600 matches
-
vifor, dar nu voiau să se dea bătuți... Într-o dimineață de octombrie, În același an, 1877, soarele răsări cu o lumină prietenească. Negura se risipi curând și văzduhul se umplu de strălucire. Tunurile bubuiau În Plevna și În Împrejurimi. Obuzele aduceau moartea. La ceasurile nouă, un trimis al turcilor ieși din spatele Întăriturilor, cu steag alb, În fața Griviței. Se predau necondiționat. ,, Ura ! măreț se-nalță-n vânt Stindardul României !”. Și astfel, după veacuri de suferință și de lupte Îndelungate, cel din
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
este unul din eroii care s-au jertfit pentru independența țării; dorobanți = ostași români; salt = mișcare prin care omul se desprinde de la pământ; buhoasă = lățoasă; parapet = Întăritură În fața unui șanț; volbură de foc = aici, vâlvătaie de foc provocată de exploziile obuzelor; stindard = drapel. SERGENTUL de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând În gândul lui: ,, Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
constituie nucleele pe baza cărora, amplificând cercetarea și coordonând informația istorico-literară, profesorul toplițean a elaborat biografia Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu (1997), prima lucrare dedicată autorului jurnalului Trei luni pe câmpul de război... (1915) și al nuvelelor din Hora obuzelor (1916). Pe lângă meritul întâietății, cartea se remarcă prin rigoarea documentării, expunerea clară și justa evaluare. În aceleași limite se încadrează monografia, realizată împreună cu Valentin Borda, Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea (1998, în colaborare cu Valentin Borda). Excurs
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
ceda, înflăcărarea sacrificiului pentru un crez. Destinele individuale se înscriu astfel într-o ordine superioară, aptă să atenueze frica sau deznădejdea de a muri. Tensiunea fantastică a împrejurărilor acționează aproape ca un drog: „Scriu aceste însemnări pe genunchi, sub traiectoriile obuzelor, în dansul ritmic al mitralierelor, neștiutor de ziua ce vine și simt o voluptate necunoscută de nimeni.” Alerte, precise, bărbătești, înspicate cu pasaje lirice, pătrunse în egală măsură de măreția faptei și de grozăvia ei, Însemnările... constituie un document propriu-zis
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Liceul „V. Alecsandri” (1911-1915) la Galați și Școala de Ofițeri de Rezervă din București. La absolvire, în 1916, este repartizat la Direcția Liceelor Militare. Pleacă pe front și în august 1917 este rănit în luptele de la Mărășești, o schijă de obuz pătrunzându-i în mână și în piciorul drept, dar scapă de un glonț care ricoșează de iconița purtată în buzunarul de la veston. Este decorat cu Virtutea Militară, avansat locotenent și evacuat în spitalul din Bârlad. Aici se află în îngrijirea
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
ruse, Începând să bombardeze Vidinul, sub directa supraveghere și Îndrumare a comandantului suprem al armatei, care-și stabilise cartierul general la Poiana. Nu de puține ori, Suveranul s-a aflat În mijlocul trupelor sale, așa cum se Întâmplase la Calafat, unde câteva obuze au explodat În imediata sa apropiere <footnote id="61">61 În aceste Împrejurări, Domnitorul și-a scos chipiul, salutând obuzul turcesc ce tocmai explodase cu cuvintele: „Ha! asta-i muzica ce-mi place”. Atitudinea Suveranului și stăpânirea de sine au
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
la Poiana. Nu de puține ori, Suveranul s-a aflat În mijlocul trupelor sale, așa cum se Întâmplase la Calafat, unde câteva obuze au explodat În imediata sa apropiere <footnote id="61">61 În aceste Împrejurări, Domnitorul și-a scos chipiul, salutând obuzul turcesc ce tocmai explodase cu cuvintele: „Ha! asta-i muzica ce-mi place”. Atitudinea Suveranului și stăpânirea de sine au fost de natură a-i Încuraja pe soldații din bateria Carol; vezi <ref> T. C. Văcărescu, Luptele românilor În răsbelul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
evenimentelor din istoria națională, V. publică sporadic versuri și proză de Carmen Sylva (Paza Dunării, Peleșul povestitor, În luncă, Pe Dunăre), poeme de Ioan S. Nenițescu (Vorbe sfinte), Haralamb G. Lecca (Scumpă țară românească), reproduce poezii de Vasile Alecsandri (Primele obuzuri, Concert în luncă, Dan, căpitan de plai) și Anton Pann (Pentru șezătorile de la sate), iar în foileton include nuvela Doamna Chiajna de A. I. Odobescu. Titulatura rubricilor - „Sfaturi”, „Știrile săptămânii”, „Din străinătate” - indică fără dubiu tipul de subiecte pe care le
VULTURUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290672_a_292001]
-
ei” - își amintește scriitorul, într-un text din 1954. Proaspăt sublocotenent, în august 1916 va fi concentrat, apoi mobilizat în Regimentul 22 Infanterie - Târgoviște. Participant la luptele de rezistență de pe Valea Prahovei împotriva armatelor germane, este rănit în urma exploziei unui obuz - episod transpus, sub titlul Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu, în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (I-II, 1930) - și rămâne cu o infirmitate auditivă care îl va marca toată viața, după cum va consemna în Note
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
e viață dacă viața o Îmbracă cerul senin mâinile tale au ridicat de pe trupul popoarelor ceața ca un lințoliu de doliu mâinile celui care gândește sub roșie stea la Kremlin: Iosif Vissarionovici Stalin - mâinile celor care luptară sub tunelul de obuze, cu numele lui pe buze gonind cu armele-n mâini fasciste armate de câini, prăbușite din țară În țarăă». (Radu BOUREANU. - Uriașul Octomvrie) «Așa veni - așa Înflăcărată zi de februarie-a lui treizeci și trei Pe Grivița sus, unde curge țiței De
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
NIMIC atunci. Nimica „reprobabil”. Pluteau În sfere prea Înalte Valéry, Gide, Proustă Cum pot ei să simtă pe alde Cimpoiașu, Măgură, Jimborian, oameni cărora regele, bancherii, moșierii și ceilalți ucigași și jefuitori le-au umplut gurile cu noroiul gropilor de obuze și sânge nevinovat. Mocirla Varticilor Îi desgustă, nu pentru că a existat, ci pentru că e scrisă. Oftează după Valéry, Gide, după Proust. Permanenți căutători de timpuri pierdute, cu toate declarațiile pline de vibrații În glas, gen Comedia Franceză. Cu toată adeziunea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în jos, pe pantă, când ca să se înțepenească în hățișul de la marginea pădurii, când ca să sfâșie luciul neted al apei. Unele blocuri rămâneau nemișcate la doar câțiva metri de gardul de uluci care le apăra casa. Când vedeau un nou obuz de piatră, bărbatul și femeia tresăreau, desfăceau instinctiv brațele, ca și cum ar fi putut împiedica acea cădere de bolovani ce săreau rupând trunchiurile, smulgând zdrențe largi de țărână... Când exploziile încetară, se priviră și avură timp să-și spună că prezența
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întoarsă spre bezna ce se adâncea dincolo de fereastră. Rețeaua plasei pentru țânțari se detașa vizibil pe fundalul negru și cald. Și se vedea din ce în ce mai bine, în mijlocul acelui dreptunghi prăfuit, o ruptură în zigzag: unda de șoc a unuia dintre ultimele obuze făcuse o incizie în acea țesătură care ne separa de oraș și de agonia lui. „Să spunem adevărul...“ N-am îndrăznit să obiectez. Tulburat de rolul de martor sau de judecător pe care mi-l încredințai, am pus unul lângă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de gravitate deplasat. Aveau particularitatea atroce de a se plimba prin corp într-un mod imprevizibil și de a se fixa în locurile în care se ajungea cel mai greu. La câtva timp după asta, au apărut bombele cu fragmentație, obuzele umplute cu ace tot mai ingenioase care păreau să ne antreneze într-o competiție macabră, în care instrumentele noastre obișnuite se dovedeau adesea neadaptate. Și apoi, într-o dimineață, elicopterul care trebuia să aducă supraviețuitorii, răniții și morții după o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
umeri enorme valize, intrau în apă pentru a mări distanța între viața lor, devenită brusc prețioasă, și moarte. Ceea ce m-a făcut să mă dezmeticesc a fost absența oricărui bagaj. Puținul pe care-l posedam arsese în spitalul distrus de obuze în timpul nopții. Dimineață, un funcționar de la ambasadă îmi împrumutase aparatul lui de ras... M-am așezat pe nisip, urmărind scena cu o privire aproape distrată acum. Numărul valizelor pe care oamenii le suiau în bărci mă lăsa perplex. Îmi spuneam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de ajutor la îmbarcare, am nimerit peste un bărbat care voia să se urce alături de bagajele sale și care m-a luat drept un concurent. M-am tras înapoi, el s-a cățărat, evitând să se uite la mine. Un obuz făcu să țâșnească îndărătul unui dig un uriaș gheizer de nisip, bărbatul deja instalat se aplecă iute, lipindu-și fruntea de pielea valizelor. Cineva urlă: „Haide, repede, plecăm!“. Un altul, care bătea încă pasul pe loc, în apă, îl înjură
