374 matches
-
să fie o greșală ), de diabet. A scris circa cincizeci de opere dintre care 28 au fost scrise în Veneția între 1723 și 1740, dar în prezent este citat în principal pentru muzica să instrumentala, în special concertele sale pentru oboi. Muzică să instrumentala a atras atenția în mod deosebit lui Johann Sebastian Bach, care a scris cel puțin două dintre fugile sale pe teme de Albinoni și a folosit în mod constant basul la exercițiile de armonie pentru elevii săi
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
surprinzător, următoarea intepretare a simfoniei va avea loc abia 15 ani mai târziu. Prima interpretare a versiunii revizuite a avut loc la Moscova pe 1 decembrie 1883, sub bagheta lui Max Erdmannsdörfer. Simfonia este compusă pentru piculină, două flauturi, două oboaie, două clarinete (în la și si bemol), doi fagoți, patru corni (în mi bemol și fa), două trompete (în do și re), trei tromboane, tubă, timpane, cinele, tobă bas și coarde.
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
concursuri naționale, a oferit numeroase concerte și a participat la toate Festivalurile Institutelor de Artă. Prima contribuție a lui Albert Guttman în domeniul muzicii de cameră datează tot din perioada studiilor la Conservator. Împreună cu alți colegi de studii: Edy Guți - oboi, Emil Franz - clarinet, Constantin Predețeanu - fagot, Wilhelm Bretz - corn, Albert Guttman a înființat un cvintet de suflători cu pian, ale cărui recitaluri de muzică de cameră s-au bucurat de aprecierea publicului, precum și de cea a Rectorului din acea vreme
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
calusărilor-25 sept. 1931) lucrarea a fost completată cu partea a IV-a Cântec bătrânesc (15 ian 1936) iar în 1942 a fost reorchestrata. Anul 1932 îi aduce lui Paul Constantinescu o nouă recunoaștere a talentului sau componistic: Cvintetul pentru flaut, oboi, clarinet, fagot și violina, (P. I , Allegro; P. a II-a, Andantino; P. a III-a, Allegro giocoso) terminat la 26 aprilie 1932, este distins cu PREMIUL ÎI „GEORGE ENESCU”. Anul 1938 consemnează o sumă de puncte de intersecție ale
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
lemn, cu ancie dublă. Însăși etimologia numelui său indică acest fapt (fr. "hautbois" - „lemn înalt/sonor”). În perioada interbelică, denumirea instrumentului în limba română era oboe (din limba italiană), iar mai devreme se folosea chiar formă franțuzeasca - hautbois. Interpretul la oboi se numește oboist. ul poate reprezenta și un registru de orgă cu tuburi, care imită sunetul instrumentului cu același nume. Timbrul oboiului se diferențiază de cel al altor suflători de lemn prin formă să conica. Oboiul este prevăzut cu un
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
limba română era oboe (din limba italiană), iar mai devreme se folosea chiar formă franțuzeasca - hautbois. Interpretul la oboi se numește oboist. ul poate reprezenta și un registru de orgă cu tuburi, care imită sunetul instrumentului cu același nume. Timbrul oboiului se diferențiază de cel al altor suflători de lemn prin formă să conica. Oboiul este prevăzut cu un sistem complex de clape pentru acoperirea cromatică a întinderii sale. Ambușura cu ancie dublă îl aduce printre cei mai dificili suflători (instrumente
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
franțuzeasca - hautbois. Interpretul la oboi se numește oboist. ul poate reprezenta și un registru de orgă cu tuburi, care imită sunetul instrumentului cu același nume. Timbrul oboiului se diferențiază de cel al altor suflători de lemn prin formă să conica. Oboiul este prevăzut cu un sistem complex de clape pentru acoperirea cromatică a întinderii sale. Ambușura cu ancie dublă îl aduce printre cei mai dificili suflători (instrumente de suflat) de lemn din orchestră simfonica (alături de fagot și contrafagot). Construcția conica îi
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
dificili suflători (instrumente de suflat) de lemn din orchestră simfonica (alături de fagot și contrafagot). Construcția conica îi acordă un sunet mai puternic amplificat decât în cazul altor suflători de lemn; totuși, un bun control asupra ambușurii poate remedia acest inconvenient. Oboiul se folosește ca instrument care dă tonul în orchestră simfonica, toate celelalte instrumente realizând acordajul după sunetul la central cântat de oboist. Oboiul este realizat din cimișir, abanos sau Africa Blackwood, mai rar întâlnim instrumente realizate din lemn de trandafir
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
