251 matches
-
să lase să se creadă că a murit deja, pentru ca moartea să nu se ocupe de el. Dar nu ține figura. Obsesivii mor la fel ca toată lumea. François se Întreba tot mai des dacă nu suferea cumva de o nevroză obsesională În măsura În care această nevroză constă În a evita ceea ce-ți dorești, mai cu seamă să sfîrșești o carte, de teamă ca nu cumva asta să fie (conjunctivul!) ceva prea plăcut. Luase note În legătură cu comportamentul obsesivilor, recopiase fraze care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cea (ulterioară) a lui Blecher sau H. Bonciu din Bagaj și Pensiunea doamnei Pipersberg: experiența avangardei se dizolvă, aici, în matricea estetizantă, postsimbolistă, precum ceaiul în apă. Intriga psihanalitică freudiană (rivalitatea erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l împiedică să meargă pînă la capăt în relația cu logodnica sa, el asistă - finalmente - la violarea ei de către o brută: un triumf cinic, ironic al „barbariei” instinctului biologic în fața devitalizării „raționale”... „Luntre și punte“ (nr. 65-67) este o narațiune obsesională; eroul ei se declară mereu sfîșiat între nevoia evadării din lumea exterioară și „constrîngerea” relațiilor cu aceasta. Întîlnim, din nou, conflictul interior (propriu și autorului) între temperamentul romantic, sentimental, defetist și cel „avangardist”, instinctual, dur: „Sînt un romantic fără leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afemeiat (avînd datele autorului său); de cealaltă - imaginea muzicianului siberian Ygor, autor al unei compoziții muzicale „barbare” („Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care imprimă compozițiilor poetice și plastice un caracter „centripet” în jurul unui nucleu obsesional profund. Cu tot gradul ei (poate inevitabil) de arbitrar, periodizarea în speță o urmează, în linii mari, pe cea propusă de către Ion Pop în studiile sale de sinteză... „integralistă” dedicate avangardei literare românești (Avangardismul poetic românesc, 1969, Avangarda în literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
locatarii Casei William Wordsworth urmaseră, se părea, cursuri de terapie prin artă, pentru a intra în legătură cu copilul din ei. Poate ar fi mai corect spus cu bebelușul lor lăuntric, fiindcă nu păreau să fi avansat dincolo de stadiul pre-oedipian - o fixație obsesională asupra organelor genitale și a funcțiilor corporale. Sau poate citiseră prea mult din scrierile lui Kathy Acker 1. E foarte ușor să fii influențat de stilul scriitoricesc al altcuiva. Eram recunoscătoare totuși că poeții urbani își limitaseră efuziunile la pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mintea occidentalului numele orașului București este confundat foarte des cu numele capitalei maghiare, Budapesta ? (Pentru străini Bucarest - Budapest sună ca și cum ar fi vorba de unul și același oraș.) Iată numai cîteva dintre întrebările care reveneau ca niște comete, în mod obsesional, în cadrul acestor discuții nesfîrșite. Uneori ele durau zile și nopți întregi, oamenii începură să vină la ele echipați pentru a-și petrece noaptea la fața locului (în clădirea ateneului sau la teatrul național). Fiecare cetățean avea dreptul să ia cuvîntul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mod generos. S-ar putea spune că pre-porunca, adresată umanității abia create (Gen 2,24), se radicalizează și se amplifică prin Cuvântul adresat de cel Preaînalt slujitorului și prietenului său Abraham: «... și din casa tatălui tău». Fecunditatea care influențează aproape obsesional primele stadii de viață și lentul proces de umanizare (Gen 1,28) pare să se deschidă spre noi orizonturi. Drama sterilității - ca paradigmă a falimentului și a morții iminente - influențează și, oarecum, cumpănește întreaga existență a lui Abraham, și nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de a denunța iluziile, Freud face în Viitorul unei iluzii un rechizitoriu nemilos, în cea mai bună tradiție ateistă, împotriva religiei și a soluțiilor fictive de eliberare propuse de ea la dificultățile existenței umane. Descoperă analogii dintre religie și nevroza obsesională. Aceasta, prin riturile și repetițiile ei, usucă viața indivizilor și îi detașează de realitatea efectivă. Să ne amintim că și pentru el, ca și pentru Le Bon și Tarde, religia este structura princeps a tuturor credințelor colective. Așadar, e firesc
