881 matches
-
propria sa conștiință perceptivă și mai puțin în atitudini contrapunctice față de preopinenți. În plus, cartea este tulburătoare, chiar gravă, prin substanța și fondul ei constitutiv, întrucât răsfrânge perioada celor șase ani apocaliptici, ultimii din viața lui Eminescu, marcați deopotrivă de obscuritate și ocultare.. De fapt, ce s-a petrecut cu poetul între 28 iunie 1883 și 15 iunie 1889? Biletul transmis lui Maiorescu de soția lui Slavici indica, într-adevăr, începuturile unei întunecări a minții poetului sau numai punerea în mișcare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ermetismului canonic, piatra din capul unghiului, este unul temerar. Dacă Mallarmé însuși declara că opera sa reprezintă un impas, să ne închipuim ce salt în gândire înseamnă ermetismul canonic al lui Ion Barbu. E diferența dintre concretețe, izvor al obscurității, și abstracție, izvor al clarității care permite să se vadă ceea ce pururi nu se arată. "Ateneu": (I), nr. 10, octombrie 2011; (II), nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2011 Anca MĂGUREAN Ion Barbu sau limitele interpretării critice Este deja un fapt bine cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dispoziție precisă de lege, rezultă, În sistemul actual În vigoare, (din art. din „Dispozițiile preliminare ale Codului civil asupra publicării, interpretării și aplicării legilor În general”). Mai remarcăm că judecătorul nu poate În nici un caz refuza o sentință, invocând tăcerea, obscuritatea sau insuficiența legii. Trebuie să existe o normă pentru fiecare caz; dacă n-a fost În mod expres formulată de legiuitor, cade În sarcina judecătorului s-o găsească, folosindu-se de mijloacele indicate. S-a discutat și se mai discută
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ajutorul analogiei este foarte important pentru judecător, ca și apelul la principiile generale de drept, când o controversă nu poate fi rezolvată printr-o dispoziție precisă de lege. Oricum, „judecătorul nu poate În nici un caz refuza o sentință invocând tăcerea, obscuritatea sau insuficiența legii. Trebuie să existe o normă pentru fiecare caz; dacă nu a fost În mod expres formulată de către legiuitor, cade În sarcina judecătorului să o găsească, folosindu-se de mijloacele indicate (analogia și principiile generale de drept). Foarte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și, prin urmare, de justiție. Putința de a provoca În fiecare caz asigurarea dreptului e, prin sine, o garanție constituțională de primă importanță. Autoritatea judecătorească nu poate niciodată să refuze a da o sentință, pentru motivul lipsei de norme, a obscurității sau a tăcerii legii. Din principiile generale ale Dreptului, adică din rațiunea juridică naturală, trebuie să fie și e Întotdeauna posibil a scoate criteriul pentru rezolvarea cazurilor Îndoielnice și restabilirea ordinii juridice tulburate, chiar când expresiile sale pozitive ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
singur acasă pe care eu îl consolam vorbindu-i dulce după ușă sau ștergându-i lacrimile și dăruindu-i colecțiile mele cu Pif? Nu puteam să implic pe nimeni în greutățile mele personale, mai ales la „ora lupului”, în plină obscuritate. 1 martie Începutul primăverii și sfârșitul lucrărilor în apartamentele noastre. Sunt epuizată de efortul de a dormi pe canapea. A fost un coșmar să-i văd în fiecare zi pe cei care au lucrat aici. Acum, s-a sfârșit calvarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
oficială, care sper să fie luată în considerație; sper că nu vei ezita să faci formele cât mai repede. Dacă ai ști cum te aștept! Dacă ai ști! Timpul aici e cenușiu și plouă foarte des: iarna se apropie rapid, obscuritatea dă peste noi, și oamenii au guri de alienați. Numai culorile arborilor dau încă senzația de viață, dar e mereu așa: numai când cad frunzele apar culorile cele mai vii, cele mai disperate. Contactul meu cu natura e minim. Fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
amor romînesc", "Boierii și țăranii" - și-n toate aceste volume de poezie și proză nici o idee, o limbă ce numai românească nu e, în fine o secăciune cumplită, care dacă a scăpat de flagelul criticei, asta a fost numai din cauza obscurității autorului lor, obscuritate care l-ar fi cruțat și de șirurile acestea dacă n-aș fi cetit cumcă a avut cutezarea de a pune în repetițiune unul din mizerabilele sale producte: "Boierii și țăranii". Ca în treacăt, și alături cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și țăranii" - și-n toate aceste volume de poezie și proză nici o idee, o limbă ce numai românească nu e, în fine o secăciune cumplită, care dacă a scăpat de flagelul criticei, asta a fost numai din cauza obscurității autorului lor, obscuritate care l-ar fi cruțat și de șirurile acestea dacă n-aș fi cetit cumcă a avut cutezarea de a pune în repetițiune unul din mizerabilele sale producte: "Boierii și țăranii". Ca în treacăt, și alături cu d-nul Lăzărescu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zâmbetul care i se lățea pe față când m-a văzut și din grimasa triumfătoare care i s-a așternut în colțul gurii, și care depășea puterea unui zâmbet, din expresia ochilor, mai clară pentru mine decât ochii înșiși în obscuritatea aceea, am înțeles că mă prinsese la înghesuială. Știa. Ei, domnule March, ce mai surpriză! Ai fost în vizită la văru-meu? Cine e vărul tău? Doctorul. A, acum se explică. Ce se explică. Faptul că îi ești văr. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte. Era ora șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
