214 matches
-
joace rolul unificator. Catedralele Saint-Etienne din Sens (1140-1164), Notre-Dame din Noyou (1145-1180), Notre-Dame din Paris (1163-1182) ?i Notre-Dame din Laon (1170-1210) �ntruchipeaz? par?ial acest stil, care poate fi observat ?i �n exterior. �l reg?sim la Paris, �n ritmul obstinat ?i monumental al arcelor butante ?i al culeelor lor, �n complexitatea absidei, �n ordonarea ?i plasticitatea fă?adei occidentale, numit? armonic?, marcat? de centralitatea rozei, portalul triumfal cu trei por?i sculptate simboliz�nd Sf�nta Treime, galeriile �nalte ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
n vertiginoasa-i spiral? metalic? �nalt? de 400 de metri, pentru energia, tragismul ?i spe-ran?a pe care o st�rnesc la vremea aceea revolu?ia bol?e-vic? ?i inspir? constructivismul sovietic, care neag? artă pentru art?. Continuitatea spa?ial? obstinat?, comun? casei Schroder (Utrecht, 1924; vezi pliantul, foto 26) de G. Rietveld (1888-1964) ?i pavilionului german pentru Expozi?ia internă?ional? de la Barcelona (1929) de L. Mies van der Rohe (1886-1969) fac cu at�ț mai clare diferen?ele de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
stăpînesc bine morfologia și sintaxa frazei, a devenit repede o modă: s-a scris și se scrie orice și mai ales oricum. Cu o înspăimîntătoare pentru că e perfectă! mediocritate, una profund superficială și saturată de cuvinte semantic obosite, de ofensiva obstinată, bestială chiar. Dedesubturile nu atît de umane, cele de sub bine și rău, sînt exhibate de unele reviste, care confundă spectacolul de idei cu atacurile grosolane la persoană, cu încropirea de fișe caracterologice cu epitete din bestiarul mahalalei. Anatomia și fiziologia
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a existenței: își face singur loc în chiar calea urgiei, reușind cumva să-și forjeze o incredibilă incisivitate din îngăduința-i extremă la viol. S-ar putea însă la fel de bine spune că se lasă cioplit de fulgere, ca un rest obstinat al mâniei elementare - în parte menajat de ea, în parte tratat cum nu se poate mai fără menajamente. Ființarea lui ca menaj spasmodic al omenescului grijuliu cu lipsa de menajamente a elementelor e cu atât mai remarcabilă cu cât primește
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
își jubilau acum cu salve de artificii verbale ceva ce nu se putea numi izbândă, ci cel mult anexarea unui spațiu al frământului - un pântec cabalin a cărui ostilitate nici măcar nu ieșea o dată pentru totdeauna la vedere, ci se disimula obstinat mereu mai în adâncul lui? Stăpâni pe cele mai chinuitoare incertitudini drept parodică pradă de război după o așa-zisă victorie! Bătaia de cap, de care nomazii scăpaseră cu o formulă mult prea vagă pentru a fi realmente de ajutor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor cu sine. Musafirul infernal își rotea primprejur ochii lui numai cearcăne cu o căutătură ce trăgea lucrurile afară din aparențe, asemeni unei pompe cu vid, și-ar fi fost în stare să le-întoarcă pe dos cu așteptarea-i obstinată. Fetița se temea că, dacă privirile li s-ar fi întâlnit, ar fi putut fi smulsă din ascunzătoare și dusă departe fără nici o violență, doar printr-o desprindere lăuntrică survenită în ea la contactul vizual cu el. Pentru ea, fantoma
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu mai fie. Firul de iarbă este mereu același în biologia și sensibilitatea lui, omul mereu altul. Cât de bine ne cunoaștem, suntem noi înșine? 98 Plutea într-o ceață a inaccesibilului. Cu toată perseverența-i demnă de un benedictin obstinat nu reușea să iasă din universul banal învăluit de imperfecțiune. Auzise el undeva că sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să prindă o urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice: da-da, da-da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora noastră, Țuki, a făcut cunoscută mamei necesitatea îndeplinirii urgente a uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Însă de aroganța cu care ei credeau că sunt singurii posesori ai aprecierii realului și realității. Sigur, aveau de multe ori ceea ce se cheamă dreptate, ba, trebuie s-o mărturisesc, aveau de cele mai multe ori! Ei, și!? Evident, această gravă și obstinată contradicție Între ce credeam eu despre mine și adevărul meu și ceea ce credeau ceilalți mi-a produs o uriașă și extrem de bogată, ca să zic așa, suferință. Dar... nici