162,182 matches
-
formele benigne ale scepticismului și ironiei. în mentalitatea kitsch-ului totalitar, omul care (își) pune întrebări este dușmanul nr. 1. Cuvintele (limba de lemn) ascund contrariul lor, urîtul și tristețea poartă masca frumuseții și bucuriei, zîmbetul și cîntecul devin la fel de obligatorii ca și certitudinile absolute. Dacă ar fi să dau o definiție kitsch-ului politic, aș spune că este vorba de orbirea reală, simulată sau impusă în fața realității și manipularea acesteia în așa măsură încît să se excludă din sfera ei
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
excludă din sfera ei tot ce ar putea dăuna aparențelor prefabricate după un tipar artificial. Pretenția regimului ceaușist de a înfățișa societatea românească de tip comunisto-fascist drept cea mai bună dintre lumile posibile, de a transforma culoarea roz-pastel, voia bună obligatorie și imaginea neprihănită și radioasă a poporului român în "marca fabricii" acestui regim, ce se caracteriza în realitate prin cenușiu-închis și negru - iată un exemplu clasic al kitsch-ului politic! Este vorba deci de ficționalizarea realității, prezentată drept contrariul ei
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
lui comercială este una legitimă. Atunci cînd un fenomen nu este încă structurat, cînd normele juridice nu funcționează la parametri normali și cînd spațiul spontaneității este mult mai mare decît acela supus unor reguli stabile, este de bănuit că echilibrele obligatorii dintre valoarea culturală a operei de artă și valoarea ei de piață sînt grav perturbate. Și, în pofida unor aparențe, lucrurile chiar așa stau. În absența unei informații largi și libere, în afara unei circulații neîngrădite a obiectelor artistice, în condițiile de
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
însenineze, proporțional, comunicarea. N-ar strica și o mai mare grijă pentru imagine, întrucît portretul Dan C.-ului nu este decît un exercițiu de grafician amator care-și oferă serviciile prin stațiunile turistice, și pentru secvența literară, dacă ea este obligatorie, deoarece excepționalul poem al lui Mazilescu, stingher în arhitectura gravă a revistei, își pierde, din pricina contextului, substanța estetică și își supradimensionează mesajul moral prin decupajul laturii lui expresioniste. ...Axioma ot o revistă gravă, în care dezbaterea culturală și analiza pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
un exclusivism păgubitor, ale cărui rădăcini se află pe de o parte în mentalitatea asumată de factură materialist-utilitară, a iluminismului, iar pe de alta în cea, fie și subliminală, a materialismului dialectic și istoric care a constituit vreme îndelungată uniforma obligatorie a minții și a discursului nostru. Dacă în fostele țări comuniste marxism-leninismul e măcar formal depreciat, nu același lucru se poate afirma despre unele, deloc neglijabile, medii occidentale, unde i se acordă încă bizare onoruri. Astfel un Daniel Dubuisson consideră
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
Ce scriem? Unde publicăm? Cu franchețea care îl caracterizează, Vasile Dan susține că nu este suficient să ne păstrăm onorabilitatea în perimetrul textelor noastre, că răspundem și pentru contextele în care ne manifestăm. "Închei " subliniază eseistul " cu precizarea, pentru mine, obligatorie: contează unde publici!" Contează, bineînțeles. Nu poți să-ți afișezi semnătura în publicații imunde pretinzând că scrisul tău e imaculat. Ar fi ca și cum auzind țipetele unui om înjunghiat pe stradă ai închide repede ferestrele și ai asculta muzică de Mozart
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
tău./ Iarăși și iarăși cuminecîndu-te,/ inocentule Inocențiu, Ioane,/ pastor miserae nationis/ romano-valachicae" (Către Inocențiu). Așadar "necumințenia" celui ce și-a dorit a sluji idealul "cumințeniei" n-ar putea fi decît fața subiectivă a unei cumințenii obiective, irevocabile precum Soarta, cumințenie obligatorie a noastră a tuturor.
