809 matches
-
dezbaterile de la Conferință pot fi găsite la http://populatiaromanieiincotro.unfpa.ro. Recenzii Maria Larionescu Istoria sociologiei românești, București: Editura Universității, 2007, 303 p. Avem o sociologie românească? Este o întrebare pusă nu de puține ori, dar parcă nu cu atâta obstinație ca în cazul controverselor despre existența unei filozofii românești. Trebuie spus răspicat că răspunsul la asemenea gen de întrebări nu-l pot da decât studii sistematice asupra contribuțiilor sociologilor români la dezvoltarea gândirii sociologice. Deși termenul sociologie s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
în Caragialia, CRC, 2002, 10; Ion Truică, Spectacolul lecturii, CL, 2002, 12; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 422-423; Nicolae Turtureanu, Ulme, „Ziarul de Iași”, 2003, 109; Carmen Mihalache, Un suflet sterp, ATN, 2003, 4; Vasile Popa Homiceanu, Caractere. Despre realitate cu obstinație, CL, 2003, 12; Ion Truică, Arta scenografilor români, Iași, 2003, 222-226. F. F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
volumul Între Scylla și Charybda. Delimitări critice, apărut în 1972. Modelul criticii lui N. este, neîndoielnic, cel maiorescian. O confirmă nu numai concluzia portretului din Repere critice (1974) - „Maiorescu rămâne [...] un reper fundamental, iar atitudinea față de el, un test” - sau obstinația autorului de a șterge orice urmă de pată de pe statuia maestrului, „cazul” Titu Maiorescu fiind singurul asupra căruia criticul stăruie în Sub zodia proletcultismului, ci și similitudinea programatică dintre scrierile lui N. și cele ale mentorului junimist. Astfel, Între Scylla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
treaptă a unui urcuș - i se spune „exod spre vis”, „călătorie”, „Fata morgana” - către râvnita „mare cetate”, domeniul „amintirii viitoare” a absolutului: „...câte ne-au tulburat de-atâtea ori/ Acolo nu rămân fără răspuns”. P. se simte împlinit scrutând cu obstinație o interioritate atinsă, ca de o aripă de înger, de miracolul presimțirii „izvoarelor albastre”, a existenței proiectate în etern: „Caleștile așteaptă cu fluturii la ham/ Să trecem”..., „Pornim spre țară nouă, cu soarele în scut”, „Vibrare calmă lunecă-n fântâni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
relații internaționale, dar și la constituirea, în timp, a unor identități și interese comune, atât la nivelul statelor, cât și al societăților în cauză. Constituirea comunității de securitate nu a fost, din acest punct de vedere, un plan urmărit cu obstinație, un interes individual al statelor stabilit rațional, ci efectul combinat al mai multor elemente, precum relațiile dintre ele, referințele culturale comune, convingerile și practicile politice democratice ș.a.m.d. Apariția unei comunități de securitate este, în abordarea constructivistă, rezultanta mai
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
calități remarcabile: ca orice persoană de origine și educație germană, era minuțioasă, meticuloasă și metodică (a reorganizat Casa Regală după un protocol care se păstrează și astăzi). Din păcate, tăria ei de caracter și voința ei neobișnuită atingeau uneori limitele obstinației și chiar ale obtuzității. Avea o sensibilitate cu totul feminină (calitate normală la o femeie obișnuită, dar un defect la o regină) la orice gest și limbaj masculin capabile să-i satisfacă amorul propriu hipertrofiat de regină și de femeie
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
axiomatic că nimeni dintre muritori nu deține monopolul adevărului. În altă ordine de idei, modul tranșant și dezinvolt de abordare a unor aspecte istorice controversate de către autor are neîndoielnicul rost de susceptibilizare a lumii specialiștilor de a se apleca cu obstinație sporită pentru limpezirea lor. VICTOR SPINEI NOTA AUTORULUI Datorez D-lui Victor Spinei, care a avut amabilitatea de a face cuvântul introductiv acestei lucrări, dar și discreția de a refuza înscrierea, pe lângă numele Domniei-Sale a titlurilor științifice, adunate în urma unei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
un bun scriitor de romane polițiste. SCRIERI: Căpitanul Apostolescu anchetează, București, 1969; Căpitanul Apostolescu intervine, Cluj, 1971; Căpitanul Apostolescu și dubla enigmă, Cluj, 1972; Greșeala căpitanului Apostolescu, Timișoara, 1973; Căpitanul Apostolescu și identificarea, Timișoara, 1974; Surprizele căpitanului Apostolescu, Cluj-Napoca, 1975; Obstinația căpitanului Apostolescu, București, 1978; Căpitanul Apostolescu și piromanul, București, 1979; Acțiunea Anda, București, 1979; Căpitanul Apostolescu și filiera, București, 1981; Colierul, București, 1981; Căpitanul Apostolescu și cifrul D-237, București, 1983; Revelionul, București, 1983; Căpitanul Apostolescu și S.A. Frații et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290118_a_291447]
-
