6,675 matches
-
de la o expresie la alta, de la un limbaj la altul și de la un tip de reprezentare la altul cu o mare ușurință și cu o surprinzătoare prospețime. Evadat din captivitatea genurilor, el s-a eliberat de monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
dacă Pricop însuși mai reușește să urmărească firul propriei sale povești. Atmosfera confuză este întreținută și de artificiul pueril al denumirii capitolelor în moduri care mai de care mai ciudate, precum "Porțiunea 4" sau "Scara 25". Chiar mai supărătoare sunt obsesiile filosofico-religioase ale scriitorului. O bună parte din roman constă în comentarii despre physis, anthropos, cunoaștere, asumarea părții diabolice din om, Maya, venire și de-venire, natura Sfintei Treimi, coincidentia oppositorum, diferențele dintre androgin și hermafrodit etc., etc., etc. Una dintre
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]
-
preferă autorul, ce muzică iubește sau detestă. O reflecție, mai degrabă gravă, prilejuită de moartea și înmormîntarea lui Greimas, privește cohabitarea, greu de conceput pentru autor, între demersul rațional și credința religioasă. Multe observații lucide ironizează lumea contemporană, maladiile și obsesiile ei. Locurile comune ale presei, disecate fără milă, în spiritul lui Flaubert care sancționează ideile "primite", ocupă intrarea cea mai întinsă a acestui dicționar genettian; iată doar cîteva ilustrări: "Convingere. Întotdeauna intimă.", "Cunoscător. Întotdeauna fin.", "Farmec. Întotdeauna discret". "Omagiu. Întotdeauna
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
Avignon seara. Apusul înroșise cerul, iar semnele furtunii aduceau o oarecare tensiune odată cu norii care populau, amenințător, înaltul. Noaptea coboară ușor-ușor, lumea se pregătește de teatru, ușor-ușor, actori, spectatori, amatori sau profesioniști cuceresc și sînt cuceriți, își amestecă viețile, umorile, obsesiile, șoaptele sau strigătele. Sînt multe nopți de vară și multe vise care cutreieră somnul și nesomnul celor pentru care teatrul înseamnă ceva pe lumea asta. Încă. Emoția regăsirii acestui loc este aceeași, indiferent de momentul zilei sau al nopții în
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
ordonat fizic și mai coerent simbolic. Discuțiile sunt conduse în așa fel încît fiecare dintre parteneri este pus în situația de a balansa permanent între memorie și actualitate, între anii formației și cei ai maturității, între faptul tranzitoriu, istoricizat, și obsesia creației înalte, dacă s-ar putea chiar desăvîrșite. De multe ori, căldura evocărilor și rememorarea unor fapte mărunte, a unor întîmplări în care au fost implicate deopotrivă mari personalități ale artei românești ca Tonitza, Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ressu, Dărăscu, Steriadi
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
grijă de Nicolae Țone. Majoritatea textelor nu sunt o noutate, ele fiind publicate de-a lungul vremii în presa literară. Ineditul vine din felul în care au fost ele așezate și sortate în volum, fiecare capitol numind și exorcizând totodată obsesiile, temerile și angoasele lui Cristian Popescu: Hohotul, Scris-cititul, Scene cu îngeri, Crîșme, Zile etc. C.C.C. este o carte eminamente confesivă. Scrisul lui Cristian Popescu, indiferent de temele abordate, pare mereu marcat de obsesia mărturisirii, a spovedaniei lente și complete, a
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
volum, fiecare capitol numind și exorcizând totodată obsesiile, temerile și angoasele lui Cristian Popescu: Hohotul, Scris-cititul, Scene cu îngeri, Crîșme, Zile etc. C.C.C. este o carte eminamente confesivă. Scrisul lui Cristian Popescu, indiferent de temele abordate, pare mereu marcat de obsesia mărturisirii, a spovedaniei lente și complete, a speranței că paginile scrise onest și febril îi vor aduce mântuirea: "Sunt vinovat și păcătos. Mă gândesc la asta și simt cum lumina galbenă a lămpii mi se scurge-n ochi ca urina
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
