218 matches
-
gîndirist Pentru Mihai Zamfir (op. cit., p. 277), tînărul Adrian Maniu este un „caz tipic de sfidare doar aparentă a tradiției”; „saturarea tropică”, definitorie pentru poemele în proză ale acestuia, „nu contrazice estetica simbolismului ornamental”, țelul suprem fiind mai degrabă „căutarea obstinată a pitorescului”. „Imaginarea în suprafață a textului”, proliferarea dilatorie a descrierilor, statutul de membra disjecta al paragrafelor și „principiul amplificării” constituie elemente definitorii ale stilisticii prozopoemelor autorului. Adrian Grigore Maniu începuse să colaboreze cu poeme în proză în primăvara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pereții capelei sale sepulcrale, la San Pietro, spuse el sec. — Dar dumneata nu Îi aprobai stilul, nu-i așa? — Vremurile se schimbă, messer Durante. Din Franța sosește o manieră nouă. Meșterul Ambrogio era Încă legat de cea bizantină, de repetarea obstinată a formelor fixe. Poate că e un desen potrivit cu maiestatea regilor, dar prea puțin adaptat vremurilor noi, marcate de creșterea poporului. De altminteri, i-ai văzut mozaicul, În biserică. Poate că ai observat asprimea trăsăturii sale... — Mozaicul Întrerupt... Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pisica, pentru că acela se află la mâna lui și nu poate face nimic În măsură să modifice raportul de forțe dintre ei. Ei bine, ce crezi că am observat tot chinuindu-mă să-mi asum rolul Magistrului și repetându-i obstinat cuvintele? Pe măsură ce se producea transferul de personalitate, simțeam cum mă cuprinde o voluptate ciudată și cum mă instalez Într-un sentiment straniu, dar peste măsură de plăcut de putere, de forță dominatoare, căreia adversarul nu i se poate opune, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
temă, Guvernul națiunii ar regreta dacă vreo asistență negândită din partea bisericii dumneavoastră la actul funerar anunțat, deși justificată din punct de vedere spiritual, ar fi luată în considerare și, în consecință, exploatată ca sprijin politic, dacă nu chiar ideologic, față de obstinata și sistematica lipsă de respect pe care o importantă parte a populației capitalei a contrapus-o, în ultima vreme, autorității democratice legitime și constituționale. Au fost, prin urmare, simple și laice înmormântările, ceea ce nu înseamnă că ici și colo, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe cel de jos. în cazul meu a fost oarecum invers : pînă nu mi-am agățat pantalonii într-un gard din cele care înfloresc în jurul spațiilor mai mult sau mai puțin verzi ale Bucureștiului, nu am observat această invazie urbană obstinată. Și nu am înțeles de unde vine obsesia recentă a unui amic pentru garduri și îngrădiri. Să nu îmi spuneți iarăși că așa e țăranu’ român, pune garduri unde apucă, deoarece nu este adevărat. Există zone cu garduri înalte și zone
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu spune nimic. Nici măcar nu deschide gura să zici nu. Cuvintele nu-i spuseră nimic lui Coral. Simțea o durere În piept. Când mașina Întoarse și-o luă În direcția Vienei, văzu cum dispar luminile gării și se Întrebă cu obstinată fidelitate unde o fi Myatt. Durerea Îi Îngreuna respirația, dar era hotărâtă să nu spună nimic. Să vorbească, să-și descrie durerea, să ceară ajutor ar fi Însemnat să-și scoată din minte, fie și pentru o clipă, fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea că voi fi martir. În ciuda acestei aplecări obstinate spre laturile întunecate ale existenței, eul dispune de o afectivitate care se vrea, din când în când, măcar ocrotită - strânge-mă-n brațe tare -, fiindcă își asumă, identificându-se, până la un punct, cu toți, neliniștile tuturor: lumina roșie din drumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
păstra rezervele de energie pe teritoriul românesc, tot noi ne găseam în profunzimile Rusiei, legați de interese străine țării. Antonescu ținea să onoreze pînă la capăt promisiunea făcută lui Hitler. Or, noi trebuia să împiedicăm această îndeplinire, în această manieră obstinată de a vedea lucrurile". O asemenea declarație are meritul simplicității, însă această simplicitate șterge reperele ideologice care fundamentează angajamentele. Lectura, în perspectiva românească, este în același timp emoționantă și trunchiată, ținînd să resitueze opțiunile din 1941-1944 în lumina lui 1877
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
