309 matches
-
altă formulare în ediția a doua a aceleiași cărți în chip de concluzie la la înregistrarea unui fapt identitar și anume tensiunea dintre fond și formă și mimetimsul mai accentuat al culturii românești moderne în raport cu o rezistență mai mare la occidentalizare : „De aceea și «formele fără fond» sunt mai evidente ca oriunde. De aceea Caragiale e român, și rămâne, în ciuda trecerii timpului, cel mai actual dintre scriitorii români”. Sanda Cordoș remarca pe bună dreptate caracte- rul obsesional al acestei întrebări „Cine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și în lupta pentru drepturile femeilor. Ea a fost nevoită să poarte în revista Contemporanul o dură polemică împotriva conservatorului Titu Maiorescuxe "„Maiorescu,Titu", o personalitate deosebită a culturii române, dar foarte legat de o paradigmă retrogradă în privința femeilor și occidentalizării. A devenit celebră conferința susținută de către acesta la Ateneul Român în 18825, „Darvinismul și progresul social”, în cadrul căreia el acredita, pe urma altui misogin francez 6, că nu poate fi încredințată „soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
între fâșia atlantică (Occidentul stricto sensu) și Uniunea Sovietică: Germania, care se autolocaliza în mod tradițional în Mitteleuropa, și pretindea că urmează un Sonderweg nici vestic, nici estic -, a fost divizată, Republica Federală intrând subit într-un profund proces de occidentalizare, iar Republica Democrată căzând, alături de celelalte foste țări central-eu-ropene (cu excepția Austriei), în Est. Pentru mulți dintre cei născuți după 1945, clivajul Est-Vest, ca și logica orientalistă (forma extremă a teoriei lui Edward Said), potrivit căreia tot ce se găsește mai
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
valorilor locale este spectaculoasă în anii '90, tocmai când căzuse comunismul și existau atâtea alte inspirații și deschideri. Mitologia generației de aur '27 era potențată după 1989 de emoții, ambiții, programe și sensibilități noi. Ea era contrapusă uriașului val de occidentalizare, civilizație de consum, superficialitate, secularizare, subculturi contra-culturale și iconoclaste. În fața acestui tsunami de modernizare consumistă și modernitate globală, la care România avusese doar sporadic și îngrădit acces înainte de 1989, se contrapune ceva perceput ca radical numai "al nostru" și devenit
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fi recuperat prin inferență. Cât timp sistemul de valori europene - și nu numai cele culturale √ ci și altele - este pus permanent în discuție, contestat și chiar anulat printr-o politică deschisă și agresivă de izolare și de "ieșire din Europa", occidentalizarea, europenizarea noastră reală (...) nu se va putea produce niciodată (A.Marino, Pentru Europa) Cetățeanul lumii liberal-democratice nu este numai burghezul egoist și filistin, preocupat doar de propria lui prosperitate, cum apare caricaturizat în atâtea ipostaze în literatura satirică√ ci alt
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
a țării. Aceste efecte pozitive includ industrializarea rapidă a economiei, care era esențialmente agrară, eradicarea structurilor sociale feudale și construirea primului stat național modern. Toate aceste transformări ar fi astăzi interpretate ca tot atâtea elemente de modernizare, prin urmare, de occidentalizare a Poloniei. Ele ar fi percepute de asemenea ca un fel de justificare morală pentru a explica implicarea numeroșilor politicieni actuali de stânga în structurile partidului comunist. Din punctul de vedere al dreptei poloneze, ierarhia centru-periferie a națiunilor europene, în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și Partidul Democrației Sociale din România, pe de alta sunt divergențe în privința a trei probleme economice: "ritmul reformelor, amploarea lor și gestiunea factorului social"); b) tensiunea autoritar/democratic (care separă "partidele favorabile unei modernizări politice și economice, unei modernizări și occidentalizări a sistemelor politice" de partidele care promovează "adaptarea țării la tradițiile sale seculare" și care condamnă "orice concesie făcută minorităților naționale" și care refuză "concertarea, compromisul și dialogul" în această categorie autorul include Partidul România Mare și o parte a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
religios. În sfârșit, al cincilea clivaj înnoiește și presupune o distincție între partidele autoritare și cele democrate. În plus, De Waele propune un clivaj potrivit unei structuri originale de conflict între tradiționaliști și occidentaliști (inspirată de Gyorgy Markus). Pentru primii, occidentalizarea și europenizarea țărilor amenință identitatea și funcționarea acestora presupune o modernizare politică și economică, o europenizare a sistemelor politice 22. În cadrul acestei structurări de cinci clivaje plus un clivaj potențial, este presupusă și o ierarhie. Pentru profesorul De Waele, conflictul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Lublino, pentru o masă rotundă cu titlul „Biblioteca fără limite”. O întâlnire cu propriile limite și cu cele impuse de alții ne era, în schimb, rezervată nouă, basarabenilor, și altor foști „frați sovietici”. Dincolo, așadar, de un anumit pospai al „occidentalizării”, mai vizibil în capitala rusă decât în alte orașe din CSI, întâlnirea cu cititorii de la Biblioteca Municipală Nekrasov m-a făcut să înțeleg cât de înrădăcinate sunt obiceiurile fostului regim și, în general, mentalitatea de sclav, în pofida schimbării vremurilor, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