Rezoluția CC al PCR din acea zi s-a dovedit „textul de bază În problema colectivizării, (ă) cea mai clară declarație a politicii agricole a comunismului român”21. În anii care au urmat, rezoluția din martie 1949 a fost cu obstinație pusă În practică, deși uneori cu schimbări tactice, inclusiv cu pauze de conjunctură. S-a dus o ofensivă cu mijloace administrative Împotriva țăranilor care utilizau munca salariată, aceștia fiind pur și simplu integrați chiaburimii 22. Politica agrară a regimului comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
altfel, după cum afirmă și Doina Cornea, blocarea străzii era o modalitate curentă de a-i stârni pe vecini Împotriva ei, Securitatea profitând de nemulțumirile acestora, care se vedeau astfel În imposibilitatea de a-și parca automobilele În apropierea caselor. În fața obstinației Doinei Cornea și mai ales frustrați că după atâția ani de anchete și atâtea strategii utilizate nu au reușit să descopere cum Își trimitea disidenta textele În străinătate și să oprească difuzarea scrisorilor de protest la posturile de radio occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dar și Poezii de Octavian Goga (Un nou poet, Octavian Goga, 122/1905), carte în care, deși sunt evidențiate Dăscălița, Oltul, Noi, criticul nu reușește să vadă mai mult decât tematica specifică și un anume regionalism, la care trimite cu obstinație. Pe un ton asemănător sunt comentate traducerea lui Nicolae Gane din Infernul de Dante, poezia lui Vasile Alecsandri ori versurile lui Gheorghe din Moldova. Poziții tranșante, adesea lipsite de nuanțare, ia Panu și când vorbește despre proză, deși el reprezenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
de Filologie din București, unde ține, în paralel cu seminariile de literatură comparată, un curs de limbă și civilizație ebraică, strângând în jurul său studenți și participanți din afara facultății, într-o perioadă în care dimensiunea religioasă a culturii era marginalizată cu obstinație de regimul comunist. În 1979 a fost ales membru al Uniunii internaționale de scriitori „Die Kogge”. Din decembrie 1989, devine membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat și senator în Parlamentul României. A debutat în revista „Tribuna” din Cluj cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Goga ori căinarea pesimistă a lui Arghezi ori chiar inadecvarea sistematică a lui Blaga. Nutrit cu expresia unor experiențe-limită, de la Pindar, Roman Melodul, San Juan de la Cruz, la Hölderlin, Rilke, Eminescu, folclor ritualic și texte ezoterice, poetul român năzuiește cu obstinație spre țelul său: „Nu se poate ca omul, spune el, aceste mâini, acești prieteni, acești poeți, aceste clopote, acest neam, acești părinți, aceste maici, aceste drumuri, aceste lumini să n-aibă o destinație. Nu se poate ca totul să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
necesitatea umilinței [...] și izolarea poziției sale făcea puțin probabilă recunoașterea, de către poet, a propriilor pretenții de geniu drept arogante sau închipuite" (1993, p. 84). Și Peter Ackroyd notează că "în pofida nerecunoașterii publice, el a continuat să creadă în sine cu obstinație [...] și, într-adevăr, cu cât era mai marginalizat, cu atat devenea mai grandilocvent" (2000, p. 12). Finalmente, Edward J. Ahearn punctează că "Blake sau persona să narativa [...] emană, într-adevăr, o deplină siguranță de sine" (1996, p. 22). Personajul "textual
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
deopotrivă a voinței și a traducerii ei în act. Nu doar America, ci întregul triptic poetic în care ea se integrează demonstrează cu succes eșecul reprezentării sociale: individul uman nu poate înțelege erorile survenite în universul concret fiindcă recurge cu obstinație la simțurile empirice în încercarea de a înțelege fenomenologia subtilului. Per ansamblu, America înregistrează apoteoza lui Orc186. Impulsul energetic al acestuia este de natură sexuală, eul creator fiind sedus, în acest sens, de o formă de violență tipic masculină (Aers
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
schimbare de paradigmă, trecând de la sistemul paternalist, de tipul „magister dixit”, la ceea ce Îndeobște trăim astăzi, adică contestarea medicului de către pacient și a sistemului medico-sanitar de către societate. Se adaugă acestui aspect obsesia malpraxisusului În activitatea medicului și sistemului, vânturată cu obstinație și indusă În opinia publică cu o voluptate malefică de către o massmedie mai mult decât ignorantă. A contribuit la adâncirea acestei sciziuni și faptul că posibilitățile tehnice și accesul la informație sunt la cote de neimaginat În urmă cu 50
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
acestuia din urmă frumusețea”, spune cu convingerea gânditorului de substanță Ovidiu Papadima În lucrarea sa „O viziune românească asupra ființei” pentru care avea să cunoască patimile gulagului comunist românesc. Dincolo de realitățile concrete ale vieții În care omul a căutat cu obstinație frumosul, societatea tradițională, patriarhală, a avut ca obiectiv regenerarea continuă a omului frumos, capabil de atitudini și comportamente morale care să-i permită conviețuirea În societatea În care trăiește. „Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
