374 matches
-
un instrument solo și orchestră de coarde. De obicei, partea solistă era încredințată unei violine, dar, mai târziu, în L’estro armonico, op. 3, rolul solist s-a încredințat mai multor instrumente. Ca o extindere particulară, s-a folosit violoncelul, oboiul și flautul transversal. După cum se pare, contrabasul și viola nu erau instrumente soliste (însă de când Telemann a scris un concert pentru violă, acest instrument nu era exclus cu desăvârșire). În timpul evoluției sale, concertul pentru un singur solist este preferat în
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
a doua calitatea exprimării, iar în partea a treia își exprimă virtuozitatea. Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară. Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt: fagotul, violoncelul, oboiul, flautul, viola d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină. 3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra. Formează o categorie mai deosebită, caracteristică stilului baroc. Concertul cu
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
1955; • Cvartet de coarde, opus 14 (1931), București, 1954; • Sextet pentru pian și suflători, opus 20 (1934); • Cvintet pentru coarde și pian, opus 27 (1938); Suită în trio pentru flaut, clarinet și fagot, opus 28 (1939); Suită în trio pentru oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu pentru clarinet și pian opus 74 (1953); • Nocturnă pentru corn și pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96 (1961); Două piese pentru violoncel și pian, opus 97 (1961), prelude, lied; Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi și pian, joc pentru clarinet și pian, capriccio pentru pian. MUZICĂ INSTRUMENTALĂ PENTRU PIAN • Suite lyrique pour le piano, opus 7 (1927), Paris, 1928; Sonatine pour le piano, opus 12 (1929), Paris, 1930; idem în Piese pentru pian de compozitori
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
de un pasaj fugitiv al cântecului lui Walther (încă în stadiul de schiță în actul II) ceea ce duce la superbul motiv al Primăverii, care ne reamintește de Walkyria. Apoi, într-o trecere foarte lejeră și amuzantă, încredințată viorilor, flauturilor și oboaielor, Wagner îi ridiculizează pe maeștrii cântăreți (inclusiv pe mărginitul Beckmesser care își masacrează serenada la sfârșitul Actului II înainte de adăugarea motivului Ridicolului în sine. Faptul că aici motivul Primăverii nu se impune încă arată că Walther și Sachs au încă
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
mai mari au cântat la fluier. Dumitru se familiarizează cu instrumentul și se înscrie la liceul de muzică în 1956. Din 1962 până în 1967 urmează cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi. Fărcaș i-a ascultat în înregistrări difuzate la radio pe taragotiștii Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. După absolvirea academiei clujene, învață autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului. și-a început cariera profesională în 1960
Dumitru Fărcaș () [Corola-website/Science/303381_a_304710]
-
în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi. Fărcaș i-a ascultat în înregistrări difuzate la radio pe taragotiștii Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. După absolvirea academiei clujene, învață autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului. și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureșul” din Baia Mare. În 1962 a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca, împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și
Dumitru Fărcaș () [Corola-website/Science/303381_a_304710]
-
al vocilor ale cărui sunete se obțineau prin ciupirea corzilor. "Aulosul "era un instrument de suflat cu numeroase variante: unele simple, tuburi cu găuri (că fluierele actuale) altele,având în locul în care se sufla, o ancie asemănătoare cu cea a oboiului de astăzi. În anul 146 î.Hr., cetățile grecești sunt cucerite de Imperiul Român, aflat în plină afirmare a puterii sale. La aceea dată, cultura română presupune cultură popoarelor autohtone-latine, influențată puternic de cultură popoarelor sclavagiste meditareene (Siria, Egipt). În urmă