asta nu m-a convins că tipul meu de reacție - care, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un anume sens eu, romancierul și gânditorul care sunt este incapabil de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În faldurile acelorași motive, acelorași obsesii ideatice cărora Încerc să le dau diversitate stlistică doar prin strategii epice cât de cât diferite. Dar... Înțeleg că azi În România literelor „lumea” nu are timpul sau „răbdarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care se revine cu o oarecare insistență în cartea lui Țepeneag, nu fără legătură, acest fapt, cu felul dezamăgitor, pentru mulți, al comportării cunoscutului fost disident după 1989: pătimaș răspânditor de acuzații împotriva tuturor, dovedite sau nu, într-o absurd obstinată strădanie de-a face loc gol în jurul său. Va fi fiind, probabil, și destul adevăr în nesfârșitele rechizitorii întocmite de Goma colegilor săi scriitori, din țară, din exil sau de oriunde, și poate că va reuși odată cineva să deslușească
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-și cercetarea într-o paradigmă programatică, astfel: "Demersul de față propune argumentarea unei noi înțelegeri a sensului profund al poemului, în locul tezei sensului alegoric al geniului neînțeles, teză reductivă și denaturatoare, care printr-o lungă istorie era și este încă obstinat guvernatoare a receptării și interpretării celebrului poem". ÎN CONTEXT UNIVERSAL Iustin Tambozi * Dumitru Garofil * Lefterie Naum * Dumitru Copilu-Copilin EMINESCU ÎN BALCANI (J. Tambozi, D. Garofil, Lefterie Naum) În conștiința popoarelor balcanice, Mihai Eminescu a pătruns, de-a lungul vremii, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a fost tot ce s-a putut găsi împotriva mea. Fără îndoială însă că, dacă anchetorii n-ar fi fost niște brute tâmpite, ar fi putut găsi mult mai mult. Eram însă un „păcătos norocos“ ca să spun așa... La presiunile obstinate ale Augustei, care avea relații destul de importante în „nomenclatura“ acelor timpuri, în seara din aju nul zilei de 23 august, exact la două luni după arestare, am fost eliberat. Odată cu mine a fost eliberat și Nicu E. Am mers împreună cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și ne spuneam că noi o să divorțăm din „potrivire de caracter“. Aveam aceleași calități și exact aceleași defecte, ceea ce a dus de multe ori la coliziuni. N-am reușit să schimbăm mare lucru unul la celălalt, pentru că eram amândoi la fel de obstinați, dar el a reușit să-mi rafineze mult gusturile. Avea fibră de artist în el. În studenție publicase trei plachete de versuri minulesciene, dar cu oarecare parfum de Verlaine, și sculpta foarte frumos. Însă marea lui pasiune a fost întotdeauna
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sunt funcționale : nu fac să treacă emoția. Există un ilustrativism de tip carte poștală de care filmul nu a scăpat cu totul ; or, prezența acestuia este cu atât mai incongruentă, cu cât stilemul întregului serial pare să fie îndatorat unui obstinat manierism (vezi fondu-urile) Nu există o directețe cinstită a evocării, ci mai degrabă o supradistilare a unor locuri comune, în fond. Din teama de a nu cădea în clișeu, filmul a căzut alături : imaginile lechees (și atât de lente
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
generalizarea nu are baze solide, nu toate personajele caragialiene țin de mahala, însă urba- nitatea societății românești la finele secolului XIX este una precară, în curs de formare. Definiția provincialismului la Alexandru Dragomir ne plasează într-un proces de imitație obstinată a conținuturilor produse într-un centru pres ti- gios, vehiculate ca forme cum sunt etichetele pretențioase preluate din franceza și legate cu „et”. „Provincial este ceea ce trăiește într-un tropism față de capitală, dar care nu interesează capitala. Rezultă că provincia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în ramă”, din Contrapunct, 19 octombrie 1990, ăreprodus în volumul semnat de Pintilieă, Alex. Leo Șerban propune o generalizare a decupajului emblematic ales deopotrivă ca motto, modus vivendi și element compozițional pe care criticul de film îl identifică în utilizarea obstinată a procedeului ramă în ramă : „Mottoul filmului este nu numai o trimitere la însăși substanța filmului : simțirea enormă și vederea monstruoasă caracterizează fiecare cadru - această