s-ar putea pune este, ce ar trebui făcut ca omul frumos să fie cel pe care-l ai În față zi de zi, iar frumosul să aibă acel caracter de universalitate pe care gândirea filosofică l-a căutat cu obstinație În toate epocile? Pentru că până la urmă și adevărul și binele ca și frumosul nu Înseamnă altceva decât armonie. Armonie a ideilor În cazul adevărului, armonie a faptelor În cazul binelui și armonia trăsăturilor exterioare (accesibile simțurilor) și interioare (accesibile rațiunii
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
vorbească despre vârsta psihologică ca fiind distinctă de vârsta cronologică. Chiar dacă vârsta psihologică este puternic influențată de statusul biologic, ea are particularități individuale Însă, mai ales atunci când degradarea biologică este accentuată de boli cronice și degenerative. Ceea ce au căutat cu obstinație să demonstreze gerontologii a fost paralelismul Între vârstă și funcțiile psihice. Studiile efectuate au arătat că sub aspect psihic nu se poate face separația Între procesele Îmbătrânirii și efectele determinate de experiențele de viață. De asemenea, toate testele de inteligență
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
schimbări importante În raport cu familia, față de care tinde să se detașeze. Atracția fizică și popularitatea domină relația În cadrul grupului sau mediului său, se dezvoltă sentimentul autoîncrederii. În această etapă, crucială este existența unui model real pe care adolescentul Îl caută cu obstinație și Încearcă să-l imite. În acest context nu este deloc indiferent ce modele oferă societatea tineretului aflat la această răscruce existențială. Pentru că libertinajul excesiv promovat fără rezerve În societatea contemporană, la care massmedia contribuie decisiv, oferind În plus modele
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
una limitată la domeniul pe care-l veți alege, iar cultura generală va trebui să o desăvârșiți pe cont propriu. Acest lucru nu se poate realiza decât prin căutarea adevăratelor izvoare ale culturii și nu În subcultura pe care cu obstinație o promovează pe toate căile massmedia zilelor noastre, fie ea presă scrisă, audiovizuală sau internet, subcultură pe care marele nostru filosof creștin Nae Ionescu la vremea sa o numea cultură de consum (superficială, incompletă și la Îndemâna oricui) și nu adevărata
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
din URSS și că și-a ales personajele schițelor și nuvelelor preponderent din categoriile „pozitive”, ale dezmoșteniților soartei, a făcut ca proza lui să fie supradimensionată după 1947. Considerată deschizătoare de drum de către critica oficială marxistă, va fi inclusă cu obstinație, mai bine de un deceniu, în manualele școlare și în cursurile universitare ca model de literatură realistă angajată. S. avea cu siguranță talent, mai puțin forță epică, respirație largă, acestea fiind numai anunțate de textele pe care a apucat să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
dimpotrivă. Începe să se strecoare, insidios, presentimentul morții: „eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și nu mai au putere. / Ce-ar mai fi de adăugat, inconștientă doamnă moarte?” (Idila). Apar, cu obstinație, și nu doar aici, ca simbol bufonul, saltimbancul, măscăriciul, simpla enumerare a unor titluri fiind elocventă: Fluturi și claunul, Claun vorbind muzelor, Claun către adolescenți, Lamentația claunului etc. Cartea Pasărea medievală (1973) nu face decât să potențeze laitmotivele anterioare: presentimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
de vacanță". Nimic mai adevărat. 178 Din acest motiv, greșește Ioan Holban atunci când afirmă că "iubind-o pe Lulù [...], Lerian repetă destinul lui Boubouroche" (op. cit., p. 64). Dimpotrivă, iubind-o așa cum o iubește (recte: doar în imaginație!), Lerian refuză cu obstinație viața ca viață și, implicit, rolul încornoratului. 179 Înainte de a fi înțeleasă ca expresie a raționalității și pragmatismului, latinitatea desemnează aici capacitatea de a reacționa instinctiv, în spiritul luptei pentru supraviețuire, cum și o serie de trăsături psiho-morale (îndeosebi curajul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
explică reacția omogenă a personajelor" (op. cit., pp. 135-136). 198 James L. Smith, op. cit., p. 51 ș.u. 199 Melodrama subliniază mai mult peisajul interior ("the interior landscape"), de unde și absența naturii obiectele sunt aglomerate în locații închise și descrise cu obstinație (vezi Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, ed. cit., p. 3). 200 Din acest punct de vedere, Andrei ar fi un fel de Rege al Carnavalului, detronat o dată cu sfârșitul sărbătorii, când lucrurile își reintră în matcă. Romanul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]