321 matches
-
spatele învățămîntului tehnic, comerțului, industriei, ca și matematicii, un univers în care latina și greaca erau considerate limbi vii. Paradigmele științifice ale socialismului secolului al XIX-lea sînt învechite, iar aparatul său literar de asemenea, cu citările, cu aluziile și ocheadele transformate în ebraică chiar și pentru un cititor cultivat. Golirea arhivelor mișcării muncitorești franceze înainte de "bolșevizarea" comuniștilor și de normalizarea socialiștilor este pentru cititorul de astăzi asemănătoare cu trecerea de pe Tele 7 zile pe Revista de Metafizică și Morală. Jaurès
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
alătură cobza străbună („La noi, obiceiul trudei, din veacuri moștenit,/ De-a culege, de-a frânge fructul rar,/ E slăvit când toamna-i ștergar împodobit/ Cu legănatul rod pe loitre de car”) telegrafiei fără fir și telefoniei mobile („Parfumuri, unduire, ocheade și teroare,/ plutiri și goliciune, sex, răcnete, demență,/ farduri și fumigene, vădită regulare,/ fani, isterii, delir, transparență”). Extrema diversitate de preocupări - incluzând inegalități de substanță, diferențieri în ordinea valorii - caracterizează și cărțile de istorie și critică literară, de teatrologie, publicistică
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
gol se uită rapid spre sticlă, în mod repetat, ceea ce traduce dorința lui de a-și turna singur încă un pahar sau de a fi servit. Când privim o persoană, îi arătăm că ne interesează. Dacă aruncăm inconștient și spontan ocheade spre gură, ne apropiem de ea. Privirea este o legătură. Prin ea două ființe își vorbesc... fără să-și spună nimic; comunică de la inconștient la inconștient. Mai mult decât prin dialogul conștient, prin dialogul inconștient putem nu doar să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
continuare, numai că, În felul acesta, nota servește prea puțin acestui scop. Când e notă de referință bibliografică, este bine să fie la subsolul paginii, ca și la sfârșitul cărții sau al capitolului, fiindcă se poate imediat controla dintr-o ocheadă despre ce este vorba” (Eco, 2000, p. 181). CITAT RETRAS!!! Când spun acest lucru, am În vedere un cititor avizat, care nu trece peste note așa cum face un cititor grăbit cu descrierile de natură dintr-un roman. Se poate Întâmpla
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
figura”); - nr. („numărul”); - r. („rândul”); - t. („tomul”); - vol. („volumul”). Se Înșeală cei care afirmă că, dacă avem trimiteri bibliografice În note, nu mai este necesar să repetăm aceste informații În bibliografia finală, fiindcă bibliografia finală servește spre a arunca o ocheadă asupra materialului consultat și servește spre a extrage informații globale asupra literaturii despre subiectul respectiv și, deci, ar fi nepoliticos față de cititor a-l constrânge să caute textele cu pagină În note (Eco, 2000, p. 186). CITAT RETRAS!!! Mai mult
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ei erau tot felul de instrumente și un pupitru peste care era aplecat un om. Acolo, mecanicul stătea în scaunul său și se uita pe o hartă complicată, făcându-și calculele sale în timp ce trăgea din când în când câte o ocheadă la peisajul care se desfășura în fața ochilor săi. Ningea. Ningea tot timpul! Ce bine că locomotiva avea dinți de prindere pe roți și blindaj de deszăpezire în față! Eu sunt Corvium, se prezentă Împăratul omului de vârstă mijlocie. Andrei, mecanicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se supere, ceea ce fac alte profesoare în neghiobia lor. Își trage sufletul și grăiește cu voce tare: — Aici se află mărturiile puterii noastre. Deschide ușa. Cu Domitia de mână, pătrunde în cămară, urmate de tot alaiul. Fata vede dintr-o ocheadă două butoaie de lut, chiar în mijloc. Se eliberează și dă să fugă spre ele. Occia o reține. — Ce-i în ele? întreabă arătându-le cu degetul. Bătrâna o lasă în sfârșit să se ducă. — Unul e deschis și altul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus, extrem de emoțio nat. Bateți-vă cu dârzenie și curaj, arătați-le tot ce puteți, chiar dacă sunteți surmenați și neantrenați. — Ce fac acolo? întreabă o voce lângă el. Impacientat, face semn germanului să-l lase în pace. Mai aruncă o ocheadă asupra rândurilor de bănci suprapuse din jurul arenei elipsoidale și, cu părere de rău, se dă jos încet de pe taburet. Dar nu se clintește din loc, deși călărețul treapădă lângă el. Este preocupat. De ce n-o fi vrut împăratul să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să comenteze. Și, de fapt, ce-ar putea spune, când se zice că și fecioarele vestale țin în locuința lor din for, printre alte obiecte de cult, un mădular bărbătesc? Astea sunt riturile sacre ale religiei romane! Mai aruncă o ocheadă în urmă către lănțugul de scoici înșirate pe un fir de ață. După câte se pare, acum se consideră că și reprezentarea sexului feminin ar poseda aceleași virtuți! — Păi nu e zeul Fascinus protectorul generalilor? întreabă retoric lunganul cu penisurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Procesele nu se judecă în timpul primei părți a zilei, când sunt ucise victimele. Să-l