o hârtie prin care mă obligam să-i dau o cameră dar l-am atenționat asupra intenției IACM-ului de a aduce În curând alți 100 de constructori de data asta de la Bolintin Deal și că s-ar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste constituie cea mai bună terapie a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor de solitudine care nu-și refuză deliciul epicureic, are gustul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată. Tata mă privește liniștit cu ochii lui albaștri și cu blândețe în glas mă întreabă care-i situația... Drept răspuns din partea mea... un hohot de plâns înăbușit și cu rușine și obidă îi spun încet de doi și trei din catalog... Am câștigat atunci în ochii tatei prin sinceritatea răspunsului meu, prin rostirea adevărului adevărat! Mă întreb acum, după atâția ani, oare de unde o fi știut tata atâta pedagogie și psihologie pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
constituiau graniță de despărțire între frați și nu linia de unire a acestora, viteji din Transilvania noastră românească au participat în mod voluntar la luptele de reîntregire purtate de-a lungul secolelor. Pentru războiul de cucerirea independenței Țărilor Române de sub obida Otomană, din anul 1877, avem cunoștință că au luptat ca voluntari, pe meterezele redutelor de la Plevna, Smârdan sau Grivița, trei bărbați plecați de aci din Cârțișoara. Unul dintre ei a fost binecunoscutul, de acum cititorului, Badea George Cârțan despre care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
plecarea înainte de vreme a atâtor tineri eroi câți am avut de înșirat în această fascinantă istorie a satului. Niciodată nu vom ști căt de abundent a fost șuvoiul de lacrimi de jale ce s-au revărsat din ochii secați de obidă și de dor ai văduvelor, iubitelor, surorilor și mai ales ai mamelor îndoliate, ale celor, ale căror nume l-am mai evocat odată, acum, aci în modesta noastră lucrare. Și să ne fie cu ietare, dar nu putem trece cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
după depunerea jurământului legal mărturisesc că: «Știm sigur că de 4 ani au pribegit din satul nostru 13 perechi de oameni și anume: Sin Grova, Isaicu Grova... Oprea Budac, Stan Budac...» Vasă zică printre fugarii care n-au mai suportat obida se aflau și două familii de Budaci. Legenda însă, ne duce cu vreo 500 de ani mai înapoi, pentru că tradiția locală orală ne spune că la vremea descălecatului domnitorului român în Țara Românească, acesta venind din Țara Făgărașului ca Mare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la nime Câtă jale port în mine. Ci eu singur sunt de vină Că umblu-n țară străină ! D. Sgură, Cincinnati Ohio) E lucru îndeobște cunoscut că nimeni nu-și părăsește casa părintească de prea mult bine. Numai necazul și obida îl pune pe om la drum. Aci la noi în Cârțișoara omul a fost sedentar încă din vechi timpuri. Migrații de-ale localnicilor, dacă s-au produs de-a lungul secolelor s-au datorat presiunilor neamurilor străine venite cel mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
potențiali opozanți, cum aveau să rămână ei în libertate? În legătură cu atitudinea și lupta anticomunistă a unora, ca în atâtea alte părți, se face din țânțar armăsar; dacă Icsulică a înjurat la coadă, la pâine, așa, într-un mod impersonal, de obidă, acum zice că a făcut o răscoală anticomunistă. Să fim drepți. Am tot respectul și stima pentru cei care au avut și mai au convingeri, de orice fel, pentru cei care au avut de pătimit ani grei de temniță. Problema
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Rugăciune). Termenul inițial își formează o adevărată constelație de echivalenți, uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Cân' mi să bate stîngu', e dă belea!" "Hai, fă, că esti mai superstisioasă ca o babă!" "Auzi? Nu mă mai inerva și tu acu' cu nervii, da? Că poate oi ști io mai bine ce zic." Trântește ușa cu obidă. Se întoarce spre el cu mâinile-n șolduri: Nu vezi că toate merge de-a-ndoaselea dă cân' am venit? Ceva nu e-n regulă, clar!". Bărbatul se uită lung la ea, ducând în mod evident lipsă de argumente. Dă din umeri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi-am luat io nu și-a luat niminea. Aia zice, ce s-o mai dăm dă gard", făcu el într-un acces de sinceritate față de sine. De afară se aude strigat. Se uită disperat la ceas și zice cu obidă: Ia uite, bă, și la ăsta! În viața vieților lui n-a venit la timp și acu' și-a găsit să vie mai devreme. Băi, frate, ce zi, nene, ce zi! Să dai să-nnebunești, nu alta. S-a dus
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebuia, cred că nu am să fac lucrul acesta niciodată. M-am obișnuit de unul singur. - De ce nu te muți în stație? Au două pavilioane acolo, au și magazinul chiar și cârciuma aproape. Omul oftă din adâncuri, golindu-și cu obidă parcă plămânii și zise într-o doară: - Ehei, asta-i poveste veche! De mai multe ori mi-au zis să mă mut dar nu vreau eu. Aici în mijlocul pădurii mă simt eu bine. E liniște tot anul și doar iarna
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
te-a votat pentru un nou mandat, nu-i așa? Aproape 80% dintre votanții matale provenea dintre tinerii de liceu și din cei apropiați vârstei terminării liceului. Chiar mulți din cei care udă azi piciorul de plai cu lacrimi de obidă, au pus ștampila pe Măria Ta. Se poate oricând constata aceasta. Și atunci tocmai matale să-i numești cum sunt ei de fapt, niște tâmpiți sadea, scoși așa de școala românească, cea mult prea bine împănată de profesori pârliți, rău
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sta peste noapte. Probabil vor să-l prindă pe Marcello. Eu și Gundo am pus două întrebări diferite în același timp. Eu: - Cine e Marcello? Gundo: - Din ce cauză trebuie să renunțăm la cărarea asta? Ne-a explicat, plin de obidă: - I se spune bandit. De fapt, este numai căpetenia contrabandiștilor cu sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bun cu mine - nu m-a atins și nu m-a privit, ci doar a terminat de spus povestea, În șoaptă, apoi m-a mângâiat pe păr și mi-a dat urechea să mă joc. Încet-Încet am mai uitat de obida pe care mi-o pricinuise telefonul cu venirea lui neașteptată și am deschis ochii, am văzut o aluniță, apoi urechea mare, clară, incon- știentă de propria frumusețe, ca urechea unui animal. Deasupra, pe geam, orașul nou, scufundat În alb, un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]