pentru nunți necesare, sintaxa lui Nichita și plumbul bacovian (Produs Reciclat din Plum se vrea a fi un palimpsest?!) sunt mult prea evidente și nu-i folosesc la nimic. Mult mai în largul lui este Augustin Cupșa când scapă de obsesia intertextualității și scrie cum crede el de cuviință (finalul din Jurnalul unui cântec de leagăn este remarcabil: "și mă culcam cu plămânii/ cu tot rahatu/ un șobolan mă mușca/ ușurel de picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
Nimic din toate acestea, în cartea lui Gheorghe Crăciun, Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa Russa (1993-2000). Nici un element exterior nu este demn de atenția (scrisă!!!) a cunoscutului scriitor opzecist. Falsul jurnal este o carte a ideilor, raționamentelor, obsesiilor și angoaselor unui Eu destul de debusolat, care trăiește deruta semnelor tot mai vizibile ale îmbătrânirii trupului, pe fondul crizei literaturii de la începutul anilor '90. La prima vedere însemnările par făcute la voia întâmplării, gândurile sunt aleatorii, nu există o logică
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
a notațiilor. Totuși, o explicație există și ea este dată la pagina 137:" Am ajuns să scriu ce scriu aici, pentru că mi-am impus să nu scriu despre familia mea, despre viața mea socială, despre dilemele mele de eseist, despre obsesiile mele sexuale, politice, culturale, didactice, cotidiene, despre dorința de a mă exila într-o altă țară sau despre continua lipsă de bani, despre frivolitățile mele de cafenea etc., etc. Iată cum excluderile, tabuurile autoimpuse creează teme libere care pot părea
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
mele sexuale, politice, culturale, didactice, cotidiene, despre dorința de a mă exila într-o altă țară sau despre continua lipsă de bani, despre frivolitățile mele de cafenea etc., etc. Iată cum excluderile, tabuurile autoimpuse creează teme libere care pot părea obsesii fundamentale de viață". Ce rămâne în urma tuturor acestor excluderi? Un lung șir de meditații pe teme dintre cele mai diverse de la probleme de filosofie a limbajului până la chestiuni ce țin de soarta scriitorului (unde scriitorul este chiar Gheorghe Crăciun) în
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
ea. Nu ești așa de respingător pe cât credeai. Încă ești suportabil." Care este rostul unui asemenea jurnal de idei? Admiratorilor prozei lui Gheorghe Crăciun o asemenea operă le permite familiarizarea cu universul interior al scriitorului favorit, revelarea modului în care obsesiile, temerile și raționamentele omului se reflectă în operă. De asemenea cunoscătorii operei pot vedea geneza anumitor idei, modul în care ele sunt convertite în ficțiune. Este un exercițiu de sinceritate (pe care autorul, o mărturisește de câteva ori pe parcursul cărții
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
Vlăduță a fost elevul lui Ștefan Câlția, iar această informație nu este lipsită de importanță pentru o situare mai exactă a picturii lui. Deși mai degrabă solitar, fără un instinct social sigur, cu o evidentă continuitate în muncă, dar fără obsesia prezenței cu orice preț în spațiul public, el a participat constant, încă din timpul studenției, la diverse expoziții de grup, în special la cele din zona de acțiune a Fundației Anastasia, iar prima sa expoziție personală a deschis-o la
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
discriminare pozitivă de moment". Oricum am lua-o însă, aceasta tot rasism se numește. Simplul fapt că te gândești la cel din fața ta ca la un evreu, ungur, neamț, bulgar, somalez și că îți schimbi comportamentul în funcție de aceasta, presupune o obsesie rasistă. Sincer nu înțeleg ce imbold secret l-a împins pe un om inteligent ca Gelu Ionescu spre astfel de confesiuni riscante. Sunt chestiuni pe care un om lipsit de complexe nu ar trebui să și le pună. Un om
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
prea mult strică. Sau se transformă într-o caricatură ce slujește un adevăr de-o clipă, dar și un triumf al diformului asupra formei. Observat de departe Défence-ul e o caricatură. Văzută de aproape muzica lui Racot are semnalmentele unei obsesii interioare.