modificarea Constituției apare ca un semn al influenței crescânde a Rusiei în regiune. Cu toată presiunea externă și voința Occidentului de a menține România pe direcția bună, atmosfera internă este dominată de haos și confuzie, speculată din plin de adversarii occidentalizării. Până și intelectuali de forță, din rândul puținilor prooccidentali convinși din România, par astăzi dezorientați. Abandon, lehamite și emigrare Scriitorul și publicistul Mircea Cărtărescu a declarat, într-un interviu pentru revista Observator cultural, că „epoca Băsescu mi se pare terminată
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
explicații largi ale mediului în care s-a format și s-a manifestat partidul comunist: într-un stat care se extinsese după Primul Război Mondial, cu semnificative minorități, o societate agrară, în care țărănimea reprezenta majoritatea zdrobitoare a populației, modernizare/occidentalizare de suprafață, clientelism, nepotism, altfel spus corupție generalizată. Probabil cele mai mari probleme ale României au fost acutizate de guvernele și administrația incapabile de a realiza și aplica strategii viabile pe termen mediu și lung. Cum scrie autorul: „Cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doua", referindu-se la descendenții primei generații modernizatoare (post-independență) din toate culturile non-occidentale care s-au dezvoltat sub o puternică influență europeană 11 (de exemplu, în fostele colonii). La prima generație de intelectuali avusese loc un proces de modernizare prin occidentalizare ("părinții" fuseseră educați adesea în universități străine, studiaseră în limbi occidentale și asimilaseră puternic valorile și stilul de viata vestic). În schimb, la generația a doua ("copiii") s-a constatat o așa-numita indigenizare, constând în reîntoarcerea la tradițiile naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
cu nepoata sa, Zara, fiica surorii acesteia, dă naștere unor serii de amintiri dureroase din trecut, amintiri marcate de ororile războiului. Astfel, se face o paralelă între Estonia din trecut, din timpul războiului și Estonia zilelor noastre, supusă tarelor unei occidentalizări rapide și nenaturale, cu o economie subterană avansată în care traficul de persoane e la ordinea zilei. Zara face și ea parte din acest angrenaj mafiot, este mai degrabă înghițită de un vid în care orice efort de a scăpa
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
alt studiu elocvent, efectuat în perioada 1980 1991 și publicat în 1993, aparține cercetătorilor Delafosse, Fourasté și Gbobouo (apud P. Dasen, 1999, p. 64). Aceștia au realizat o radiografie amănunțită a influenței pe care a avut-o schimbarea socială rapidă, occidentalizarea asupra condiției adolescenților din marile orașe din Coasta de Fildeș. Concluziile celor trei cercetători evidențiază adaptarea defectuoasă a tinerilor la noile exigențe, comparativ cu cererile mediului tradițional. Occidentalizarea devine responsabilă de apariția situațiilor de eșec și criză identitară, a tentativelor
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
radiografie amănunțită a influenței pe care a avut-o schimbarea socială rapidă, occidentalizarea asupra condiției adolescenților din marile orașe din Coasta de Fildeș. Concluziile celor trei cercetători evidențiază adaptarea defectuoasă a tinerilor la noile exigențe, comparativ cu cererile mediului tradițional. Occidentalizarea devine responsabilă de apariția situațiilor de eșec și criză identitară, a tentativelor de suicid, consum de alcool și droguri, agresivitate, prostituție etc. Majoritatea antropologilor evidențiază efectele schimbărilor sociale bruște și atrag atenția că, în ciuda acestei realități, în societățile care reușesc
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
1914, foarte apropiate de cele de astăzi, în țările industrializate cel puțin, căci, în afara lumii occidentale presa mai avea încă multe progrese de făcut, deoarece gradul de dezvoltare a ziarelor se afla, cum este și acum, în relație directă cu occidentalizarea vieții economice și sociale. Aceasta a fost, din mai multe puncte de vedere, veritabila vîrstă de aur a presei. Pia(a presei s-a aflat (n aceast( perioad(, în expansiune constantă (i nu a ajuns, decît poate în Franța, la
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
deopotrivă de ambele decadențe. Doar 23 de ani de statalitate nu e o vîrstă care să-ți confere foarte multă stabilitate. c) Strategia Anaconda Odată cu criza actuală a încetinit mult și primul val al globalizării, care era un soi de occidentalizare cvasicolonială. Au existat și profitori, au apărut noi centre de putere, dar și opozanți, de-ar fi să-i numim doar pe cei mai virili: islamiștii, China sau Rusia. Pilda pendulului ne învață că, cu cît axul său se deplasează
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