magnetizator înnăscut, sînt analoge cu cele ale inventatorului, individ puternic și asocial, absorbit în ceea ce Balzac numea căutarea absolutului. Ele denotă unitatea ca scop, singleness of purpose, cum spun englezii, proprie unui individ dominat de o singură pasiune. Deci iluminatului, obstinatului, monoideicului. Tarde îl descrie în următorii termeni: "După cum se știe, ascendentul personal al unui om asupra celuilalt este un fenomen elementar și nu există decît o diferență de grad dintre acesta și relația dintre sugestionat și individul care sugestionează. Prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele călcate de ea trebuia ucise. În cele din urmă se poate vorbi de tematizarea obstinată a violenței transpusă la nivel scriptural (scriitura este cheamată să reprezinte psihozele individuale ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
își slăbesc vigilența... astfel, Agnès poate comunica, se poate elibera interior din lanțurile în care o ținuse temnicerul ei „conceptual”. Îngrădirea este aici rezultatul unei decizii mentale pe care neprevăzutul existenței o va face țăndări. După ce constată dezastrul, Arnolphe, strateg obstinat, își schimbă tactica și decide să transforme interiorul într-o capcană pe care o observă din exterior, cu alte cuvinte își continuă supravegherea, dar de pe alte poziții. Această conversiune înăuntru/în afară a fost genial pusă în scenă de către Louis
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va încuraja titulatura de o noblețe ușor desuetă "Don Cezar" începe celebrele sale spectacole de muzică și poezie în care, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată "Baaad", își pune pe muzică versurile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lopata inimii/ din zidul cazematei/ sap în tranșeele clepsidrei// un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant cu sintagme de gen, menite a așeza totul sub semnul sacralității. Ostentația afișării, pe alocuri, a unei forțe sau chiar agresivități de "tigru la bătrânețe" ori de "lup
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adjudecat, fără jenă, toate atributele pe care le avea "conducătorul". La o adică, aparatul represiv, iute repus pe picioare și chiar răsplătit, menajat cu grijă, se află la locul său și poate asigura exercițiul puterii. Așa se explică și refuzul obstinat al acesteia de a intra în dialog cu cei care o contestă, cu tinerimea studioasă în primul rând, cu intelectualitatea opozantă în al doilea. A venit rândul muncitorimii. "Timișoara", cu toate că simbol al Revoluției însăși, a putut și blamată în parlament
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vanitoasă. Dacă el se încăpățînează în mod vanitos și continuă să se expună pericolului esențial, dacă nu vrea să audă avertismentul, suferința vitală nu face decît să se agraveze și sfîrșește prin a-i invada întreaga viață. Întunecarea psihicului vanitos obstinat întunecă imediat lumea din jurul acestuia; esența acestui psihic nu se poate exprima decît prin avertismentul suferinței, care, pentru omul nervos, provine din toate colțurile lumii. Pe de altă parte, omul se poate banaliza; el se eliberează în mod pervers de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de la Brașov” sau, cum au mai fost desemnați, „grupul poeților mașscriiști”. De altfel, din poemele sale comentatorii citează versuri considerate tipice pentru o artă poetică a generației „mașscriiste” („Ca și cum m-aș scrie / încet și singur / până la moarte”), specifică prin afirmarea obstinată a eului biografic, simplitatea premeditată a limbajului, priza directă a realului etc. Poetul rămâne, în general, fidel acestor principii, fără ca versurile sale să naufragieze în monotonie. Atât în Cursa de 24 de ore, cât și în volumele ulterioare, Poezii patriotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
de tinerețe a lui Bolintineanu ar fi avut în intenție, din perspectiva auctorială, un efect comic pe care îl degajă însă în prezentul lecturii: Dilica, Milia, Tilia, Zilia, Dilia, Tedica, Helisa, Lurica, Adica...; la Caragiale putem vorbi însă de căutarea obstinată a unui astfel de efect vizibilă mai ales în producția gazetărească, dar nu numai pentru obținerea căruia se folosesc procedee aflate la periferia artisticului autentic: în Baioneta inteligentă ne întîmpină căpitanul în garda civică Guță Cotoi, în Urgent un semnatar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera sentimentul înstrăinării de sine, spaima de neant, perceperea morții ca prezență ubicuă - sentiment niciodată numit, dar tutelar, ca zeul ascuns, în poezia lui I. Dacă volumele sale nu s-ar numi, cu atâta obstinată voință de ștergere a urmelor, Versuri, Poesii, Poeme, ele s-ar putea reuni sub titlul generic Despre irealitatea existenței. Nimic din ce se întâmplă în poemele lui I. - unde se întâmplă întotdeauna ceva, fără de însemnătate - nu semnifică ceea ce ar crede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