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
(n. 9 mai 1945, Reșița, județul interbelic Caraș) este un compozitor, solist vocal, instrumentist (pian, instrumente cu clape, oboi) orchestrator, dirijor și profesor din România. A absolvit “Liceul de muzică” din Timișoara în 1963, la secția oboi-pian și “Academia de muzică” din București în 1968 la secția dirijat. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din anul
Marius Țeicu () [Corola-website/Science/303870_a_305199]
-
de compozitori au mai intreprins încercări fructuoase în acest gen: Orchestra, așa cum se regăsește ea la sfârșitul tranziției către clasicism, este formată din instrumente cu coarde și arcuș (vioară, violă, violoncel, eventual contrabas sau un echivalent), suflători de lemn (flaut, oboi, fagot), corni și timpane. Începând cu ultimele simfonii de J. Haydn, în orchestră sunt cerute trompete și clarinet (care nu este utilizat într-un număr mare de simfonii de W.A. Mozart). Sub influența operei lirice, se adaugă mai târziu
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
renumit sunet din jocuri. Sunetul a fost folosit în toate jocurile, cu mici variații de tonalitate și stil, mai puțin în . Sentiment general: Muzică Clasică și Mister. Compozitor: Nathan McCree. Colaborator: Martin Iveson. La începutului temei principale se aude un oboi, mai târziu melodia dezvoltându-se într-o melodie de orchestră mică cu influențe celtice. Notele muzicale ale sunetul solo de oboi rămân ca temă principală pentru viitoarele jocuri. Sentiment general: Muzică Clasică și Fantezie. Compozitor: Nathan McCree. Sentiment general: Muzică
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
Sentiment general: Muzică Clasică și Mister. Compozitor: Nathan McCree. Colaborator: Martin Iveson. La începutului temei principale se aude un oboi, mai târziu melodia dezvoltându-se într-o melodie de orchestră mică cu influențe celtice. Notele muzicale ale sunetul solo de oboi rămân ca temă principală pentru viitoarele jocuri. Sentiment general: Muzică Clasică și Fantezie. Compozitor: Nathan McCree. Sentiment general: Muzică Clasică și Aventură. Compozitor principal: Nathan McCree. Colaboratori: Martin Iveson, Peter Connelly și Matthew Kemp. Temele principale ale primelor trei jocuri
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
o Lara de "generție nouă" și se experimentează folosirea unei orchestre adevărate pentru muzica de fundal a jocului. Deși jocul nu a fost primit foarte bine de fani, totuși muzica jocului a fost foarte bine apreciată. În orchestră sau folosit oboi, harpă și flaut. Există câteva melodii din TR4 și TR5 care au fost reorchestrate pentru acest joc. Compozitorii sunt Peter Connelly și Martin Iveson iar orchestra a fost dirijată de David Snell. Peter Wraight a ajutat de asemenea la realizare
Muzica Tomb Raider () [Corola-website/Science/311773_a_313102]
-
(n. 22 iunie 1971, Katerineholm, Suedia) este o soprană suedeză, vocalistă a trupei Nightwish din februarie 2007. Înainte cânta alături de formația suedeză Alyson Avenue. Anette a început să cânte încă din copilărie. A început să studieze oboiul la vârsta de 8 ani. Mergea în turnee alături de mama ei și uneori cânta împreună cu formația acesteia. Mai târziu, a început să participe la concursuri de talente. Prima formație a cărei vocalistă a fost, Take Cover, era o formație de
Anette Olzon () [Corola-website/Science/311463_a_312792]
-
nivele. Se poate porni de la asemănarea (sau dimpotrivă, contrastul) între aspecte diverse: Cea mai răspândită variantă este prima, căreia i se subordonează catalogarea după construcția instrumentului (de unde pornesc familiile de instrumente, concept refuzat de unii teoreticieni). Astfel, cornul englez și oboiul sunt privite ca mult mai înrudite între ele, față de clarinet. La un nivel mai intim, instrumentele construite pentru a avea aceleași posibilități tehnice (și purtând același nume, de exemplu: două tube în si bemol) se diferențiază prin calitatea construcției, materialele
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