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de individ este deosebit de apt "pentru a veni în sprijinul celorlalți, pentru a-și asuma rolul de lider și a da un nou impuls dezvoltării culturale sau pentru a pune în pericol ordinea existentă"483. Găsim la el un aspect obsesional și o tenacitate care exprimă dominanța supraeului. De aici și simțul misiunii, caracteristic lui și făcînd din el un om de acțiune 484. Să continuăm cu omul total. Evident, trebuie să aibă și el amor propriu, un egoism suficient pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tulburări de caracter” (Boucharlat). O clasificare simptomatologică a tulburărilor comportamentale propusă de Boucharlat ar cuprinde trei niveluri, și anume: a. Nivelul individual cuprinde copiii: • cu variații - ale dispoziției; - ale activității (labilitate); • agitați; • heteroagresivi și autoagresivi; • emotivi, inhibați; • cu comportament - fobic; - obsesional; b. Nivelul relațional cuprinde copiii: • indiferenți; • intorși spre sine (introvertiți); • izolați; • opozanți; • dependenți; • revendicativi (afectivitate); c. Nivelul social cuprinzând copiii: • cu manifestări delincvente; • fugari. Tulburările comportamentale, (din punctul de vedere al managementului clasei de elevi acceptate ca fiind abateri comportamentale
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
nutriție. Să fim înțeleși: dacă am efectua o anchetă serioasă referitoare la nutriție (ceea ce nu s-a făcut niciodată), ea ar dezvălui probabil carențe alimentare mai mult sau mai puțin grave (malnutriție). Ceea ce nu există este această foamete cronică, endemică, obsesională, care pune în mod permanent sub semnul întrebării echilibrul vital al individului, foame care este soarta țăranilor indieni, de exemplu. Pământul, apoi: foamea în rândul populațiilor rurale este corelativă unei probleme a pământului: prin suprapopulare, apare o lipsă de terenuri
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
tulburări de alimentație, enurezie spitalizări pentru afecțiuni somatice, tulburări de comportament fie de tip agresiv fie evocatoare de inhibiție. De la 6-12 ani preschizofrenii par să dezvolte într-o măsură mai mare comportamente autistice (retragere în sine, izolare, simptome fobice și obsesionale, comportamente și idei bizare, enurezis, etc. Un alt grup de cercetări a căror metodologie ar putea fi calificată ca fiind prospectiv /retrospectivă, au fost realizate pe baza examenului dosarelor școlare ale viitorilor schizofreni, care îi arată ca fiind apreciați de către
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
care înafara pasajului la act mai mult sau mai puțin violent sunt întâlnite tulburări relaționale profunde ce conferă o alură inpenetrabilă, stranie și rece uneori cu note sado-masochiste. în fine, destul de frecvent sunt notate tulburări de alură nevrotică, fobică sau obsesională sau chiar isterică. Procesul patologic debuteză de obicei, după o prealabilă dezvoltare psihică normală sau chiar considerată precoce și după o adaptare anterioară, relativ satisfăcătoare. 4.2. Debutul schizofreniei la adolescent. Angoasanta interogație asupra unui posibil debut al unei schizofrenii
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de Chirico, fie de fantasmele maladive, Înecate În lichiditatea putredă a unui Albion Înfricoșător, ale Virginiei Woolf sau de cavalerismul tragic, de hotărârea irevocabilă, În numele unui Înalt (și funest) principiu moral, la Drieu la Rochelle, accentul cade pe negarea sistematică, obsesională, coborând până În universul tulbure al dorinței (sau, mai degrabă, al refuzului) de a trăi. Scriitorul sinucigaș demonstrează, În aproape toate cazurile, nu de ce vrea sau trebuie să moară, ci de ce nu (mai) are nici un rost să trăiască. Așadar, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și de frustrări care se adună În cascadă. Nici unul dintre aceste detalii, considerat singur, nu ar conduce, În mod normal, la ideea sinuciderii. Prin combinarea lor, Într-o alchimie a Răului, se ajunge Însă la tensiuni insuportabile și la construirea obsesională a salvării prin dispariție fizică. În aceeași măsură, se poate vorbi de un cod al onoarei și de un gentleman’s agreement pe care Drieu Îl face cu sine Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu structură deschisă. Punctul de plecare trebuie căutat la Nichita Stănescu, la care găsim: Șirul de ochi, Lupta ochiului cu privirea, Marele ochi al iernii; sugestiv mai ales acel Ninge cu ochi. Ca în celelalte cărți, și aici se problematizează (obsesional, repetitiv) din perpsectiva unei poetici personale: "Orice cuvânt e stihial. Tremur pentru cititorul târziu / dacă a luat versul meu ca o cale"; Când apare poetul, se adună cuvintele: simt puterea. / Simt că vor fi înarmate". Că vor domina: "Cuvintele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de sacralizare deja în desfășurare, un proces care anunța presiunea tot mai mare pe care avea s-o exercite datoria de memorie. După doliul din anii 1944-1954, vine timpul refulării, apoi cel al întoarcerii refulatului, care conduce la o fază obsesională. De la prea puțin se trece la preaplin 13. În Vichy, un passé qui ne passe pas, Éric Conan și Henry Rousso avertizau împotriva posibilelor "abuzuri" de memorie 14. Suntem astăzi, clar, în "exces", un exces legat, cum am avut deja