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui stârneau deja râsete. — Sovieticii produc chestia asta în uzinele lor de armament. Ceea ce le permite mai întâi să disimuleze producția de proiectile teleghidate și apoi să le facă o plăcere copiilor. Deși mașinăria asta cântărește mai mult decât un obuz și face zgomot cât un tanc. Uitați-vă! Omul se așeză pe vine, apăsă de mai multe ori pe mânerul titirezului pentru a acționa arcul ascuns în corpul nichelat. Jucăria se lansă într-o rotație ca de vals, cu zgomot
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în noroi și sânge, când, în primele clipe de după o luptă, simți cu violență viața celuilalt, foarte apropiată, tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și cai sfârtecați de obuze, un armăsar cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai auzise până atunci decât lătrată și pe care o credea făcută pentru asta. Mai era și propriul său trup pe care, timp de o clipă ce nu se mai sfârșea, îl văzu întins, inert, în hârtoapele înzăpezite. Detonarea unui obuz suprimă toate zgomotele și astfel, în mijlocul tăcerii unei lumi dispărute, se văzu cu o privire exterioară și foarte îndepărtată („ca din cer“, avea să gândească mai târziu): trupul unui soldat în mantaua militară pătată de noroi, cu brațele în lături
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
furtună, tunetul imita exploziile într-un bubuit surd, la celălalt capăt al orașului. Pavel se ridică, chemă infirmierii care traversau strada în goană, cărând două trupuri puse pe o targă... Împreună cu alți soldați, înaintă de-a lungul caselor găurite de obuze, apoi, auzind un tropăit, cârmi într-o stradă mai puțin atinsă și începu să verifice clădirile, una după alta. În penultima se pomeni singur. Culoarele, ușile claselor, iar în clase, tablele și bucățile de cretă în șănțulețul tablei, dedesubt... Unele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
părea intactă, până și zâmbetul părinților, în fotografia din încăperea unde luau masa: tatăl, cu capul ușor întors către mamă, părând că așteaptă ca ea să vorbească... În orașul aflat atât de aproape de Dolșanka, un oraș pe jumătate ras de obuze, îl cuprinse o îndoială.. Voia să se asigure doar că fotografia continua să zâmbească pe perete... În refuzul comandantului, văzu un semn rău, care se confirmă după câteva zile: un câmp de mine peste care călcară ca un grup de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la sora lui, la mama lui... Și la Sașa. La alte chipuri de femei. Avuseseră uneori, în priviri, aceeași sclipire de durere și de frumusețe... Într-o zi, într-un oraș polonez, trecând prin fața unei biserici pe jumătate distruse de obuze, ghici despre ce era vorba. Imaginea bisericii din Dolșanka îi reveni în minte. Și ea dărâmată, dar cu o tenacitate vindicativă: cupola smulsă, acoperișul ars, o bucată de zid împrăștiată de dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deranja ofensiva unei întregi divizii. Nu se știa dacă mai erau prizonieri în barăci: nu se zăreau decât vreo treizeci de deținuți legați de niște stâlpi, de jur împrejurul lagărului, ca niște scuturi. Trebuiau să atace fără să arunce nici măcar un singur obuz, fără grenade. „Cu mâinile goale?“ se miră un nou-venit. Nimeni nu-i răspunse. Fură aruncate la asalt trei companii disciplinare, șase sute de oameni. După primul atac, respins, Pavel văzu că rulourile de sârmă ghimpată dispăruseră pe jumătate sub trupurile nemișcate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
temut. Pavel dădu peste unul dintre acești soldați chiar în cartierele mărginașe ale Berlinului, unde compania lor bâjbâia în mijlocul micilor grupuri de rezistență. Drapelul roșu flutura deasupra Reichstagului, victoria era anunțată, dar acolo, îndărătul acelei biserici cu acoperișul străpuns de obuze, se mai ascundeau trăgători care refuzau să se predea. Mai ales acela, cu chipul negru de fum, care ciuruia strada pitindu-se în spatele unei coloane mâncate de gloanțe. Părea invulnerabil. După fiecare rafală, când praful se risipea, se vedea iarăși
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deodată cât se poate de posibil și abia atunci băgă de seamă că drumul, drumul acela bine cunoscut, până la cea mai măruntă cotitură, se schimbase. Nu șirul de camioane incendiate la ieșirea din reședința de județ, nici craterele lăsate de obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să ocolească vreun mușuroi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]