1,044 matches
-
Ce-au învins hoarda spurcată. Daci-pelasgi ,nu vedeți voi oare Pe-ai voștrii mândrii strănepoți, Cum pe a timpului cărare, Acum sunt umiliți de toți? Dar cât mai poate această țară Mândră ,cu al său neam străvechi, Ca să suporte grea ocară Și umiliri fără perechi? Vino la noi,tu Țepeș Doamne! Azi românii te chemă cu toți. Să cureți țara de hiene Și în araci să-i sui pe hoți! Pe acei ce țara au prădat, Subminând a ei putere. Și
VINO LA NOI,TU ȚEPEȘ DOAMNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384876_a_386205]
-
Pe acei ce țara au prădat, Subminând a ei putere. Și în parlament s-au cocoțat, Impunându-și a lor vrere. Tu,domn român,ce-ai iubit țara Și i-ai învins pe-ai săi dușmani, Cum mai poți suporta ocara Ce am purtat atâția ani? Azi vino Doamne și ne scapă De cei ce țara au vândut! Strânge românii laolaltă, Căci doar uniți sunt de temut! GABRIELA AMZULESCU-ZIDARU Referință Bibliografică: VINO LA NOI,TU ȚEPEȘ DOAMNE! / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare
VINO LA NOI,TU ȚEPEȘ DOAMNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384876_a_386205]
-
și mă întreb mereu, Cu o durere oarbă și profundă! O, Veac al meu, hapsân și-ntunecat! Cum poți să-L judeci fără nicio vină, Cum poți să-L judeci fără avocat Pe cel statornicit întru Lumină? Ce vorbe de ocară vrei să-i spui Acum, aici, în Săptămâna Mare? Cununa grea de spini pe fruntea Lui Îmi sângeră-n cuvinte și mă doare! Degeaba îl condami la moarte mută, Vineri degeaba-L pironești pe cruce, Dumninică la ceruri El se
CUM POȚI LOVI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384980_a_386309]
-
din mâini pe Dumnezeu. Nu las tristețea să mă-mbete, Mă-mbăt cu lacrima mereu. Mă mistuie a ta iubire, De dorul tau îmi este sete, Tresar de drag când vii spre mine, Las fericirea să mă-mbete. Nu las ocara să mă-nțepe... Mereu mi-e sete de dreptate! Când gura lumii multe spune, Mă-mbăt cu ale mele fapte. Mi-e sete de copilărie, De al bunicii ceai de tei, De gustul mărului din poartă... De-aș vrea să
SETE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384378_a_385707]
-
dai bucurii și dorință, Celui ce-a ales în Tine să creadă. Cu Tine sunt în viață și-n moarte. În ziuă și-n noaptea adâncă. De la Tine primesc libertate. Prin Tine trăiesc și sper în izbândă. Biciuit sub povara ocării și-a urii, Ai tăcut, Dumnezeule Tare! Dă-mi și mie din taina-Ți răbdării, Și păzește-mă în încercare! Sufletu-mi și trupu-mi doar Ție, Le încredințez pe-de-a-ntregul. Al Tău sunt Sfinte Părinte, Doar Tu îmi ești Salvatorul. Cluj Napoca
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
Bunget Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ies iar plecat și nu-i de vină neaua, Veți spune iar că vin cu primăvară. Voi nu vedeți alături... vioreaua ? De ce doar eu, supus sunt, la ocara ? Iar sus pe ramul încă neînfrunzit, Ne cântă, alta oda, pițigoiul... Și semnul că paraiele-au pornit... Auzi cum clipocește ududoiul. Cu plecăciune vin și spun în șoaptă, Nu puneți peste mine vină, iară... Oare-ați uitat de vorbă înțeleaptă
SUNT DOAR UN GHIOCEL de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384054_a_385383]
-
Nu pot să cred că nu se poate să-ndepărtăm urgia lumii, Ce a făcut să moară oameni nevinovați de-a lungul vremii... Nu pot să cred că vorba bună ca roua verii a pierit, C-avem o vorbă de ocară și pentru cel care-a murit... Nu vreau să cred că oamenii sunt răi...se joacă doar... de-a răutatea, Prin jocul lor învață cum, se naște ura, vanitatea... Eu vreau să cred că pe Pământ noi ne-am născut
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
lungi generații Dând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovații Celor ce ne-au ucis strămoșii? De ce-au lăsat copii orfani Plecând la luptă pentru țară? Să ne-nchinăm la pumn de bani Vânzându-ni neamul în ocară? De ce-au murit bunicii voștri Stimați români, stimați prelați? Să șadem noi, buccii ca proștii Privind cum suntem crunt furați? Al nostru somn, tăcere-amară Va naște-n generații ... Citește mai mult ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂCapul plecat, sabia nu