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bine, o ușurare. Omul are în el setea de absolut, nevoia de a se raporta tot timpul la ceva superior, iar credinciosul, încredințîndu-se Creatorului, se simte protejat și chiar condus pe cărările vieții. Freud considera religia ca pe o "nevroză obsesională universală", apreciind că omul credincios ar încerca să-și controleze impulsurile sexuale cu ajutorul rugăciunilor și al ritualurilor religioase de teama unui Dumnezeu autoritar. Dar, cu timpul, reprezentarea divină s-a modernizat, relația cu Dumnezeu a devenit mai partenerială. Realizăm din
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tip de probleme dar fără să fi trecut la actul suicidar, adolescenții predispuși la sinucidere se caracterizează prin absența unor factori de protecție (factori de rezistență la șocuri); ei citează „ gradul redus de utilizare al mecanismelor de apărare aparținând registrului obsesional vizând tensiunea (anulare, formațiune reacțională, raționalizare, sublimare)...și gradul redus de fixații anale în jurul cărora se organizează relația obiectală”. Această absență a organizării analității este încărcată de consecințe deoarece blochează la tânărul adolescent manifestarea fazei Oedip negativ a cărei rezolvare
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul patologic al răspunderilor intrapunitive este ilustrat prin „psihastenie” și comportamentul „obsesional”; - Răspunsuri „impunitive”, în care „agresiunea” nu apare ca o forță generatoare: subiectul frustrant încearcă să evite formularea unui reproș fie adresat altora, fie lui însuși, privind „situația frustrantă” într-o manieră conciliantă (adică trecând ușor peste problemă, minimalizând importanța frustrării
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
primului modernism", reflectat de poetica obiectivității. "Asocialitatea", maladia retrospecției, eșecul, nevroza, reflexivitatea, "eul în ruptură" sînt cîteva din numeroasele repere tematice ale noului stil. Meditația romanului implică adesea expresia înfruntării cu sine, a unei conștiințe temporale singulare, o psihologie restrînsă obsesional la veghea lucidă și hipersensibilitatea nevralgică a naratorului, atent la înregistrarea infinitezimală a obiectului. O formă a "descompunerii" vii, în care E. M. Cioran, de pildă, întrevedea, în stilul caracteristic, golul: "Credința că psihologia ne permite să ne descifrăm esența avea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
orbitoare și mîndră, zvîrlindu-și întîiele raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi, coborînd pe pămînt repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mînia, uitînd tot, parcă ar fi visat." (s. n.) Versantul obsesional al personajului se conturează mai ferm. Furia și oroarea se manifestă întîi ca o apărare involuntară față de invazia necontrolată asupra eului. Concomitent, bărbatul se lasă pătruns de unda cotropitoare. Luptînd împotriva dispersiei propriei voințe, Apostol sfîrșește prin a-și depăși
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
funest al unui prea tîrziu, în pragul morții Margueritei, lasă să se întrevadă, cum ar fi spus Hugo, vîna tragică a destinului pulsînd pe frunțile lor. Dama cu camelii reprezintă, dincolo de orice, tiparul dublu al femeii, transformat de o fantasmă obsesională, aiciîn extremele cele mai clare. Este o polaritate care nu permite, altfel decît într-un și mai blamabil compromis, calea de mijloc. Femeia visată, idealizată, și femeia "cocotă" (e termenul folosit în romanele lui Camil Petrescu). De aici apăsata apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un defect capital procedeul de care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției caracterelor, reduce lirismul la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant Tărcuș și care se materializează cu o stăruința stupida și totuși tainica, tulbură, cu elementul ei confuz, creația
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]