381 matches
-
nici doi bani Nici să mă aibă-n inimi. Mă rog pentru cei ce-mi vor rău Încerc să fac doar bine Chiar dacă mă lovesc mereu Și n-au milă de mine. Le fac doar bine tuturor Și răni le oblojesc Le sar mereu în ajutor Fiindcă ...eu îi iubesc. Dar tot nu este deajuns .... Nu pot schimba o lume Răul mai tare a pătruns Și binele apune . Doamne, te rog cu glas fierbinte Să ai mila de noi Și să
RUGĂCIUNE de LUMINIȚA POSTOLACHE în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372400_a_373729]
-
-mi stă în “gât”-scuze: Ce-ar face unii din românașii noștri deprinși cu “anonimatul” totuși selectiv printre cartofori, mici-mici dar știm și noi ceva și nu ne lăsăm mai prejos decât alții și cu “subteranele” destinațiilor în care-și oblojesc rănile “dependenței” unor pasiuni “vicioase”, sau cu incoerența sau chiar inexistența legilor dac-ar fi să treacă întâmplător pe-aici? Dar neîntâmplător?! Ar mai veni nevestele după ei sau chiar “munca”? Păi, asta d-aicea, ce e? Creștinește, să nu
CU DOTĂRILE ELECTRONICE DI L.V. CEAŞCĂ AR FI CĂZUT LA...PAŞTELE CAILOR! (IX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372790_a_374119]
-
Acum EU voi lua doar un proscris, Căci și-așteptă mulți - în ghilimele, Că nu-și fac nici la sfârșit metenele.. Tu încă n-ai.. tu trebuie să iubești, N-ai căutat degeaba și-ai să găsești! Ce nu-ți oblojești în al tău interior Trebuie să fie și lângă-ți exterior..!” Da, poate se va împlini a întâmpla, Când și tu ai să fi lângă marea ta, Toată marea Ta de pace, aceea lină, Ce-ți cheamă dragostea să vină
RĂVAŞUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371285_a_372614]
-
palate, Cu tineri buni și curajoși, Cu zâne și-mpărați frumoși... Minciunile le-aș face basme Cu oameni care știu iubi Și pentru care adevărul, E modul demn de a trăi. Din vorbe grele aș face miere, Să pot să oblojesc cu ele, Răni de cuvânt ce-am tot primit Și sufletu-mi, des amăgit... Din oameni răi aș face maci, Să înflorească-n grâu, să-mi fie dragi! Sămânța să le-o pun pe pâine, Să o sfințesc, plângând, în
DACĂ AȘ PUTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344830_a_346159]
-
un fulger prin ochii furtunii îmi spuneai apoi mi-ai dezbrăcat inima în fața lumii cum îmi adunai părul în pumni să-l săruți dând deoparte iubirea cu grija cu care pregătești gâtul pentru tăiere o vreme doar fluturii mi-au oblojit rana în aripile lor și-n florile de piatră din râu se reflecta uitarea ca o fericire unică acum ai privirile bolnave de timp de mine visele imi spun că le dor ochii de mâinile care le frământă iar ca
REGĂSIRE CU FLORI DE PIATRĂ ŞI FLUTURI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345785_a_347114]
-
Pintilii, a primit îngăduința nesperată a pazei sovietice de a se opri la o fântână. În timp ce a băut fiecare în fugă un pumn de apă rece, care avea să le țină și de foame, iar câțiva dintre nefericiți și-au oblojit cu bucăți din cămășile slinoase rănile din tălpi, a ajuns la acel loc de răgaz încă o coloană de prizonieri. De fiecare dată când avea asemenea prilej, cu vocea înecată de emoție, Manole întreba: "Frați români, nu-i cumva printre
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
Național”, întâii mei cititori, până să treacă la postarea materialele oferite de mine. Am început să particip la evenimente de tot felul, inclusiv literare, după ce câțiva ani am stat țintuit în camera mea citind, scriind ori privind micul ecran, meditând, oblojindu-mă fizic și moral. Singura activitate fără goluri a fost cea legată de biserică. Prezența în lăcașul Domnului, din ce în ce mai activă, mi-a dat curaj, mi-a dat forța să rup lanțurile însingurării și să ies în lume cu fruntea sus
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
ei, încercam să ne fie adresată de la cea pe care o simpatizam, înlăturând alți pretendenți prin lupta minții și a iscusinței intelectuale. Deoarece, iscusința armelor este totuși la apus, tot din dorința ei, căci oricum, tot femeia era cea care oblojea toate rănile. Ne batem totuși pentru ea ca să-i fie bine și să nu ducă lipsa de nimic, ne străduim s-o facem fericită pe aceea care ne-a binecuvântat cu farmecele ei prin care numai când o vedem simțim
FEMEIA -UN MIRACOL! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347779_a_349108]