decât în cazul altor suflători de lemn; totuși, un bun control asupra ambușurii poate remedia acest inconvenient. Oboiul se folosește ca instrument care dă tonul în orchestră simfonica, toate celelalte instrumente realizând acordajul după sunetul la central cântat de oboist. Oboiul este realizat din cimișir, abanos sau Africa Blackwood, mai rar întâlnim instrumente realizate din lemn de trandafir, Cocobolo și alte specii exotice. Între timp, există, de asemenea și alte experimente de succes cu folie de plastic sau cu materiale compozite
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
rar întâlnim instrumente realizate din lemn de trandafir, Cocobolo și alte specii exotice. Între timp, există, de asemenea și alte experimente de succes cu folie de plastic sau cu materiale compozite (deșeuri de lemn și fibre de carbon). De asemenea, oboiul poate fi realizat și din sticlă acrilica transparență. Oboiurile din ebonita și sticlă acrilica sunt deosebit de populare pentru utilizare în condiții climatice extreme, deoarece nu există pericol de rupere a lemnului. Instrumentul de aproximativ 65 de centimetri lungime, are un
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
Mecanismul complet automat este în Germania, Polonia și Țările de Jos deosebit de răspândit, cel semiautomat în Statele Unite și Franța. În plus, pe lângă clapele normale există și clape pentru triluri între do² - re²; do² - do# și la b - si b. Ambitusul oboiului se extinde în general de la și b mic până la la³ În perioada baroca, oboiul a avut ambitusul de două octave, intervale cromatice, de la do² la do³. Oboiul are un sunet puternic expresiv iar tehnică de suflare diferă între școlile tradiționale
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
semiautomat în Statele Unite și Franța. În plus, pe lângă clapele normale există și clape pentru triluri între do² - re²; do² - do# și la b - si b. Ambitusul oboiului se extinde în general de la și b mic până la la³ În perioada baroca, oboiul a avut ambitusul de două octave, intervale cromatice, de la do² la do³. Oboiul are un sunet puternic expresiv iar tehnică de suflare diferă între școlile tradiționale de la un sunet nazal până la unul catifelat. Din sunetul foarte moale caracteristic barocului, tonul
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
pentru triluri între do² - re²; do² - do# și la b - si b. Ambitusul oboiului se extinde în general de la și b mic până la la³ În perioada baroca, oboiul a avut ambitusul de două octave, intervale cromatice, de la do² la do³. Oboiul are un sunet puternic expresiv iar tehnică de suflare diferă între școlile tradiționale de la un sunet nazal până la unul catifelat. Din sunetul foarte moale caracteristic barocului, tonul oboiului s-a dezvoltat astfel încât s-a ajuns la sunetul oboiului modern cu
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
a avut ambitusul de două octave, intervale cromatice, de la do² la do³. Oboiul are un sunet puternic expresiv iar tehnică de suflare diferă între școlile tradiționale de la un sunet nazal până la unul catifelat. Din sunetul foarte moale caracteristic barocului, tonul oboiului s-a dezvoltat astfel încât s-a ajuns la sunetul oboiului modern cu o gamă largă de posibilități de redare a nuanțelor dinamice și un staccato rapid. Stilul de cântat variază foarte mult între școlile individuale, astfel unii oboiști, cum ar
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
la do³. Oboiul are un sunet puternic expresiv iar tehnică de suflare diferă între școlile tradiționale de la un sunet nazal până la unul catifelat. Din sunetul foarte moale caracteristic barocului, tonul oboiului s-a dezvoltat astfel încât s-a ajuns la sunetul oboiului modern cu o gamă largă de posibilități de redare a nuanțelor dinamice și un staccato rapid. Stilul de cântat variază foarte mult între școlile individuale, astfel unii oboiști, cum ar fi Albert Mayer și Leleux François, au menținut un sunet
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
ar fi Albert Mayer și Leleux François, au menținut un sunet catifelat-moale, în timp ce alți oboiști, cum ar fi Heinz Holliger, Pierlot Pierre și Burkhard Glaetzner, au un sunet luminos cu o tehnică de cântat nazala. Astfel s-a categorisit sunetul oboiului între „sunetul german” plin, voluminos și sunetul „francez” mai flexibil dar mai restrâns. Din cauza sunetelor armonice superioare foarte pregnante ale oboiului (mai ales 3, 4 și 5), incepand cu secolul al IX-lea, oboistul este cel după care se acordează
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
