639 matches
-
și melancolie”, 1917b/1968) că durerea melancolică este cauzată de o identificare cu obiectul pierdut, permițând relației de iubire să nu fi abandonată. Iată deci o modalitate defensivă, chiar dacă în acest caz nu mai avem de-a face cu iubirea obiectuală. Freud utilizează expresia paradoxală de „identificare narcisică cu obiectul”, care, din punct de vedere defensiv, se substituie investirii afective. Noțiunea de „identificare” se va îmbogăți datorită celei de-a doua topici, prin aporturile realizate de capitolul 7 al lucrării Psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
află legate în mod complementar și nu se mai exclud reciproc, așa cum se întâmplă în melancolie. Este de asemenea de notat rolul identificării în limitarea agresivității. Identificarea intervine la copil în perioada declinului complexului lui Oedip, în momentul când investirile obiectuale sunt abandonate. Identificarea cu părintele de același sex este cea care permite detașarea de părintele de sex opus. Autoritatea parentală este supusă unei introiecții, constituind „nucleul supraeului” (1924/1985). Bazându-se pe teoriile lui Ferenczi (1909/1968), Klein (1955/1968
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o anumită măsură, este vorba de un fenomen universal.” Rosenfeld (1947, 1949) va aplica acest concept în studierea patologiilor psihotice, precum și a relației cu analistul. Mai târziu, el va considera că, pe lângă scopul său defensiv, acest proces este prototipul relației obiectuale (1952/1976). Ipoteza kleiniană de bază potrivit căreia mama este primul spațiu în care nou-născutul își proiectează angoasele intolerabile furnizează prototipul identificării proiective „rele”. Printre autorii post-kleinieni, Bion va fi acela care va stipula că, în schimb, prototipul identificării proiective
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai multe dintre elementele înconjurătoare pentru a face față unei realități prea frustrante. Căci, după Ferenczi, „în fond, omul nu se poate iubi decât pe sine; dacă iubește un obiect, el îl absoarbe”. Introiecția își pune pecetea pe orice iubire obiectuală și, în consecință, și pe transfer. Astfel, Ferenczi (1912/1968) o consideră un mijloc prin care interesele copilului se lărgesc. Freud va prelua de la discipolul său această expresie pentru a vorbi despre modul în care eul supune „introiecției” obiectele sursă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care-l poate îndeplini refuzul ce apare în momentul unei percepții traumatice copleșitoare. Regresietc "Regresie" Definițietc "Definiție" Regresia constituie o revenire - mai mult sau mai puțin organizată și tranzitorie - la moduri de expresie anterioare ale gândirii, la conduitele sau relațiile obiectuale, în fața unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de angoasă sau de frustrare. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Regresia este o metaforă. Ea provoacă de la bun început o mișcare defensivă, de repliere, de întoarcere înapoi, în opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o îndeplinește realizarea unei dorințe ce infirmă realitatea parentală: copilul își exprimă fără ocolișuri aspirația de a-și vedea visul împlinit pentru a se simți trăind într-un context mai sigur, ce se referă în special la sistemul de relații obiectuale stabilite cu părinții săi. În sfârșit, putem presupune că visul nu este doar realizarea unei dorințe infantile, ci și o întoarcere spre înapoi într-o tentativă de figurare a traumatismelor provocate de despărțirea părinților, pentru a le putea domina. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
comandă, tocmai pentru că este inconștient - atunci când e pusă în slujba transferului (Freud, 1915/1977). A. Freud (1965/1968) subliniază că „în ceea ce privește transferul propriu-zis, atât copiii, cât și adulții repetă prin regresie și pun în scenă, în jurul persoanei analistului, relațiile lor obiectuale la toate nivelurile de dezvoltare”. Astfel, își face treptat apariția ideea însoțirii pacientului în regresie de către terapeut (Balint, 1968/1971; Winnicott, 1954/1969; Searles, 1955/1977). Dar, deși funcția de aliat pe care o poate căpăta regresia este recunoscută încă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
programare distribuită; prelucrări paralele; sisteme cu toleranță la erori; inteligența artificială: logica fuzzy, rețele neuronale, sisteme expert, agenți inteligenți. Schimbările principale care influențează sensibil ciclul de dezvoltare al software-ului sunt legate de: programarea orientată pe obiect, baze de date obiectuale, medii de programare distribuită, inclusiv SGBD distribuite, sisteme expert. Aceste elemente, coroborate cu evoluția către sistemele cu arhitectură deschisă, trebuie să satisfacă toate cerințele utilizatorilor legate de securitatea și confidențialitatea datelor, legare în rețele, acces distribuit, grafică, timp partajat, multiprogramare
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