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
De ce-au murit lungi generațiiDând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovațiiCelor ce ne-au ucis strămoșii? De ce-au lăsat copii orfaniPlecând la luptă pentru țară?Să ne-nchinăm la pumn de baniVânzându-ni neamul în ocară? De ce-au murit bunicii voștriStimați români, stimați prelați?Să șadem noi, buccii ca proștiiPrivind cum suntem crunt furați?Al nostru somn, tăcere-amarăVa naște-n generații ... XV. MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2226 din
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
DE RAI, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI Năframa dumitale-ți este ninsă De anii ce-au trecut doar cu povară, Dar veșnică și flacără nestinsă Cerți vremea scursă blestemând ocară. Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasă Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasă Aidoma unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire așternute-n
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă ... Citește mai mult MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAINăframa dumitale-ți este ninsăDe anii ce-au trecut doar cu povară,Dar veșnică și flacără nestinsăCerți vremea scursă blestemând ocară.Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasăTe fac icoană sfântă pentru mine,C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasăAidoma unui stup cu harnice albine.A tale palme crețe de la trudăSunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Era odată, într-un sat, o femeie tare rea de gură. Își bârfea întruna vecinii, cunoscuții, dar mai ales avea treabă cu preotul satului: pe unde mergea, cu cine se întâlnea, spunea numai cuvinte de ocară, neadevărate, la adresa preotului. Dar veni o zi în care suferi un necaz mare, și se hotărî pe loc să se lase de clevetit, gândindu-se că această patimă îi atrăsese nenorocirea. Mai mult, se și duse la preot să-și
BÂRFITOAREA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383590_a_384919]
-
mergi de culege toate penele și pune-le înapoi, în pernă, apoi coase perna la loc. Biata femeie rămase stupefiată și îi răspunse preotului că așa ceva e imposibil. Atunci preotul replică: -Vezi, așa stau lucrurile și cu bârfa: cuvintele de ocară, odată împrăștiate, nu mai pot fi niciodată adunate la loc și încuiate într-un sertar. Referință Bibliografică: Bârfitoarea / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T.
BÂRFITOAREA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383590_a_384919]
-
granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze; S-ar învârti toți în mormânt de ce-a fost să urmeze. Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și țară Cu inimi aspre ca de câini care te fac de-ocară. Pământul care-a supt aici tributul greu de sânge Este vândut la venetici, iar sufletul ne plânge. Și codrii i-ați vândut pe rând, chelit-ați munții toți Petrol și gaze, până când, cozi de topor netoți!? Ați dat și aur
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
și azi ne cer străinii sacrificiu: Să le fim sclavi - ne-am părăsit copiii și soția Pentru un trai mai împlinit lăsarăm România. Ne pleacă tineri eminenți căci nu găsesc în țară Decât noian de oponenți cu pile mari și-ocară. Nici medicii nu-și mai găsesc în țara lor menirea Și pleacă unde nimeresc, să-și cate fericirea. Poporul suferă-n tăcere un trai tot mai anost Cu biruri multe și durere o duce tot mai prost. Doar hoții și-
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
politica le-mparte, Subiecte cu a ei umbre... Electorii umplu pagini În ale zilelor șuvoi, Transformarea-i fără margini, Măsluiri, minciuni, nevoi! Ei aștern în versuri albe Și zidesc, un neam, o țară, În a timpurilor salbe, Adunând munți de ocară! Azi, Mizilul este-n top Mare Centru de Cultură, Ce produce non-stop, Râs, umor, literatură! Referință Bibliografică: CUGETARE / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marilena Dumitrescu : Toate
CUGETARE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383101_a_384430]