Pierre și Burkhard Glaetzner, au un sunet luminos cu o tehnică de cântat nazala. Astfel s-a categorisit sunetul oboiului între „sunetul german” plin, voluminos și sunetul „francez” mai flexibil dar mai restrâns. Din cauza sunetelor armonice superioare foarte pregnante ale oboiului (mai ales 3, 4 și 5), incepand cu secolul al IX-lea, oboistul este cel după care se acordează întreaga orchestră la repetiții. Oboiul este acordat în America, la aproximativ 440 Hz (la din prima octava). În Europa de Vest și Centrală
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
voluminos și sunetul „francez” mai flexibil dar mai restrâns. Din cauza sunetelor armonice superioare foarte pregnante ale oboiului (mai ales 3, 4 și 5), incepand cu secolul al IX-lea, oboistul este cel după care se acordează întreaga orchestră la repetiții. Oboiul este acordat în America, la aproximativ 440 Hz (la din prima octava). În Europa de Vest și Centrală „la” este acordat la 442-444 Hz iar la Viena de la 443 Hz la 446 Hz. Ancia Ancia dublă a oboiului, pe scurt "tub", este
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
întreaga orchestră la repetiții. Oboiul este acordat în America, la aproximativ 440 Hz (la din prima octava). În Europa de Vest și Centrală „la” este acordat la 442-444 Hz iar la Viena de la 443 Hz la 446 Hz. Ancia Ancia dublă a oboiului, pe scurt "tub", este făcută de oboiști din internoduri de tulpina de stuf (Arundo donax). Lemnul provine din regiunea din jurul Avignonului (sudul Franței) sau din California, în cazul în care acesta este crescut special pentru acest scop. Pozițiile în Franța
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
acest scop. Pozițiile în Franța la Frejus și Avignon au condiții climaterice speciale care nu se găsesc nicăieri în altă parte. Înainte de utilizare, oboistul înmoaie ancia în apă pentru a deveni flexibilă și pentru a putea fi utilizată. Calitatea sunetului oboiului depinde în cea mai mare parte de calitatea lemnului și a modului de productie atentă a anciei. Ancia constă dintr-un manșon (la capătul inferior există un tub metal conic) și lemnul, care este legat de acel manșon. Există școli
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
productie atentă a anciei. Ancia constă dintr-un manșon (la capătul inferior există un tub metal conic) și lemnul, care este legat de acel manșon. Există școli diferite și metode de construcție în consecință. Cea mai veche reprezentare a unui oboi precursor provine din anul 3000 î.Hr. în cele mai vechi timpuri a existat deja oboiul, cum ar fi instrumente: Aulosul grec sau Tibia română. Biblia menționează un instrument oboi-cum ar fi cel numit Chalil. Acest lucru a fost folosit în
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
metal conic) și lemnul, care este legat de acel manșon. Există școli diferite și metode de construcție în consecință. Cea mai veche reprezentare a unui oboi precursor provine din anul 3000 î.Hr. în cele mai vechi timpuri a existat deja oboiul, cum ar fi instrumente: Aulosul grec sau Tibia română. Biblia menționează un instrument oboi-cum ar fi cel numit Chalil. Acest lucru a fost folosit în templul din Ierusalim. Psalmistul David a cerut ca Dumnezeu să fie lăudat cântând cântece de
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
în templul din Ierusalim. Psalmistul David a cerut ca Dumnezeu să fie lăudat cântând cântece de laudă cu Chalilul. În Evul Mediu, au existat diferite forme de instrumente cu ancie dublă, cum ar fi Pommer sau Schalmei. Următoarea apariție a Oboiului datează, în secolul al VII-lea de Jean de Hotteterre. Oboiul baroc a fost fabricat cu șapte găuri și două lambouri. De-a lungul timpului, a fost dezvoltat în continuare și echipat cu mecanică sofisticateă. În secolul al VIII-lea
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
fie lăudat cântând cântece de laudă cu Chalilul. În Evul Mediu, au existat diferite forme de instrumente cu ancie dublă, cum ar fi Pommer sau Schalmei. Următoarea apariție a Oboiului datează, în secolul al VII-lea de Jean de Hotteterre. Oboiul baroc a fost fabricat cu șapte găuri și două lambouri. De-a lungul timpului, a fost dezvoltat în continuare și echipat cu mecanică sofisticateă. În secolul al VIII-lea au existat două forme principale ale Oboiului: Piccola oboi (formă de
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
de Jean de Hotteterre. Oboiul baroc a fost fabricat cu șapte găuri și două lambouri. De-a lungul timpului, a fost dezvoltat în continuare și echipat cu mecanică sofisticateă. În secolul al VIII-lea au existat două forme principale ale Oboiului: Piccola oboi (formă de azi) și Bassa oboi (Grand Hautbois). Primul Oboi modern își face apariția în jurul anului 1660, în zilele de Jean-Baptiste Lully și de Hotteterre Jean. Prima înregistrare a unui oboi poate fi găsită în Opera “Pamone” de
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]