1,340 matches
-
abia acum, de ast' noapte, de cînd a stat de vorbă cu Nelu Arbore, Mihai își aduce aminte tot mai bine. "Ai s-ajungi și tu ca băiatul lui Săteanu, să-mi dai în cap spuneau mamele copiilor cînd erau obraznici. Las' că-ți rup eu fundul acum!" Și copiii ieșeau a doua zi în drum cu urme de nuia sau de curea pe fese, uneori și pe picioare. Un fel de isterie comună cuprinsese satul, că la cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i arate el, de parcă ar fi Dumnezeu în acest oraș. Săteanu, care vrea să-și inaugureze vila sîmbătă, în prezența elitei orașului. Piesa lui va fi un pretext, prietenia cu Doina, o unealtă, iar poziția Mariei Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gînd să-l aștepți pe soțul meu la poartă? Da, doamnă! Așteaptă-l. Numai c-o să dureze; e plecat la București, la conducere. Altfel, voi fi dat afară din uzină. Sper să nu piardă mare lucru industria românească. Un muncitor obraznic mai puțin. Dar am avut dreptate! se înfurie bărbatul. De ce-ai mai venit să-mi ceri scuze?! Așa m-au învățat: să-mi cer iertare întîi și, dacă..., să vorbesc cu domnul profesor se înflăcărează tînărul -, că el o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Obrăznicie! Nu zău?! se trezește Mihai că exclamă, prins în iureșul dialogului, dar pînă-și dă seama că vorbește cu o femeie și vrea să-i ceară scuze, se și trezește că mîna Mariei Săteanu îi prinde pieptul cămășii: Ascultă, puștan obraznic ce ești! Drept cine mă iei?! Mă confunzi cumva cu vînzătoarea de la autoservire?... Căreia, ca un obsedat ce ești, îi sorbeai cu privirea sînii, prin deschizătura halatului! Cu privirea n-am putut decît să-i admir, ca pe tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu știu câta oară, Bull fusese într-un bar mizerabil de suburbie, unde admirase modelul Kitsch-Escher al covorului, în timp ce un broker de la Grays Thurrock, îmbrăcat din cap până în picioare în imitație de leopard, spunea bancuri cu... vagine. „Al naibii de haios“, „savuros, obraznic și pe șleau“, „nu e pentru pudici sau pentru moraliștii de doi bani“. Acestea erau doar câteva dintre comentariile cu care presa întâmpinase noua stea de pe firmamentul comic. Prin forța împrejurărilor - mai precis, a subiectului tratat de concurență - Bull trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
doar din reflex, ca pe o uzanță medicală. Margoulies își folosise buricele degetelor pentru a depărta delicat labiile exterioare ale vaginului. Și cele de la interior se desfăcuseră puțin. Mucoasa era de un roz sidefiu și umed, iar clitorisul se ițea obraznic de sub pielea de la capătul orificiului. Margoulies se apropie și aprinse mica lanternă de care se folosea la consultații. Își sprijini umărul de coapsa lui Bull pentru a-și menține echilibrul. Interesant. Nu se vedea nici o uretră... și... mă rog, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Scoțând pansamentul lui Bull, Alan avu sentimentul că, în sfârșit, face un lucru cu adevărat sexy, ceva concret. Nu se mai simțise așa de când avea unsprezece ani și se zbenguise cu un coleg de școală, pe nume Solomons, goi și obraznici amândoi, în jurul cedrilor pitici din grădina îngrijită a familiei Solomons. Se prăbușiseră împreună într-o încrengătură de membre albe ca mugurii, iar Solomons îi atinsese cocoșelul lui Alan, făcându-l să ejaculeze pentru prima dată. Jetul era lipsit de spermatozoizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se agite. Alan văzuse deja câțiva cunoscuți, inclusiv pe Hurst și pe Mukherjee de la cabinetul său. Dar fusese și mai amuzat să-l zărească pe Krishna Naipaul, cu care fusese coleg la Medicină. Krishna era ceea ce Alan numea „un doctor obraznic“. Era predestinat să scrie rețete de medicamente psihotrope pentru prieteni și să facă sex (cel puțin pe vremea când era intern) pe suprafețele alunecoase ale meselor de operație proaspăt spălate. În fiecare an, Alan dădea peste Krishna la vreo reuniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era budinca albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu porumb al lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe o înghețată. Și cel mai sus, arcuit din pricina freneziei și a spaimei, doctorul cel obraznic se opintea și se agita din toate puterile pe spatele mare al grecului, exact ca un satir, ceea ce și era, cu siguranță. Sau poate că nu. Pentru că, în conformitate cu deziluziile menționate mai devreme, am anulat abilitatea noastră de a aprecia relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și, neliniștit pentru viitorul statului său, decise să-i elimine pe cei trei războinici. Într-o bună zi, suveranul din Qi îi primi la palatul regal din Lu pe Yan Ying, pe cei trei oșteni și doi mandarini. Văzând comportamentul obraznic al celor trei, Yan Ying avu o idee. El îi ceru voie regelui să-l lase să meargă în grădină și să culeagă piersici, pe care să le ofere invitaților. Suveranul încuviință. Yan Ying se întoarse cu șase piersici, două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Johns cînd era de serviciu, deși mai puțin curat. Era un omuleț cu o mutră arogantă și niște umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul se explică, rosti domnul Sinclair cu un fel de bucurie nervoasă. Eram sigur că ne-am mai văzut undeva... La una din seratele organizate de doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