baze de date tip rețea (modelul rețea), care operează cu mulțimi de date structurate în rețea; baze de date relaționale (modelul relațional), care operează cu mulțimi de date structurate pe baza teoriei matematice a relațiilor dintre ansambluri; baze de date obiectuale, în proiectarea cărora sunt avute în vedere conceptele abordării obiectuale, care ține seama de aspectele statice și dinamice ale obiectelor. Abordarea datelor, în contextul bazelor de date, se face pe următoarele niveluri, considerate niveluri de abstractizare: Nivelul fizic sau intern
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
mulțimi de date structurate în rețea; baze de date relaționale (modelul relațional), care operează cu mulțimi de date structurate pe baza teoriei matematice a relațiilor dintre ansambluri; baze de date obiectuale, în proiectarea cărora sunt avute în vedere conceptele abordării obiectuale, care ține seama de aspectele statice și dinamice ale obiectelor. Abordarea datelor, în contextul bazelor de date, se face pe următoarele niveluri, considerate niveluri de abstractizare: Nivelul fizic sau intern este nivelul elementar la care pot fi considerate datele și
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
supratextual sau, oricum, să nu ridice inutile semne de întrebare (Cine?, Ce?, Cum?), să nu genereze inutil ezitări de lectură, confuzii sau neclarități. Alteori, credibilitatea se decide la nivelul observației în sine, ea respectând sau nu logica propriu-zisă a realității obiectuale. Este nefiresc, prin urmare, să trecem pe lângă un om și noi să știm ce anume gândește. Este la fel de nefiresc să-i facem un portret amplu și să nu ne rezumăm la o impresie dominantă, la o singură trăsătură fizic-vestimentară. Nu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de ireal, de virtual. Hibridarea permanentă a realului de virtual și invers stă probabil la baza progresului spiritului prospectiv și progresiv al conștiinței umane. Fiecare obiect virtual trimite spre un altul, deschide noi posibilități de invenție și de imaginație. Universul (obiectual, semantic) devine dilatant, fluid, maleabil, dispus să primească orișice. Arhitectura și conținuturile adiacente devin infinite prin mașinațiunile conștiinței năucitoare. Realitatea adăugată (suplimentată) reprezintă un grad mai mare al prezenței realității peste care se adaugă una confecționată, inventată. Se spune despre
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o școală reală, cu pereți și bănci. Pe măsură ce utilizatorii Web din școală devin tot mai pretențioși, sunt inventate și adăugate tot mai multe metode (instrumente) de utilizare și noi oportunități. Procesul virtualizării cuprinde mai multe componente, de la aspectele subiective și obiectuale, până la cele relaționale sau procesuale. Virtualizarea vizează mai multe instanțe (vezi Michel, 1999): actorii implicați: educații luați ca indivizi, care pot beneficia de resurse virtuale la distanță, prin înscriere regulată, temporară sau excepțională la diverse rute de formare, diferite grupuri
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mașină, între om și informație, între om și om. Biblioteci întregi sunt acum scanate, iar ceea ce intră nou apare dintru început într-o formă digitală. Tot mai des se construiesc biblioteci virtuale, care nu mai au corespondențe în plan spațial, obiectual. În al treilea rând, crește accesibilitatea la sursele cunoașterii și nu mai sunt interpuse bariere (spațiale, financiare, temporale); dacă apar, acestea sunt ușor depășite. Orice comunitate care se respectă își dezvoltă cadre tehnice de acces la cunoaștere. Izolarea ține de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în acord cu noile exigențe. Se vorbește tot mai des despre dispozitive de învățare la distanță, despre dispozitive de mediatizare a cunoașterii și despre inginerii ale formării. Termenul dispozitiv educativ are o conotație compozită, nu are numai un înțeles strict obiectual. Dispozitivul esteă Ăo organizare de mijloace în serviciul unei strategii, al unei acțiuni orientate, planificate, vizând obținerea unui rezultat [Ă] un dispozitiv este o instanță, un loc social de interacțiuni și de cooperare posedând intenții, funcțiuni și modalități de interacțiuni
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Este posibil ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu La țigănci, destinul junelui supranumit Pink Floyd, poveste-n poveste
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
Mușu 1990). ACȚIUNE (< fr. action, cf. it. azione, lat. actio, -onis) - Formă de manifestare construită individual, pe baza unui plan mintal, ce cuprinde elemente ale necesității interne și externe. Pe plan psihocomportamental, acțiunile pot fi: mintale, corporale, concrete și verbale, obiectuale, structurale etc., putând fi modelate în funcție de structura stimulilor ce le determină. Sub raport structural, acțiunile pot fi liniare și circulare, iar pe plan calitativ pot fi materiale și mintale. După Wallon (1975), orice acțiune are un motiv, un scop și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cinste, aproape „muzeificată” : țăranii români, de pildă, au creat în acest scop „camera bună”, iar o anumită tradiție citadin-burgheză a introdus relativ recent în locuințele noastre „vitrina”. Fiecare neam ține deci, într-un fel sau altul, la propria sa moștenire obiectuală - iar cînd neamul devine națiune, acesta va schimba camera bună a fiecăruia cu muzeul tuturor. Asemănările se opresc însă aici. Supus regulilor atît de diverse ale rudeniei, acest „patrimoniu domestic” ia forme foarte diferite în diferite culturi. Este ceea ce m