dimensiunilor globalizării în cele ce urmează este de natură nu numai să elucideze dinamica globalizare-localizare în cadrul perechilor menționate, ci și să delimiteze specific termenul globalizare în raport cu alți termeni frecvent uzitați interșanjabil în literatura de specialitate, precum internaționalizare, liberalizare, universalizare, mondializare, occidentalizare sau modernizare. Aferenți unor abordări teoretice diferite (de exemplu, a sistemelor mondiale, a culturii globale, a societății globale, a capitalismului global), acești termeni se adresează în fapt unor dimensiuni diferite ale globalizării (de unde și o identificare diferită a cauzelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
bună măsură întreținută și datorită dificultății de măsurare a acestor aspecte. În privința primului punct remanent al dezbaterii, el se cuvine judecat în termenii distincției de substanță dintre „modernizare” - grupând aspectele materiale, civilizaționale, aferente dimensiunilor tehnologică și economică ale globalizării - și „occidentalizare” (denumind aspectele spirituale, non-materiale - mai ales culturale - legate de ideile, valorile și credințele propagate global din direcția Occidentului, dar întâmpinând o rezistență acerbă în interiorul culturilor non-occidentale). În raport cu această distincție, anvergura globală a modernizării este cvasiunanim acceptată de autorii din literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de specialitate. În schimb, părerile pe marginea dimensiunilor non-materiale ale globalizării sunt împărțite între pe de o „conversaționaliști” și „culturaliști”. Autorii primei grupe sugerează dezvoltarea graduală a unei societăți internaționale și a unei culturi globale, ceea ce nu înseamnă însă impunerea occidentalizării la nivel global, ci emergența unei culturi plurale de tip hibrid în care se recunosc distinct elementele specifice ale fiecărei națiuni, religii sau civilizații, într-un spirit de „ecumenism cultural”. O versiune a „conversaționalismului” o constituie așa-zisa paradigmă a
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
manieră proprie, astfel încât fiecare dintre aceste grupuri continuă să producă o expresie și o identitate culturală proprii, rearticulate în întregul global. Diametral opus, paradigma „culturilor tari” accentuează rolul instituțiilor de stat și sugerează prezervarea reactivă și accentuarea frontierelor etno-culturale împotriva occidentalizării, în contextul unei implicări din ce în ce mai pronunțate a statelor-națiune în chestiuni fie și numai tangențiale domeniului cultural, precum educație, familie și politici de sănătate. Cea mai cunoscută versiune a paradigmei „culturilor tari” îi aparține lui Samuel P. Huntington (1998), a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
modele explicative ale relațiilor internaționale, că sistemul internațional este fragmentat multipolar (polii și totodată principalii actori fiind civilizațiile) și că identitatea civilizațională determină tiparul manifestărilor coezive (intracivilizațional) și conflictuale (intercivilizațional) de după perioada „războiului rece”. În acest spirit, rezistența locală la occidentalizare este sugerată de exemplul plastic al atentatorilor islamiști sinucigași care beau Coca-Cola, dar ard în continuare, cu fiecare ocazie, steagul american și atacă ținte occidentale - ei au acceptat aspectele materiale ale globalizării, modernizarea, dar se opun vehement occidentalizării, cu aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
locală la occidentalizare este sugerată de exemplul plastic al atentatorilor islamiști sinucigași care beau Coca-Cola, dar ard în continuare, cu fiecare ocazie, steagul american și atacă ținte occidentale - ei au acceptat aspectele materiale ale globalizării, modernizarea, dar se opun vehement occidentalizării, cu aspectele ei culturale, morale și spirituale. Un alt punct major al dezbaterii pe marginea globalizării îl constituie aspectul ei cronologic, mai precis, delimitarea ei temporală. În perspectiva hiperglobaliștilor, momentul de sfârșit al „războiului rece” a marcat trecerea într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din punct de vedere istoric și corelat expansiunii capitalismului, procesul globalizării a intrat într-o etapă fără precedent. Specificitatea acestei etape rezidă, de la autor la autor, fie în natura comunicațiilor facilitate tehnologic, fie în ocurența în premieră a fenomenului de occidentalizare. Un alt model explicativ transformaționalist este cel al cercurilor concentrice (de la interior spre exterior, corespunzător stratificărilor societale - elite, segmente medii și segmente marginalizate), în care gradul angrenării în dinamica globalizării descrește de la centru spre periferie. În sfârșit, și în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
preferat regionalismului? Este posibilă - și totodată dezirabilă - agregarea la nivel global a unui set minim de valori culturale comune? Înseamnă globalizarea pace și stabilitate, iar localizarea - conflictualitate? Cât de solidă este și ce implicații posibile are distincția dintre modernizare și occidentalizare? Ordinea mondială - concepte și perspective Daniel BIRÓ, Stanislav SECRIERU Conceptul de ordine mondială Studiul ordinii mondiale ocupă un loc important în teoria relațiilor internaționale, deoarece se axează pe afirmarea și schimbarea tiparelor de interacțiune dintre entitățile politice pe arena mondială
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]