efectele apei din Ennistone, a arătat că, deși nu e deloc dăunătoare, apa nu are nici un fel de proprietăți curative. S-ar putea ca nu numai acest fapt să fi determinat schimbarea preferințelor celor înstăriți și recăderea stațiunii Ennistone în obscuritate. (După cum, fără îndoială, nu e adevărat că directorul de atunci al Institutului a încercat să împiedice publicarea, raportului.) Diferite comentarii postume au acuzat administrația de numeroase greșeli: insuficientă reclamă sau genul de reclamă neconvingătoare, hrana proastă, maseuze neatrăgătoare și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Așa cum am mai arătat, Rozanov se trăgea dintr-o familie nevoiașă, care locuia în cartierul Burkestown. Bunicul lui, un socialist marxist, fugise din Rusia țaristă. (Erau rude, se pare, cu pictorul cu același nume.) A emigrat la Londra, la sărăcie, obscuritate și dezamăgire. Fiul său, tatăl lui John Robert, s-a căsătorit cu o fată din Ennistone, o metodistă, a trecut și el la creștinism și a pierdut orice urmă de preocupare politică - de altfel niciodată nu manifestase prea mult interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drept mânia și supărarea împotriva noastră. Ne căim din toată inima și suntem îndurerați pentru faptele noastre rele, a căror amintire ne scormonește sufletele, a căror povară e de neîndurat...“ Diane rostea molatic aceste cuvinte solemne și teribile, îngenuncheată în obscuritatea bisericii friguroase St. Paul din Victoria Park, la slujba de la opt dimineața (la care asistă foarte puțină lume). Rostise de nenumărate ori, încă din copilărie, aceleași cuvinte, le molfăise, le tocise cu limba și cu buzele, până deveniseră moi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și cu mare grijă uneltele de dulgher. Splendidul crucifix scăpase ca prin minune de efectele bombardamentului, ca și vitraliile victoriene pe care, în timpul războiului, un paroh zelos le demontase și le depozitase în siguranță. Erau lipsite de valoare, dar asigurau obscuritatea încăperii. Părintele Bernard își iubea biserica și vechile-i tradiții anglicane pe care, departe de a le neglija, le înălțase cât îi stătuse în putință. (Spre deosebire de domnul Elsworthy, preotul de la St. Olaf, care făcea concesii preferințelor vulgarizatoare ale enoriașilor.) Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se învârtejeau într-un caleidoscop nebunesc; era incapabil să-și concentreze văzul asupra camerei, după ce scrutase cu atâta intensitate pagina scrisă. Apoi se îndreptă tiptil spre ușă și, fără să privească îndărăt, ieși în coridor, orbit din nou de obscuritate, după lumina soarelui din dormitor. Clipi și privi în dreapta și în stânga. Nu era țipenie de om. Ba da, era cineva, o femeie, rezemată de zid, alături de ușa pe care scria „Intrarea strict oprită“. Diane. Din momentul în care se îndepărtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copacilor, de un verde fraged, argintate de felinarele străzii, luminile din Papuc și, ceva mai departe, luminile de la Belmont. Pentru ca, brusc, totul să se învăluie într-un întuneric vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să zboare pe pajiște. Tom scăpă florile din mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se simțise devorat de remușcări. Cine naiba l-a pus să inventeze minciuna cu petrecerea de la Papuc? De ce dracu se dusese acolo cu toată escorta de bețivi? Părea, într-adevăr, lucrătura diavolului: un diavol fatal care stătea la pândă în obscuritatea subconștientului lui. Și simțise nevoia să alerge la Hattie, să-i explice, să-i ceară iertare. Dar pe măsură ce balanța înclina dinspre remușcare spre resentiment, începea să se întrebe de unde până unde răsărise George, ca din pământ, în noaptea aceea? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
30 de zile a jocurilor, dar pentru câteva nopți ar fi mers. Apoi, reticent, respinse această posibilitate. Circulau multe povești urâte despre asemenea locuri. Și se hotărî să riște să-și petreacă noaptea sub cerul liber. Merse mai departe. Pe măsură ce obscuritatea cerului devenea tot mai profundă, lumini, mereu alte lumini se aprindeau automat. Orașul Mașinii strălucea, scânteia pe kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
temeiurile se împrăștiară. Povara falsei tristeți, falsă pentru că în mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi. Se simțea liber. O porni din nou. În timp ce mergea, privirea îi luneca 1a stânga și la dreapta, încercând să pătrundă obscuritatea gangurilor. Se apropia de colțurile de stradă cu simțurile în alertă, cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fals, dar absolut fals. Cine i-ar fi putut băga în cap asemenea trăsnăi? Clanul Hardie? ― Poți să mă înveți cum să procedez ca să obțin, participând la jocuri, un serviciu ― ceva, nu mare lucru? îl întrebă Teresa Clark. ― Ce? În obscuritate, Gosseyn o fixă cu privirea, apoi mintea făcu loc unui sentiment mai amical. ― Zău, nu știu cum te-aș putea ajuta. Jocurile solicită un anumit nivel de cunoștințe și o îndemânare care se obține în foarte mult timp. În timpul ultimelor 15 zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se lase recunoscut, înainte de a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să-i bănuiască prezența. Era totuși posibil ca, în ciuda minuțioasei examinări a terenului, să fi căzut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ciudat sunet grav îi atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și întoarse capul. ― Grăbiți-vă, insistă roboplanul. Este vital ca nimeni să nu bănuiască cum de-ați ajuns aici. Fiecare secundă e numărată. Luați-o drept înainte. Supunându-se cu regret, Gosseyn coborî; o clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]