-
cu totul alte puncte de reper. Ceea ce face el se adresează simțirii noastre izvorâte din suflet, nu e un desen rece, nu riduculizează prin îngroșarea unor trăsături, schimonosind chipul, decât la nevoie, satirizându-i pe cei care se fac de ocară. El vede, prin ochi, sufletul. De-ați ști ce mesaj tulburător vă transmite portretul pe care acest mare artist vi-l creionează în mai puțin de două minute, ați cere să vi se împlinească, degrabă, această dorință. Cu o răbdare
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Că văzut-am 6 fii, cu Zabulon, ce-i "locuința". DOMNUL Și-a adus aminte în marea Să Bunătate Rahelei dându-i pe Dina : "judecată și dreptate !" Apoi veni pe lume Iosif : "adaos sau adăugare" Că DUMNEZEU mi-a luat ocara și mi-a dat în loc, onoare ! Veni "fiul durerii mele" : Ben-Oni sau Beniamin Care pentru tatăl-Iacov, fu cel mai iubit copil ! "Aparținând Zeului Soare", era vestitul Potifar Care-l slujea pe Faraon, în rang de mare Demnitar. Iosif sau Țafnat-Paenah
DE LA ISAAC LA MOISE. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383164_a_384493]
-
e omul și cât e de nenorocit! Nu poate duce în tăcere nimic din ce-ai îngăduit Și se îngrijorează-ntr-una și nu-i o dată mulțumit! Mă iartă Doamne! La Golgota, nu în zadar Tu Te-ai jerfit, Ai îndurat tăcut ocara, scuipat fiind și biciuit, Ai luat asupra-Ți toată vina ce am avut-o-n dreptul meu, Ca să ajung cândva Acasă, în sân preasfânt de Dumnezeu. Ce să mai spun iubit Isuse, decât că-s slab? Te rog să ierți
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PSALM I Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului În liniște am plâns și am jelit Și-am întrebat privind la Cer; Ce ocară m-a robit? M-am rugat la Dumnezeu. Din porunca-I n-am ieșit, Ori poate l-am supărat Sau poate-am păcătuit. Mi-aduc aminte în fie ce zi De tine Doamne ! De te-am supărat un pic, Răscumpără
PSALM I de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383337_a_384666]
-
faci. Ești puternic, te sprijină tot Cerul. Să fii slab și să suporți cazna fără vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei doi tâlhari răstigniți alături, mistificatorule! Ascultă-i! Te blestemă și-ți spun doar vorbe de ocară. Pe fața lor, în afara furiei, vei zări căința. Ei suferă cu adevărat și te urăsc pentru spatele tău mai mult decât pe judecători sau pe soldații ăștia, care i-au ridicat pe cruce. Execuția ta e o mascaradă: toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în suflet, bucurie în trup, iubire-n cuget și-n simțiri, iată ce voi să dau Moldovei! - continuă Vodă. Și de se va găsi vreunul din cei de față ori din cei rămași afară să se scoale cu zavistie și ocară împotrivă-mi, voi zice ca proorocul: batjocorește-mă și te voi ierta, lovește-mă și te voi cruța, pârăște-mă și te voi afla și-a ta va fi împărăția cerurilor! — Amin! - mormăi mitropolitul Nazazarie Iscariotul. — Suntem deopotrivă sortiți țărânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-i cunoașteți mai bine pe acești scriitori, așa cum consider necesar că, înainte de a-i dărui unui copil un trandafir, trebuie să-i tai țepii. Chiar așa. Iar acum permiteți-mi să vă mai amintesc o dată tuturor că vorbele de ocară pe care le-am auzit aici sunt nedemne și incompatibile cu un creștin! A spus ultimele cuvinte dur, așezându-și crucea pe rasa violetă cu mâna lui bătrână, tremurând ușor. Privindu-l pe Burkeviț, mi s-a părut că fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar Burkeviț își duse la spate mâinile care-i zvâcneau, de parcă ar fi prins pe cineva care nu stătea locului; păși înainte și, pe neașteptate, cu o voce voit tare începu să vorbească. După cum ați observat și dumneavoastră, cuvintele de ocară nu sunt demne de un creștin. Aici nu pot să vă contrazic. Dar dacă dumneavoastră, slujitorul lui Dumnezeu, vă simțiți dator să ne aduceți pe drumul cel bun, atunci nu vă mirați dacă vă întreb unde, în ce fel, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr-un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]