2,880 matches
-
huzurească în ctitoriile lui nea Pingelică. Altminteri, completamente rupți de realitățile (recunosc: respingătoare) ale unei societăți în descompunere, ei trăiesc în universul paralel al încăperilor capitonate, perfect izolați de vuietul dizgrațios al străzii: prea ocupați de propriile afaceri și învârteli, obsedați de a-si "luxa" adversarii și de a-și compromite discret aliații, comunica numai prin secretare, se arătă, fugitiv, prostimii doar înconjurați de bodyguarzi. Singurul muritor de rând care se apropie, cât de cât, de ei este șoferul automobilelor din ce in ce mai
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
ca obiectivitatea ceremonioasa a discursului lui Kafka. Tot acest arsenal de seducție literară este folosit însă nu pentru a obtine aplauze, ci pentru a ajunge la conștiința cititorului și a-i comunica situații de un răscolitor dramatism. Personajul care îl obsedează pe dramaturg este omul secolului douăzeci, incapabil, cu toată măreția lui de cuceritor al planetei și, în ultima vreme, și al cosmosului să-și găsească liniștea sufletească, măcar așa cum și-o găsea pe vremuri un țăran, integrat armonios în colectivitatea
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
neîncetata mișcare. Pornind de la Proiectul lui Flaubert de a scrie " enciclopedie a prostiei" (din care celebrul prozator a dus la bun sfârșit doar Bouvard și Pécuchet și Dicționarul de idei primite de-a gata), Alexandru Călinescu ne înfățișează un Flaubert "obsedat de spectrul sterilității tocmai fiindcă socotește că a publica este o idee primită". Scriitorul francez intenționa să alcătuiască un al doilea volum "aproape numai din citate, până la efasarea completă a discursului narativ" (anunțând, într-un fel, pe acei maeștri ai
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
apropia de clasa muncitoare (dovedind un acut sentiment al culpei față de poziția lor socială pe care incearca, parcă, s-o exorcizeze!), ironia lui Alexandru călinescu e devastatoare. Să-mi fie îngăduit să citez, pentru farmecul lui unic, un asemenea fragment: "Obsedați de ideea că trebuie să se apropie de clasa muncitoare, unii dintre ei se duc "la baza", devin simpli muncitori în uzine. Nu toți trec proba: Tiénot Grumbach intra la Citröen și, în trei luni, slăbește 12 kilograme: Roger Linhardt
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
Pia Brînzeu Palimpstine este Bombay, orașul palimpsest din The Moor^s Last Sigh (Ultima suflare a Maurului), românul publicat de Salman Rushdie în 1995. Obsedat de India natală, unde nu se mai poate întoarce deoarece a fost exilat din această lume, Rushdie nu reușește să se desprindă de orașul tuturor bucuriilor și al iluziilor, al incertitudinilor și decepțiilor, pe care, asemenea eroului sau, Moraes Zogoiby
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
asianic, săturat de figuri de stil, menit parcă a răscumpără insatisfacția, anostul, indigentă existențiala. Un lux expresiv elocvent, la care recurge plebeul. Că și, pe de altă parte, o abila pacificare a revoltei, prefirata printre ornamente, deviată în strălucirile verbului obsedat de sine. O "bunăstare" a scriiturii calofile, atît de accentuată deseori, încît pagina constituită din materiile ostentative ale prețiozității, cu minuția unui bijutier, preia inițiativa, neezitînd a sugera, așa cum remarcă un critic, o "nebunie" esteta a cuvîntului ce se bucură
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
care îi dau o profunzime imposibil de rezumat la nivelul intrigii propriu-zise. Mélanie e un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da, Mélanie e o efigie strălucitoare a morții. Finalul, însă, e brusc și contorsionat, confuz după limpezimea fără ambiguități a povestirii: Mélanie e găsită moartă, doborîtă de o criză cardiacă subită
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
performanță) și e impresionată de intransigenta cu care ași refuză sieși orice slăbiciune, de voință supraomeneasca cu care se chinuiește să-și ăngrăngă limitările trupului șubrezit. Desigur superstar, tiran, macho, mare preot al cultului "Imaginii" dar splendid și autentic muzician, obsedat de perfecțiune, de căutarea frumosului absolut. Cât de dornic de publicitate era, Karajan a fost totuși discret an privința intimității sale, a vieții sale de familie; este singura latura asupra căreia cartea atât de bine informată a Corinei Jiva nu
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