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
a ajunge la eventualele avantaje oferite de vechea diplomă de patru ani, ei sunt obligați să-și mai frece coatele patru semestre de așa-zis "masterat" - de regulă, o însăilare de cursuri fără cap și coadă, unde profesorii își defulează obsesiile, aventurându-se pe teritorii care de care mai fanteziste, când nu de-a dreptul năuce. Când scapă și de acolo, e invitat să intre în așa-numitul "program doctoral". Adică, alți trei ani de bătut câmpii: în loc să fie lăsat să
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
grandilocvență (ușor de sesizat la poemele din ciclul intitulat prea puțin poetic amplitudini de probabilitate), cu o robustețe a formulărilor și a gândirii care par să indice (la fel ca la Cioran) o mult mai mică vulnerabilitate a autorului la obsesiile care par să îl macine. Dinu Flămând este unul dintre poeții români de azi foarte reprezentativi și cele câteva mii de kilomentri care îl despart de casă nu ar trebui să fie motiv de îndoială în privința locului ce i se
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
groapa comună unde a fost aruncat cadavrul anonimizat al mamei mele?". Memorialista sugerează sacrificiul pe care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe epocale: "Nu literatura mi-a fost scopul dintîi ci memoria, obsesia - de atîtea ori exprimată - ca realitatea aceasta caducă a exilului să nu se lase înghițită de uitare". Microfonul Europei libere a devenit "calea regală" de acces a Monicăi Lovinescu către semenii d-sale, din țară ca și din diaspora, depășind
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
alt strat. Cum el, anume Steve Coogan, stă la baza legăturilor fine care se țes între straturi, are un "tour de force" de prestat, plus că operatorul de imagine e mereu pe urmele lui cu aceeași cantitate de rigoare și obsesie ca o femeie îndrăgostită. Pe de altă parte, trebuie spus sus și tare că Winterbottom și-a asumat un risc consistent. Printre cei care se ocupă de ecranizare, nu toți au citit cartea, categorie în care se încadrează și actorul
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
Editura Libripress, poartă pe copertă un fel de nod..., ori semn,... un fel de literă, necunoscută, străveche, de pe vremea, probabil, când potrivirea de cuvinte avea loc numai în ziua finală, a încetării treburilor fizice, rezervată numai lucrărilor spiritului eliberat de obsesiile vieții căznite.
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
și felul în care întregul epistolar devoalează, mai bine decât orice analiză, stările de suflet ale personajelor. Citite în succesiunea lor, scrisorile sunt revelatoare ale ființei umane care înregistrează cu maximă precizie stările de surescitare amoroasă, dar și îndoielile, temerile, obsesiile, frământările protagoniștilor. Tonul unei scrisori, aproape insesizabilele nuanțe stilistice, timpul scurs între primirea unei scrisori și redactarea răspunsului sunt primele care înregistrează eventuale modificări de nivel într-o relație amoroasă, ele pot oferi instantaneu răspunsuri la chestiuni despre care cei
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
și la toate nivelurile drama artistei cvasi-imobilizate la pat. Lumea văzută de la orizontală și (auto)percepția trupului fărîmat, prins între orteze, dau imagini bizare, tributare, într-o oarecare măsură, autoportretelor (supra)realiste ale mexicancei. Tema principală este, cum altfel, alteritatea/obsesia corporală și feminitatea alienată. Percepțiile sînt modificate cu totul, iar raporturile cu lumea se complică inclusiv la nivel mental. Fragilitatea trupului "închis în pieptul cu balamale", limitările cauzate de accident și de amputările ulterioare conturează o corporalitate capricioasă, problematică, surprinsă
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
îndemână (foarte reduse din păcate) față de abominabila tentativă de asasinare spirituală a unei întregi națiuni. În cunoscutul său studiu dedicat perioadei postbelice,Tony Judt sesiza, fapt esențial, că Stalin se deosebea de toți ziditori de imperii care îl precedaseră prin obsesia obstinată de reproducere, în teritoriile ocupate, a tuturor formelor de guvernare și organizare socială existente în Uniunea Sovietică. La finele războiului devenise deja evidentă intenția lui de a remodela, de a recreea Europa de Est după modelul sovietic, de a reproduce istoria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
trup? - se întreba stupefiat exilatul Mircea Eliade în 1952. (Judt 2008: 193). Cât se poate de limpede răspunsul era nu! Pentru Franța, politica lumii nu reușea să fie gândită altfel decât prin prisma foarte îngustă a mult mai vechilor sale obsesii. Înțelegând lucrurile, cu toate implicațiile lor adiacente, istoricul Tony Judt citează - spre edificare - memorabilele și ironicele cuvinte ale lui Arthur Koestler, potrivit căruia intelectualii Parisului de după război („fluturașii din Saint Germain des Prés”), nu făceau decât să tragă cu ochiul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Gheorghe Vidican în odihna de sine în odihna de sine trupul tău coboară alene bărbații vin glasuri răzlețe de împotrivire singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eșecului în odihna de sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]