-
Pintilii, a primit îngăduința nesperată a pazei sovietice de a se opri la o fântână. În timp ce a băut fiecare în fugă un pumn de apă rece, care avea să le țină și de foame, iar câțiva dintre nefericiți și-au oblojit cu bucăți din cămășile slinoase rănile din tălpi, a ajuns la acel loc de răgaz încă o coloană de prizonieri. De fiecare dată când avea asemenea prilej, cu vocea înecată de emoție, Manole întreba: "Frați români, nu-i cumva printre
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
bătrâni memoria acestor gânduri încolăcite în jurul pieptului nasc un periplu poetic, dureros de real las aceste trăiri să se târască sub gardul alegerii, și trec în alta... băiatul râde... ochii mari, verzi, oglindesc cerul... bătăile inimii se ung cu miere oblojind fiecare rană (nemaiștiind numărul lor) cu un colț din zâmbetul lui nu are să știe niciodată că nu pot fi iarnă, fără cuib în suflet deși las ca oameni fără chip să treacă false atingeri peste mine doar el reușește să
TRĂIRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346753_a_348082]
-
o luptă de pe dealul Spătăreștilor moș Lică a fost rănit destul de grav la un omoplat. Un glonț i-a străpuns osul însă nu i-a atins încheietura. A rămas de trupele sale la spitalul orașului unde doctorul Segall l-a oblojit cum a știut mai bine pentru a putea să-i recupereze brațul. Moș Lică făcea parte din trupele sovietice, dar era din apropiere de Cernăuți. Acest lucru l-a ajutat mult căci vorbirea lui era cu un accent moldovenesc și
BELDIE; ORIGINILE LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346896_a_348225]
-
avea să-i dea fiului, substituind rolul tatălui, și numele) își aducea obolul său voluntar, ca infirmieră, la împlinirea marelui ideal al românilor. Trecuse multișor de vârsta măritișului și sărăcia de acasă și-a găsit leac în bucuria de a obloji rănile semenilor săi, cei meniți să poarte războaiele. Atunci, tocmai în vâltoarea luptelor de la Mărășești, l-a întâlnit, cu bucuria vecinătății, pe soldatul Ioan Musteață din Țibucani, sat aflat simetric față de Verșeni, pe celălalt mal al Moldovei. Oșteanul din Țibucani
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
ego gata să guste din toate aspectele vieții spre a le cunoaște și un alter-ego care punea stavila că un adevărat polițai al minții și care vâna pătimaș, cu ardoare, sălbatic, orice greșeală reală sau imaginara, ori cel care imi oblojea imensul orgoliu neacoperit de realizări pe măsură. Pe atunci mi se părea că o mulțime de împrejurări nu erau decât ramele în care eu trebuia să așez picturile. Pictăm cu înfrigurare propriile mele scene de viață și începusem să lucrez
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
cu Dimitri al meu, așa matur și poet cum e el. Poate că, într-un fel, toata iubirea pe care am simțit-o eu o să ajungă la el. Poate mă ajuți tu cu partea asta... Să vedem cum îmi mai oblojesc sufletul azi. Pe mâine, Ela" "Sunt repetenta la capitolul asta, dar mă pun pe învățat, să nu rămân pe toamnă:) Sunt repetenta: mereu și mereu în fața curățeniei și bunătății lui Toma. Sunt repetenta: mereu și mereu în fața umorului și inteligenței
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
coaptă-n sobă - Oblojit..., din vorbă-n vorbă, A scăpat și-i teafăr...tun, Vesel e, ce să vă spun?... Orice pacient, pe care Îl tratează de lingoare, Sau măseaua de-i umflată, Îi recomandă doar ceapă: - Locul să îl oblojești, Și-ai să vezi te lecuiești!... Fără să te chinuiești. Uite-așa vestea s-a dus Că-i doctor bun, cum nu-s Nici la vecini în apus. Că n-ar fi nimeni ca el..., Doar boierul, bătrânel, Îi spunea
DOCTORUL CEAPĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345459_a_346788]
-
cântecul doar acolo lin începea) Faust modern, fiu risipitor, aidoma tuturor creatorilor, poetul se mărturisește: Am trecut prin toată otrava viiturilor, spinii mi-au mușcat lacomi din carne, nicio grijă, ăsta-i rostul lor, de-a fi spini; mi-am oblojit rănile cu luminoasa iarbă a zăpezii, apă, câtă privirea, am văzut înapoi și-nainte, gândul meu pasăre adormită-n copac, un rod care pică; mi-am lepădat, pe rând, piele cu piele, toți pe lângă mine-au trecut, am auzit orele