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
acestei prime ediții, la care s-ar fi putut raporta deschis. Nu am nici o explicație pentru această incorectitudine: lipsă de informație nu are cum fi, lipsă de onestitate ar fi prea grav. Pentru mine rămâne un mister ignorarea acestei referințe obligatorii la ediția anterioară a unuia din cei mai importanți istorici literari, fie și printr-o simplă mențiune, dacă nu printr-un comentariu. Principala "defecțiune" a ediției Zaciu e intervenția cenzurii, care a suprimat câteva fraze, cuvinte și aproximativ trei-patru pagini
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
sugerând ideea de puritate, idee întărită de comparativul Ťcristalť" recunosc, mi-au lipsit! Nimeni nu-mi mai istorisise de mult, în două-trei pagini ample, cum a furat Nică cireșele și cum a încercat să vândă pupăza la iarmaroc. Iar poeziile obligatorii din manualul de limba română pentru gimnaziu, Bade Ioane, Floare albastră, Testament erau, trebuie să recunosc, îngropate în podul cu vechituri, lângă Fefeleaga, Agripina și Moș Dănilă. Nu mi-am imaginat că asemenea texte ar putea servi drept repere (critice
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
opere? Nu vă speriați, băieți, de fapt este vorba doar de Ťromanul exemplarť Amintiri... și de un fragment-două din Harap Alb. Dacă stăm să ne gândim mai bine, nu e vorba nici măcar de atât! Ne vom opri, copii, la fragmentele obligatorii din vechea programă, trecând, la lecturi suplimentare, Despre neajunsul de a te fi născut. Doar ca titlu, ca sintagmă care "dă bine", preluată fără ghilimele: Un fior de resentiment răzbate din străfundurile ființei personajului despre acest neajuns de a te
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
Dar cum arată Sulina acum, ce a mai rămas din mitul orașului liber de altădată, ce relație mai are actuala așezare cu propria sa identitate istorică, iată cîteva întrebări care trebuie puse și repetate obsesiv pînă cînd răspunsurile vor deveni obligatorii, vizibile și, mai ales, definitive. Pînă la răspunsurile practice, avem unul simbolico-poematic: Sulina este o utopie istorică, un exercițiu pur de ficțiune administrativă, o fabulație a geografiei și un germene carbonizat, o firavă resursă de ADN pentru Europa de mîine
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
supraviețuirii mele, în timpul regimului comunist - ci, mai cu seamă, păstrarea intactă a resurselor de scepticism. M.I.: Cum erați când s-a terminat războiul? B.E.: Când s-a terminat războiul eram un tânăr foarte umilit care făcuse, ani de zile, muncă obligatorie. Întâi, la Ťvelodromť, unde am învățat pentru prima oară ce înseamnă munca fizică săpând, plivind și culegând legume. Apoi, condamnat de aceleași legi rasiale la o alt fel de muncă silnică, mult mai traumatizantă pentru tânărul care eram la data
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
de astăzi, predominant culpabilizante, au făcut toți cei care au publicat atunci. erau ele gândite, chibzuite sau erau ,în aerul timpului"? Cît erau, dacă erau, de calculate? B.E.: Nu, nu. Ele nu erau calculate. }ineau de o retorică a vremii. Obligatorie. Știai nu doar ce trebuie să spui, știai și cum trebuie s-o spui. M.I.: Existau niște coduri, prin urmare. B.E.: Într-adevăr. Dar aveam să mă desprind relativ curând de aceste Ťcoduriť, de aceste constrângeri. În 1956 izbucnea revoluția
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
noastre". Era atmosfera creată de interzicerea pentru evrei a practicării unor profesii (avocatură, educație școlară, artă, literatură, publicistică etc.), legea chiriilor, confiscarea aparatelor de radio (mai târziu în timpul ,comunismului" nu aveai voie să asculți ,Vocea Americii" și ,Europa liberă"), munca obligatorie doar pentru evrei (cu scopul de a-i umili), interzicerea părăsirii orașului, a țării, ,zvonurile" (adevărate, de fapt) despre execuții, deportări, etc. Cândva, Sebastian scrisese - ,Nu suportasem niciodată nici o umbră de echivoc asupra calității mele de evreu". Profesorul Nae Ionescu
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
în reviste de specialitate, dar și în volume colective, uneori mai greu accesibile. Sînt astfel puse la dispoziția unui public mai larg texte care au lansat idei și au clarificat probleme controversate - și care au constituit, în ultimele decenii, lecturi obligatorii pentru formația lingvistică a generații de studenți și profesori. Selecția și gruparea textelor asigură cărții o unitate evidentă, pusă sub semnul dinamicii limbii: sînt urmărite modificări ale sistemului lingvistic, cu convingerea că perspectiva istorică face mai ușor de înțeles starea
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
nenumărate ocazii de a-și expune teoriile populist-demagogice la ore de vârf și în cantități suficiente pentru a prosti populația. Chiar dacă reușeau să blocheze administrația și să beneficienze de nenumărate premii de consolare, pesedeii nu reușeau, totuși, să aibă vizibilitatea obligatorie în cazul oricărui partid mare. Așa încât, mâna întinsă de Tăriceanu și Băsescu ar putea fi salvatoare pentru echipa post-iliesciană. Pentru ca astfel de lucruri să nu se întâmple, pentru a nu rata despăducherea morală de care avem nevoie mai mult ca