a lui Lucian Pintilie, ecraniza rea nuvelei lui Horia Pătrașcu a însemnat o ruptură. Filmul precedent, Duminică la ora 6, era un exemplu de ceea ce începuse să se întâmple în cinematografia românească odată cu Valurile Dunării (Liviu Ciulei, 1960) - în locul propagandizării obstinate a fiecărui centimetru de peliculă plătită cu banii poporului, fenomen specific anilor ’50, apare artisticizarea propagandei. Regizorul are la dispoziție un scenariu cu lupta comuniștilor în ilegalitate, demonstrativ, „educativ” și găunos, pe care se străduiește, folosind mijloacele cinematografului, să- l
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dezvălui, alte aspecte, uneori paradoxale, după opinia mea, în alte contexte istorice și mentale. De pildă, mi se pare relevant și interesant de constatat faptul că în curentul literar romantic se promovează o literatură narativă care acutizează opoziția angelic-demonic, cultivând obstinat idealul feminin angelic (și Eminescu este un exemplu), spre deosebire de protofeminiștii Prerenașterii (judecați în teza de față, ca și îndeobște, prin prisma de validare a naratologiei unui viitor realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sens consiliul medical din 23 martie 1889 poate afirma că poetul se află „de aproape două luni” în Institutul Caritatea: adică în custodie. Doctorul V. Vineș, însă, la 1931 pare a nu ști nici momentul morții poetului. Păstrează în mod obstinat, s-ar putea zice, ziua de 15 iunie, pentru a nu-l contrazice pe D. Cosmănescu. Surse de presă sincrone vorbesc de noaptea de 15 spre 16 iunie, poetul fiind agitat, sculând medicul de gardă pentru a cere un pahar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de vedere, încercând să urmeze o linie cât mai riguros medicală, așa cum vedem la Weichard și Kant. Weichard (1790) clasifică bolile psihice în următoarele două grupe: 1) Boli ale spiritului (Geisteskrankhetten), reprezentate prin: - slăbirea imaginației, - vivacitatea imaginației, - lipsa atenției, - reflecție obstinată și persistentă, - absența memoriei, - lipsa judecății, - prostia sau încetineala spiritului, - vivacitatea exagerată sau instabilitatea spiritului, - delirul. 2) Bolile sentimentului (Gemütskrankheiten), reprezentate prin: - excitație (orgoliu, mânie, fanatism, erotomanie), - depresiune (tristețe, dorință, disperare, sinucidere). O contribuție interesantă o aduce I. Kant în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conformeze mecanismelor administrative și sociale, devenind astfel un inadaptabil, mereu în conflict cu ceilalți. Mediul în care trăiește îi dă posibilitatea de a cunoaște oameni diferiți, care încearcă să-i impună valorile lor și adevăruri pe care el le respinge obstinat. Din aceeași familie spirituală face parte și Octav, personajul în jurul căruia se construiește cel de al doilea roman, Lașii (1971), răsplătit cu premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Protagonistul e un înstrăinat în conflict nu doar cu profesorii, dar și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
parte, de mai toți poeții de limbă română. Pentru Ienăchiță, spune Eugen Simion, "o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă să exprime, în forme corecte, generalizate, subtilitățile gîndirii (cugetele frumoase) și ale imaginației (poeticele faceri). Atît de obstinat este acest gînd încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, încă o dată, de întemeietor, hărăzit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Altfel spus, când se raportează la partea nocturnă a realității, la spațiul Întunecat al unui psihic profund vulnerabil. E o sensibilitate care pune la Îndoială totul. Distructivă În plan existențial, Sylvia Plath e și de-constructivă În planul culturii. Dacă, obstinat, codul comportamental comun e pentru ea doar o sursă de revoltă, repertoriul cultural obișnuit e departe de a-i satisface spiritul de contradicție. Multe rânduri ale ei sunt fragmente dintr-un posibil Dicționar de simboluri În răspăr: Luna e, după
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]