VI-a (august, 2005); Cântată de Crăciun ÎI, pentru cor mixt și orchestră (august, 2005); Divertisment în stil clasic, pentru orchestră (noiembrie, 2005); Concert pentru orchestră de coarde (noiembrie, 2005); Cvartet de coarde nr.3 (noiembrie, 2005); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot (noiembrie, 2005); "Badea-i cu două drăguțe", coruri mixte (decembrie, 2005); Simfonia a VII-a (16 ianuarie, 2006); Dansuri din ținutul Aradului, pentru orchestră (1 ianuarie, 2006); 12 Marșuri de concert, pentru orchestră (februarie, 2006); Dansuri românești
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
populare pentru voce și orchestră (noiembrie, 2006); Jocuri din Bihor III, pentru orchestră (noiembrie, 2006); Concert pentru flaut și orchestră (decembrie, 2006); Lieduri pe versuri de Monica Pillat (decembrie, 2006); Concert pt. fagot și orchestră (27 decembrie, 2006); Concert pentru oboi și orchestră (6 februarie, 2007); Rapsodie pentru corn și orchestră (aprilie, 2007); Dansuri din Transilvania ÎI, pentru orchestră (aprilie, 2007); Fantezie pentru pian și orchestră (mai, 2007); Dansuri din Transilvania III, pentru orchestră (iunie, 2007); Variațiuni pe o temă de
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
De asemenea, alte surse importante de inspirație au fost reprezentate de către cinematografie (Stockhausen 1996b) și de către artiști vizuali, cum ar fi Piet Mondrian (Stockhausen 1996a, 94; Texte 3, 92-93; Toop 1998) și Paul Klee (Maconie 2005, 187). 1951 Kreuzspiel (pentru oboi, clarinet bas, pian și trei percuționiști) 1952 Klavierstücke I - IV (pian) 1953 Kontra - Punkte 1955 Klavierstücke V - VIII (pian) 1956 Gesang der Jünglinge im Feuerofen (muzică electronică) 1956 Klavierstück XI (pian) 1957 Gruppen (pentru 3 orchestre) 1959 Zyklus (pentru un
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]
-
Argeșului”. Au fost folosite părți din opera rock - musical „Meșterul Manole”, care a fost interzisă de cenzură; Având subtitlul „uvertură”, a apărut pe discul din 1973, formula de la înregistrări fiind: N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, oboi, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. Se discută despre posibila invitare a lui Liviu Butoi pentru a interpreta partitura oboiului. O a doua înregistrare a piesei (de aceasta dată mai scurtă, fără ultima strofă din fragmentul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
din 1973, formula de la înregistrări fiind: N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, oboi, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. Se discută despre posibila invitare a lui Liviu Butoi pentru a interpreta partitura oboiului. O a doua înregistrare a piesei (de aceasta dată mai scurtă, fără ultima strofă din fragmentul apărut pe disc în 1973) a fost făcută în 2000, pentru albumul apărut în același an, „În umbra marelui U.R.S.S.” (reeditat în 2003
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
înregistrare se află pe discul „Symphoenix/Timișoara” (1992), cu titlul „Fata verde”, înregistrată în formula N. Covaci - chitară acustică, voce, M. Neumann - vioară, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, V. Vaessen - chitară bas, U. Brand - chitară acustică, Adrian Petrescu - oboi, împreună cu Orchestra Filarmonicii Radio din București, corul „Song” și „Grupul de popi”. Compoziție a lui Edmond Deda pe versuri de Sașa Georgescu (prima parte) și probabil a lui Günther Reininger (a doua), reprezintă o piesă din filmul „Agentul straniu” (regia
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
80”, disc colectiv apărut în 1981 în Germania; O a treia înregistrare a fost făcută pentru albumul „Timișoara” (1992) în formula N. Covaci - solist vocal, chitară acustică, Orchestra Filarmonicii Radio din București, corul „Song” și „Grupul de popi”, A. Petrescu - oboi , M. Neumann - vioară. A patra înregistrare există însă din 1990 și a fost făcută de N. Covaci - solist vocal, double-six, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - voce, M. Neumann - vioară, voce, Herb Quick - percuție, și a apărut pe discul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]