băiatul de la sfatul popular unde îi schimbasem numele din Nicolae în Alexandru. „Nicolae e nume de fată“, îi zisesem. „Vine de la Nicoleta. Îți trebuie un nume de bărbat, să nu mai râdă copii de tine“. „Dar nu râde nimeni“, răspunsese obraznic. Îl lovisem scurt și surprinzător peste ceafă. „Nu mă contrazice“, spusesem. „Acum te cheamă Alexandru. Știi ce înseamnă numele ăsta?“ „Nu.“ Jap, încă un pumn. „Înseamnă conducătorul bărbaților“, îi spusesem. Și, ca să fiu sigur că înțelesese, îi mai trăsesem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu prea mai avea ce să-i spună ca să-1 intereseze. Ce era de aflat aflase. Chestiunea Cocoș" nu era decît o cacealma care nu privea în nici un fel Serviciul. S-a gîndit că merită să-i mulțumească, deși fusese obraznic. Obraznic și prost. Chiar dacă îți dai seama despre cineva că lucrează la o instituție mai discretă nu trebuie să-i arăți că știi și cu atît mai puțin să o strigi în gura mare pe stradă. A zîmbit văzîndu-l cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prea mai avea ce să-i spună ca să-1 intereseze. Ce era de aflat aflase. Chestiunea Cocoș" nu era decît o cacealma care nu privea în nici un fel Serviciul. S-a gîndit că merită să-i mulțumească, deși fusese obraznic. Obraznic și prost. Chiar dacă îți dai seama despre cineva că lucrează la o instituție mai discretă nu trebuie să-i arăți că știi și cu atît mai puțin să o strigi în gura mare pe stradă. A zîmbit văzîndu-l cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în aer, ceilalți copii o zbughiră în casă și pândiră de după geamuri. Luana, cuprinsă de furia oarbă, urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sta pe gânduri, Luana viră stânga și-o porni nebunește cu Dan în urma ei. Uluiți, cei doi se uitară unul la altul. Oliviu ridică din umeri și plecă după ceilalți în vreme ce fratele său scrâșni din dinți, gândind că fata asta obraznică trebuia pusă la punct imediat. Se chinui bietul Renar, câteva zile bune, să ajungă la un capăt cu îndărătnica de vară-sa dar nici chip să iasă, măcar o dată, așa cum ar fi vrut el. Se întorcea seara acasă sufocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Văzându-i cum fac spume la gură, se gândi să fie îngăduitoare. Am să mă ridic și-am să plec, considerând că nu s-a întâmplat nimic. Vanda fu cât pe ce să leșine. E strigător la cer! E la fel de obraznică și nerușinată ca în copilărie. Ne sfidează ca atunci când încercam să-i oferim o educație sănătoasă, cuprinși de milă că e orfană de tată. V-am spus că ne va face probleme, că e o neserioasă. De aceea a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trăsăturile, cu o încruntătură severă de om pretențios, ce-i ațâța dorința de a-l cuceri și o gropiță de copil în obrazul stâng, creată pentru a-i fura ei mințile și-a o face să viseze la cele mai obraznice alintări, tânărul Noia întruchipa un univers din care Luana ar fi dat orice să facă parte. La rândul lui, Radu era fascinat, dincolo de orice inchipuire, de tânăra cu bucle blonde. Pretențios până la exagerare, bine ascuns sub masca de bărbat inabordabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsat ușor pe genunchi, nu voia să accepte realitatea și a bătut cu pumnii mici, strânși, cu încheieturile albite, covorul. Ultima imagine a Elenei fusese de-a dreptul imposibilă, își tăiase părul și-l făcuse permanent, se rotunjise căpătând forme obraznice, de-a dreptul vulgare, carnea de pe ea creștea ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați cu toții în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un morun care și-a depus icrele. Reveniți la han ospătarul i-a privit cu impertinență, în timp ce le lua comanda a spus, ca din întâmplare, că plouase cu o zi în urmă și fără îndoială pământul era ud, era chiar obraznic, asta nu se prea potrivea cu narațiunea francezului, dar în fine, în viață nu-i totul chiar ca la carte. Au băut cu înghițituri mari cafeaua, nici nu era prea grozavă și au plecat spre mașină, grijulii ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
muncă de teren. Salut. Salut, ce zici, domnule, de chestia de afară, mai insistă acela, așezându-se la masa lui fără să fie poftit. Care chestie? Rândunelele, domnule, Aha, rândunelele. Fata veni târând picioarele. Orez cu lapte, comandă tânărul privind obraznic șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea. Zâmbetul răutăcios al lui Clio e cu totul altceva - marginile surâsului ei normal se ascut ca niște lame mici și ochii îi devin strălucitori și scăpărători. Cred că-n fracțiunea de secundă cât durează, zâmbetul acela mic, crud, sexy, obraznic și rău s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Vînătorul e îndrăgostit de vînat. Cum te cunosc, zău că nu știu cine pe cine ține-n bătaia puștii. Care pe care vînează. Mă tem că vînat e vînătorul. Și aici? îi arăt eu sexul lățit pe pagină. Fluieră ca un puștan obraznic: Păi vede-n tine și cerul, și lutul. Are "suflet de hingher și de cioclu". E gata să mă-nhațe. Linia e un cîrlig, un... Magda U., îndesată de lecturi cum e, știe că-l citez pe Mateiu I. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]