i-a mai vazut apoi vreodată - cei doi bandiți, dintre care unul femeie deghizata an bărbat. Este, totuși, o simplă ipoteză, ăntrucât o singură ăntorsătură de frază putea introduce, eventual, femeia cu ochi de pisică, aceea a cărei amintire al obseda pe polițist și despre care lectorul ar avea un ănceput de indiciu că ar fi putut fi conducătoarea bandei internaționale de hoți de bijuterii. Așa cel putin au văzut lucrurile Radu Albala, cât și Alexandru George, ăn tentativele lor de
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
mai bronzate, cu atât sunt mai fericite, mai frumoase și mai iubite!” A râs cu hohote, încât toți cei din metrou au întors capul să ne privească. Am continuat: „Cu bărbații e altceva. Ei sunt rasiști de frică! Toți sunt obsedați de puritatea ADN-ului feminin! Copiii cuplurilor mixte, primesc caracteristicile raselor mai puternice, care se impun genetic. Cu un negru nu vei avea, în veci, un copil alb și cu un asiatic, toți copiii vor avea ochii oblici. În orice
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
comunicării de orice fel. Succesul cărții constă în îmbunătățirea perspectivelor asupra lumii, chiar dacă eroul rămîne singur: Cîntă-i numai, învață să-i cînți!/ Paradoxal e că noapte de zi te văd răsfoind/ Hărți Stelare cu forme de animale,/ Altfel, spui, te obsedează culoarea cerului și vezi,/ Strigi că ai văzut Ursul din Luna și că ai o mare emoție/(a se cîți atracție)/ Discutînd cu el despre inteligența Urșilor și neasteptatea lor/ Blîndețe în fața florii de zmeura./ Draga mea, sub haine port
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
și orgoliul național unei țări devastate de război, care trebuia să-și găsească identitatea și unitatea culturală"... Cinematograful acela avea o energie, un patos social, o "tensiune morală și lingvistică" pe care filmul de azi le-a pierdut... Scorsese e obsedat de recuperarea memoriei ("fără memorie nu există cinema"), de împrospătarea memoriei afective, si nu de pretexte istorice sau critice. De altfel, zice malițios, "îmi place prea mult cinematograful ca să fiu critic."
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
Maniu despre cele trei mari greșeli făptuite, prima dintre ele fiind aceea că nu i-a luat, în 1930, apărarea lui C. Stere, acceptînd să demisioneze forțat din PNȚ, pe care în bună măsură îl crease, (că faptul acesta îl obseda pe Maniu e și dovada că i l-a mărturisit în închisoarea de la Sighet lui N. Carandino, care l-a menționat în memoriile sale). A doua greșeală (a treia n-a fost niciodată mărturisita) ar fi fost aceea că a
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
chestiunea "smulgerii Transilvaniei" din trupul "Patriei Mume"; ci, într-un mod mult mai inteligent, si mai stringent, va apărea, din punct de vedere strict economic, nevoia numitei globalizări de interese materiale, vitale, mult mai necesare decît cele istorice, si care obsedaseră în trecut atîtea generații. Paradoxal, noi vom dori acest act, vital că apa; iar ceilalți, atît de șovini altădată, maghiarii obsedanți, vor zice, poate: încă nu, fiecare să rămînă între hotarele lui legitime, inca n-a sosit momentul! Istoria-i
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
un om medieval. Chiar dacă, evident, e un om complex, un prototip caracterizat mai curînd prin deviații decît prin norme. este, înainte de orice, pelerin și penitent. El cutreiera lumea, în căutarea propriilor sale himere (între care se numără Dumnezeu) și e obsedat, în tot acest răstimp al călătoriei sale, de un copleșitor sentiment de vinovăție. Cele mai interesante capitole din carte sînt, după părerea mea, cele despre orășean și marginal, nu doar pentru că se potrivesc cel mai bine cu mentalul nostru, cu
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
de puternică originalitate e periculoasă (vezi tema din Doctor Faustus) - iar îndărătnicia contemporanilor o știe -; periculoasă până ce nu se potolește prin ceremonioasă includere în patrimoniul cultural. Vasăzică, e limpede de ce nu sunt un scriitor mai bun decât sunt. Nu mă obsedează (îndeajuns) lucrurile detestabile pe care, la o vârstă sau la alta, le-am gândit, ori, mai rău, le-am și făcut. Citesc Stephen eroul. Încă nu întâlnisem un asemenea portret al prostiei omului deștept. În disputa dintre mamă și fiu
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