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și dezintegrării culturilor sportive, -a relației culturii sportive cu alte sfere ale socialului etc. Ca disciplină științifică, relația cu societatea, sub aspectul său structural, are o relativă autonomie și are, forma logică a oricărui proces de cunoaștere: -fundamente teoretice, -sferă obiectuală (elemente structurale și funcționale ale domeniului culturii), -dinamică socială a acestui domeniu și cadrul său instituționalizat, -metode și tehnici de cercetare normativă a culturii sportive. Cultura sportivă „interesează” mai multe științe: filosofia, antropologia, etnologia și etnografia, etica, estetica, istoria, lingvistica
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-științifică: în care, prin intermediul științelor adjuvante (matematica, sociologia, anatomia, filosofia, psihologia) se ameliorează formele corpului, pentru a se ajunge la transformarea sufletului omului. Activitatea sportivă operează în cadrul unui registru de elemente perceptibile și/sau inteligibile - de natură sonoră, gestuală, plastică, obiectuală, noțională, simbolică, geometrică - asupra cărora se aplică algoritmi de supra - ordonare morfologică și sintactică, în acord cu principiile unei logici implicite și de natură specifică, rezultatul fiind edificarea unei forme finite în relația aleatorie dintre sistemul sportiv și non-sportiv, pe când
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
intereselor cognitive și profesionale, formarea aptitudinilor de investigare științifică, precum și a unui stil de muncă independentă. Copilul trebuie Învățat cum să Învețe. J. Bruner susține că orice temă poate fi prezentată În forme care să pună accent fie pe acțiuni obiectuale, fie pe imagini, fie pe mijloace verbale, aici se vede importanța aplicării În procesul de Învățare a principiului unității didactice dintre senzorial și rațional În concluzie accentul se pune pe acțiuni obiectuale și procedee imagistice, procedee de simbolizare și pe
Modern şi eficient in cadrul activităţilor comune din invăţămantul preşcolar. In: Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
forme care să pună accent fie pe acțiuni obiectuale, fie pe imagini, fie pe mijloace verbale, aici se vede importanța aplicării În procesul de Învățare a principiului unității didactice dintre senzorial și rațional În concluzie accentul se pune pe acțiuni obiectuale și procedee imagistice, procedee de simbolizare și pe mijloace verbal - logice. Educatoarea trebuie să Întrețină o atmosferă de conlucrare, care să stimuleze activismul copiilor. Didactica modernă prevede ca educatoarea să fie bine pregătită profesional, În mod sistematic, deoarece ea modelează
Modern şi eficient in cadrul activităţilor comune din invăţămantul preşcolar. In: Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
abilități ca: observația, anticiparea unor probleme, formularea de întrebări, căutarea unor răspunsuri, clasificări, comparații, sinteze, COMUNICARE. Elemente care fac parte și din strategiile didactice utilizate de școală, dar care au deplină aplicabilitate doar prin prezența într-un sistem de referință obiectual, în care demersul răspunde necesităților derivate în primul rînd din comunicarea vizuală. Nu poate fi neglijat faptul că localizarea în spațiul muzeal determină o solicitare a tuturor simțurilor: auzul, senzațiile tactil olfactive, este cazul muzeelor de știință și tehnologie, unde
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
pluș, cum nu dorm de grija orei de educație fizică de a doua zi decât dacă le masezi tălpile, cum îi apucă amorul și nu știu ce să facă din el, cum se umplu de prețiozități peste tot pe unde aveau teorii obiectuale cu două zile înainte, în fine, despre lucruri. Și nu-ți vine să scrii despre asta, pentru că știi cu precizie că în momentul în care ai scrie prima literă vei fi alterat deja metamorfoza perpetuă despre care ar fi să
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
sistemului nervos. Instrumentarul său constituie totalitatea fenomenelor și proceselor prin care se realizează formele cele mai complexe (psihice) de orientare și reflectare și care pot fi cognitive, afective și voliționale. Aceste fenomene, de natură ideală, subiectivă, diferențiate de fenomene matreiale, obiectuale, sînt denumite fenomene p. Conținutul p. uman reprezintă orientare în mediul problematic al existenței omului, iar obiectul rămîne adaptarea la mediul uman. P. uman a apărut sub influența procesului de muncă în vederea optimizării existențiale și a necesității sociale de comunicare
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]