Tăcerea furtunii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11512_a_12837]
-
clasice, s-ar înregistra omisuni stabile (ar lipsi de pildă infinitivul perfect sau relativele cu pronume în dativ și mai ales în genitiv: ,omul a cărui pălărie..."), dar ar putea apărea și reguli inedite, privind combinații devenite în vorbire aproape obligatorii. Una dintre acestea s-ar baza pe observația că în româna actuală conjunctivul cu valoare de imperativ e aproape întotdeauna precedat de o marcă specifică, dezambiguizatoare: interjecția hai, cu diferitele sale variante, analoge conjugării verbului (haideți, haidem), ori populare și
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
politică cea mai periculoasă pentru ,națiunea" basarabeană, a cărei logică duce spre un izolaționism euforic, adică o enclavizare, o închidere în sine ca o aberantă formă de apărare. Până în 1940 această opțiune ideologică era benevolă, dar după 1940 închiderea era obligatorie, manifestată și administrativ, iar N. Costenco va fi o victimă a acestui blocaj, suferind 15 ani de detenție tocmai pentru fostul ,naționalism". Una era regionalismul său exclusivist și închistat din anii '30 și cu totul altceva sovietismul moldovenesc din anii
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
eventualii susținători ai ideii monarhice. Chiar dacă sistemul politic imaginat de Culianu (cu un președinte slab și un parlament puternic) nu a funcționat niciodată în România, unele dintre soluțiile preconizate la sfârșitul anului 1989 își mențin intactă actualitatea (strîngerea unui număr obligatoriu de semnături pentru înființarea unui partid politic, renunțarea treptată la serviciul militar obligatoriu și trecerea la o armată alcătuită din profesioniști, pe bază de contract, introducerea diferitelor tipuri de impozite, acordarea diverselor forme de autonomie în zonele în care o
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
de tip, care lucrează în tăcere și care pune carte după carte, și până la urmă lucrurile încep să se aranjeze. Mi s-a spus că la facultățile de literatură, la catedrele de teoria literaturii, se predă, se dau ca lucrări obligatorii de consultat, cărțile mele. Începe să se recunoască și un astfel de efort. Asta nu înseamnă că îi elimin pe alții, dar o cultură trebuie să fie cât mai bogată, cât mai diversificată, cât mai variată în tendințe. Dacă suntem
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
-mi acord merite și așa mai departe. M.I.: După 1964 ați venit la Cluj. Cum v-ați adaptat la ambianța culturală clujeană? Dumneavoastră erați totuși ieșean. A.M.: Nu m-am adaptat deloc. Pentru mine Clujul a însemnat al doilea domiciliu obligatoriu. Eu am devenit clujean dintr-o întâmplare, între timp familia mea s-a stabilit la Cluj. Dacă s-ar fi stabilit la Călărași, m-aș fi dus la Călărași. Dar s-au dus la Cluj. Acolo erau ierarhii locale. Am
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
de savant, cu intuiții inopinate, nu rareori excentrice. Nimeni nu a protestat că o reuniune oficială a admis în expozeul central un ton mai puțin ceremonios și unele întrebări provocatoare. Cum e citit în prezent autorul în afara școlii cu programul obligatoriu și a seminariilor de specialitate în universități? Ce poziție ocupă el printre formatorii de opinie contemporani, în care curente inovatoare pe planul artei, filosofiei, eticii poate fi plasat? George Steiner a afișat un optimism ponderat, dar n-a ocolit semnele
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
care impune cartea. În concurența acestor edituri, la care aș adăuga succesele de casă ale editurilor Compania "Curtea Veche" și Albatros, cel care iese treptat în cîștig e scriitorul autohton, care nu mai e privit ca un soi de povară obligatorie de editurile noastre. Ceea ce nu exclude competiția. De fapt, scriitorul român care vrea să rămînă pe piață va trebui să accepte că nu ajunge să scrie cărți "geniale", ci și cărți care să-și găsească audiență. Sînt și cărți destinate
Scriitorul român față cu cititorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11640_a_12965]
-
mi-am propus să relatez, în această simplă cronică de semnalare a unei mari izbânzi editoriale, istoria relațiilor criticii românești cu manuscrisele eminesciene, fie și pe scurt (de la Iorga și Călinescu la D. Vatamaniuc și Petru Creția, cu o stăruință obligatorie asupra lui Perpessicius), și nici să analizez în sine acest prim caiet, facsimilat acum. Acestea pot fi obiectivele unor cercetări speciale, ale căror rezultate necesită, pentru a fi înfățișate, un spațiu publicistic mai amplu de desfășurare. Într-o primă instanță
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
în ultimii ani ai comunismului, cum a fost posibil ca Nicolae Ceaușescu să se mențină la putere mai bine de un sfert de veac, paradoxul tranziției de după căderea comunismului. Stalinism pentru eternitate de Vladimir Tismăneanu este o carte fundamentală, lectură obligatorie pentru toți cei preocupați să cunoască și să înțeleagă istoria recentă a României. Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, traducere de Cristina Petrescu și Dragoș Petrescu, postfață de Mircea Mihăieș, Editura Polirom, Iași, 2005, 416
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]