nemăsură, acest preaplin traducându-se în faptul că procedeul ramă în ramă devine absolut necesar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sens consiliul medical din 23 martie 1889 poate afirma că poetul se află „de aproape două luni” în Institutul Caritatea: adică în custodie. Doctorul V. Vineș, însă, la 1931 pare a nu ști nici momentul morții poetului. Păstrează în mod obstinat, s-ar putea zice, ziua de 15 iunie, pentru a nu-l contrazice pe D. Cosmănescu. Surse de presă sincrone vorbesc de noaptea de 15 spre 16 iunie, poetul fiind agitat, sculând medicul de gardă pentru a cere un pahar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1997, 16; Mircea A. Diaconu, Devitalizare și livresc, CL, 1997, 7; Borbély, Xenograme, 148-151; Mircea A. Diaconu, Biblioteca din Nord, CL, 1998, 8; Ioan Moldovan, Din cărțile locului, F, 1999, 11-12; Radu Voinescu, Indivizibilitatea visului, LCF, 2000, 6; Ioan Moldovan, Obstinatele iluzii, F, 2000, 4; Grigurcu, Poezie, II, 513-517; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 233-235; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 349-352; Vasile, Poezia, 313-315. A. Tr.
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
anumite atitudini sau, mai ales, cei față de care doresc să mă diferențiez. Acestora îndeosebi mă consider obligat să le ripostez atît direct, cît și, într-o formă adesea mai precisă, suplimentar, aci. Culmea e, am observat, că adversarii cei mai obstinați ai ideii de a ține un jurnal sînt tocmai cei în lucrările cărora „creația” constă în dilatarea și orchestrarea copioasă a unor materiale de aceeași natură și cu aceeași proveniență. I-am văzut adesea pe unii din aceștia deposedînd fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a doua singular, către copilul nenăscut, nedorit, căruia i se Închină Kaddish-ul convulsivei confesii. Nonexistența descendenților, tatăl care refuză rolul de tată, o vede „În contextul lichidării necesare și fundamentale” a propriei existențe. Rugăciunea dedicată morților devine, de fapt, refuzul obstinat al „metamorfozării” supraviețuirii În orice altceva (semnificație, retorică manipulativă, descendenți). Este refuzul de a accepta măștile „renașterii” sau orice alte trucuri compensatoare: fals redobândita legitimitate, siguranța de sine, Încolonarea mistificatoare - negociate, toate, prin ipocrizia socială a cotidianului. Naratorul opune acestor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
peisajul jurnalismului din epocă. Alături de multe lucruri inacceptabile ori condamnabile, alături de cusururi, unele decurgând fie din contextul momentului, fie imputabile echipei redacționale, cum ar fi cultul lui Nicolae Ceaușescu ca instrument de „protecție” tactică ori creditul exagerat acordat, din „revoluționarism” obstinat, unor inițiative paraștiințifice de medicină alternativă, tracologie etc., se poate vorbi despre un bilanț mai degrabă pozitiv, oricare ar fi grila prin care ar fi examinată activitatea revistei. Printre realizări - pentru un periodic cu profil social-politic și doar în al
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
conformeze mecanismelor administrative și sociale, devenind astfel un inadaptabil, mereu în conflict cu ceilalți. Mediul în care trăiește îi dă posibilitatea de a cunoaște oameni diferiți, care încearcă să-i impună valorile lor și adevăruri pe care el le respinge obstinat. Din aceeași familie spirituală face parte și Octav, personajul în jurul căruia se construiește cel de al doilea roman, Lașii (1971), răsplătit cu premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Protagonistul e un înstrăinat în conflict nu doar cu profesorii, dar și cu
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele călcate de ea trebuia ucise. În cele din urmă se poate vorbi de tematizarea obstinată a violenței transpusă la nivel scriptural (scriitura este cheamată să reprezinte psihozele individuale ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în cogitațiile sale „răzgândirea”. Cu alte cuvinte, gândind cu mintea lui, caută să nu calce pe urmele unor „sentințe consacrate”. Eseistica, de suflu scurt, comprimată adesea până la dimensiunile unui aforism, nu manifestă inhibiții față de ideile unor cugetători iluștri. Cu o obstinată ambiție a disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Casă pe nisip
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]