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
înțeles, nu? i-a pus ea întrebarea mai mult să poată începe dialogul. - Da, așa mă cheamă si vream să vă rog... - Lasă! Mă rogi mai încolo. Mergi și spăla-te și să te văd dacă pot sa te mai oblojesc puțin, că nu-mi place cum arăți. Părinții tăi știu pe unde ai fost și ce ai pățit? - Nu știe nimeni și tata o să se supere când i-oi spune. - Aha! Că mama ta o să se bucure, sărmana de ea
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
Hestia să-i conducă! Curajul, vitejia, înțelepciunea dar și frumusețea ei au atârnat greu la luarea acestei decizii. Prin toate aceste calități, Hestia se făcuse iubită de întregu-i neam. Această dovadă de dragoste din partea poporului pentru Hestia parcă a mai oblojit sufletul bătrânului Zoltes ușurându-i plecarea la strămoși în fața cărora urma să dea socoteală pentru faptele sale. Dar zeița Bendis nu se arăta nici cu Hestia prea generoasă. În zadar încercaseră flăcăii s-o curteze, inima acesteia se arăta la fel de
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
a bătut muierea. Un vecin, Gheorghe a lu’ Safta, s-a dus să-l liniștească, dar l-a scos nebunul, în pumni, afară. L-a lovit rău. Îi curgea sânge din nas și de la o arcadă... Este în casă, îl oblojește nevastă-sa... Este doar el, muierea și copilu’ lor..., de vreo șapte-opt ani, răspunse omul imediat la întrebările polițistului. Făcându-i semn lui Brumă să se ocupe de martori, agentul principal Mititelu a început să urce pe trepte, una câte
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
iluzii,Țipând din răsputeri s-audă surzii.Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândulîngemănată-n sângeriu de daliiCu raze blânde, mângâind vitraliiCând viile-și musteau, timide, rodul...Și, contemplând, simțeam căldura mâiniiCum moale, lin, îmi oblojea frământul -În șuier aspru-nverșunat doar vântulMai biciuia neiertător tăciuniiDin vatra-ncinsă-n care râdeau macii.Îngenunchind pe pat de frunze moarteIubiri vetuste, născociri deșarte...Se zbuciumau a neputință vracii.Pe-un țărm pustiu, o ... XI. GEORGETA RESTEMAN - COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
ce ai, că nu-ți fac nimic! Să vadă Roxette ce ți-a făcut urâtul și nesuferitul de Tigran! îi arăt eu lui, de-l mai prind pe-aici... Vai, ce rană ți-a făcut! Vino la mama, să te oblojească! Hai să intrăm în castel, să căutăm niște fâșii de pânză și niște untură de oaie, pui-puicuț mic. Stai cuminte, la pieptul meu. Da, uite, mi-a dat Marta niște fâșii de cânepă și niște seu de oaie, dar și
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
pe scorpia cu „față umană”. Pe măsura curgerii suitei de întâmplări oribile, autoarea amplifică tensiunile poveștii, pe care le temperează cu încântătoare descrieri ale frumoaselor peisaje italiene. De fapt, frumusețile naturii reprezintă pentru Dorina un adevărat balsam cu care își oblojește adâncile răni sufletești și-i întărește dorința de a răbda toate chinurile acestei stări de sclavie. Numai așa își menține atitudinea de bun simț și demnitate sub tirul batjocurilor care o revoltă pe mama Nevicăi, pe soțul său, pe Ana
STAREA DE SCLAVIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372262_a_373591]
-
mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce-nainte-ți stă neprihănită, Apropie-te de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare din grădina inimii Presară peste ea și tandru-nviorează Neliniștile toate - albe nestemate, Strălucitoare-n gândurile ce vibrează. În dimineața asta poezia râde Pe-arcușul sufletului împăcat cu soarta, Cuvintele, -n delir, s-
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
la templul conștiinței mele,Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lunăCe luminează-ntunecimile sihastre.Tu, muritorule, cu sufletul deschideComoara ce-nainte-ți stă neprihănită,Apropie-te de ea ca de-o icoană vieși oblojește-o, dacă-i de priviri rănită!Mărgăritare din grădina inimiiPresară peste ea și tandru-nvioreazăNeliniștile toate - albe nestemate,Strălucitoare-n gândurile ce vibrează.În dimineața asta poezia râdePe-arcușul sufletului împăcat cu soarta,Cuvintele, -n delir, s-au îmbrăcat în roșu,Maiestuoase
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]