de istoriile literaturii la zi. E, în 2014, un scriitor uitat? Mircea Iorgulescu nota în prezentarea numitei nuvele (selectată în antologia din 1981): „Mihai Sin scrie reținut, lapidar în austeritatea sugestivă a expresiei resimțindu-se o violentă comprimare: proza lui, obsedată de concretul existenței, este una a tensiunilor surde, controlate prin exprimarea laconică și enunțul alb de încordare. Producându-se rareori, explozia e mai mult potențială, neliniștind într-o măsură încă mai mare. Analiză minuțioasă a unei rupturi lăuntrice, a unui
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
Indiferent că vorbește despre sursa răului sau despre consecinețele căderii în păcat, Diavolul este utrumque paratus, e pregătit în toate. La mijloc e răceala geniului fără crize morale, e sclipirea intelectului căruia i s-a amputat nervul empatic, e conțopistul obsedat de cazuistica detaliilor, sau judecătorul făcînd dreptate după litera legii, chiar cu prețul distrugerii lumii. A treia trăsătură e că tertipul la care recurge Diavolul spre a semăna discordia stă în înlăturarea liniștii. Diavolul este prin excelență un neliniștitor, un
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
Rezultatul e un spectacol geneziac recondiționat prin fiorul rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
aplecări meticuloase, ceea ce înseamnă că și-a convertit iadul în expresii de cultură scenică. Minuțios e spiritul a cărui acuitate caută detalii în virtutea nevoii de ordine, pe cînd meticulosul e stăpînit de frica (metum) de a nu greși. Amîndoi sunt obsedați de detalii, numai că meticulosul o face din spaima de a nu-i scăpa vreunul, pe cînd minuțiosul e disciplinat în numele cultului pentru ordine. Sadova a făcut parte din această categorie, chiar dacă, sub unghi social, lipsa celebrității a suplinit- o
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
ficțională, cu altul obiectul în care ea se perpetuează. Colecționarii de cărți alcătuiesc o clasă aparte, eterogenă, cu motivații diferite, au în comun pasiunea și banii care le îngăduie să obțină cărți rare și scumpe. Dar anticarii nu sunt singurii obsedați de cărți, îi concurează serios hoții de cărți, ce ajung să le imite în date exterioare pasiunea și profesionismul. Ei inițiază alt joc, de-a șoarecele și pisica, în care păgubesc mai mulți anticari, folosind datele furate de pe cardurile de
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
ale rețelelor de librării - de aventuri și de spionaj, juridicofinanciar și politic, medical și ecologic, esoteric și tehnologic), de ce n-ar exista și unul livresc? Allison Hoover Bartlett a publicat o carte pornind de la fapte autentice și persoane reale: Omul obsedat de cărți relatează poveștile intersectate ale unui hoț, care iubea într-atât cărțile încât era dispus să ajungă și la închisoare, ale unui anticar care-i vine de hac, convingând pe anticarii din mai multe orașe să coopereze, să anunțe
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
-i convinge pe polițiști să-l aresteze, îi conduce în „insula comorii” și-l duce în fața justiției, conștient că hoțul nu va rămâne prea multă vreme închis, că-și va recăpăta libertatea, iar coșmarul anticarilor și librarilor va reîncepe. Omul obsedat de cărți este o carte incitantă și instructivă, autoarea îl intervievează pe specimenul lipsit de orice moralitate, convins că i se cuvin cărțile furate, ele i-ar da legitimitate socială și lustrul cultural după care tânjește. Faptul că ar putea
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
chipurile ce se învârt în caleidoscopul memoriei sale fragmentate, ci reacțiile umorale pe care le stârnesc acestea în corpul său. Pentru el, obiectele, deci realitatea contează doar în măsura în care poate sau nu declanșa reacții. Parcursul lor chimic, poate și alchimic, îl obsedează pe poet. „Nu obiectul descris, spune el într-un interviu, e important, ci doar reacțiile celui care descrie. Obiectul contează doar în măsura în care poate sau nu declanșa reacții.” Senzații, deci. Fără senzații realitatea nu poate fi percepută. Neputând fi percepută, ea
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
ce nu face Antena 3 și cum trebuie să moară această importantă televiziune odată cu telespectatorii ei", scrie Radu Tudor pe blog. "Băsiștii de presă pot fi toți priviți cu o oarecare îngăduință medicală, dar nu fără greață și repulsie. Sunt obsedați să facă rău, precum ayatolahul lor de la Cotroceni. Au succesul vrăjitoarelor care fac blesteme. Se hrănesc zilnic din troaca dușmăniei față de oameni. Băsiștii de presă băsescu non stop și asta face astmosfera din jurul lor irespirabilă. Ar putea fi concentrați într-
Radu Tudor: "Băsiștii de presă băsesc" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21346_a_22671]