fi auzit cumva Iulia? Ca din întâmplare, aruncă o privire spre grupul format de el și Velleius Paterculus. Se pare că nu i-au scăpat ocheadele focoase trimise spre ea. Își aranjează alene panglicile pe umeri. Rotunjește apoi din guriță și spune tare: — Până la noapte o să dureze împărțitul... Face un gest circular: Vedeți și voi că toți au venit cu câte un coș după ei, să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară, aruncând ocheade tuturor femeilor din pensiune. Celălat era un uriaș cu fața smeadă și frumoasă, cu părul negru ca al indienilor și cu mâini enorme. Amândoi erau picadori excelenți, chiar dacă despre primul se spunea că și-a pierdut mult din tehnică din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dar nu făcu nimic ca să-l ajute și să ușureze atmosfera: pur și simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă pe oamenii aceia mândri zdrobiți sub jugul neamului Hiung-nu. Oricum, țăranul căută imediat să schimbe vorba. Aruncă o ocheadă iute către prietenii lui Balamber și echipamentul lor, apoi întrebă, cu o îngrijorare prost mascată: — E aproape un an de când nu te-am mai văzut prin părțile astea. Sunteți în trecere? Ori ați pornit la vânătoare? — Am venit pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
direcția. Cei pe care îi văzu imediat erau trei, toți călare. înaintau încet, strângând în mâini armele: o suliță, o secure, un arc cu săgeata pregătită. Căutând să nu lase să se vadă tensiunea în care se afla, aruncă o ocheadă în jur și desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reîncepuse galopul, că scurta de piele a lui Waltan era îmbibată de sânge și foarte curând i se păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă ca să înțeleagă că nu aveau nici o șansă. — Ne ajung! îi strigă. Waltan era disperat. Privirea i se încețoșa, iar goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iarbă, rostogolindu-se într-o mică scobitură de pământ, aflată la adăpostul unei zade, în vreme ce hunul, urmat de alți cavaleri, se ducea mai departe, dincolo de linia primilor copaci. Se ridică imediat după trecerea lor și nu-i trebui decât o ocheadă ca să constate că oamenii lui fuseseră împrăștiați; mulți fuseseră doborâți, alții se târau printre arbuști, gemând răniți. Printre aceștia îl descoperi pe Mataurus, care, rămas fără scut, stătea îngenuncheat în iarbă, cu fața încordată, apăsându-și pântecele cu mâinile. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încordându-se, ca să păstreze poziția de drepți și privind înaintea sa, dincolo de loggie, spre un punct nedefinit, situat undeva între doi nori. Etius, însă, i se postă în față, fără să-și ia de la el privirea pătrunzătoare. Aruncându-i o ocheadă, Sebastianus avu, cu toate acestea, impresia că el era în acel moment mai degrabă distrat, decât în mod real mânios. — Te trimisesem la Genava - rosti Magister, iar în privirea sa apăru o neașteptată lucire de ironie - pentru ca, anunțând sosirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e Rutger în ziua primei lor întâlniri. Se studiară preț de câteva clipe, întinzând unul spre celălalt arma, însă atenți să nu se facă vreo mișcare necugetată, care să-i lase descoperiți. Balamber arunca, din când în când, câte o ocheadă către care - burgunzii ajunseseră acolo, le luaseră în stăpânire și deja urcau în ele, căutând prada. îl văzu pe Mandzuk cu o javelină înfiptă între omoplați, agățându-se de marginea unui car, pentru a aluneca apoi în iarbă. Războinicii hiung-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a întâlnit ochii, avea pe față o expresie dură, ostilă. Toată dulceața trăsăturilor lui se dusese. Sheba s-a simțit trădată. Îl crezuse special și iată-l jucându-se de-a scuipatul, complotând cu prietenul lui îngrozitor să arunce o ocheadă la sânii ei. În același timp i s-a părut că înregistrează și o nuanță de... ce era? Excitare? Stârnire? Pentru o fracțiune de secundă, s-a pomenit gândindu-se cum ar fi să fie sub el; mâinile lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu departe de Moscheea cea Mare, ca să facă rămășaguri: de câte ori avea să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că la asediul Granadei, nimeni nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu, gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un personaj venerabil. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
face. Sampath îl auzi urlând alarmat, fiindcă glasul lui se strecură afară pe fereastră și se rostogoli în josul străzii. Și în autobuz țipa toată lumea. Unii încercau să reinstaureze calmul: — Și de ce faci așa mare scandal pentru ceva neînsemnat ca o ocheadă? Unii o încurajau: — Foarte bine. Foarte bine ai făcut. I-ai arătat lui. Unii o dezaprobau și i-o tăiau scurt: — Unele doamne ar trebui puse să meargă pe jos la serviciu. Când termină de tușit, Sampath porni mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-o ardă cu privirea. Tăcut și ghemuit în spatele unui pâlc de copaci, Vultur-în-Zbor își asculta călăuza vorbind în gol și, aparent, primind răspunsuri. î„Vocea“ gorfului poate fi auzită doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa că va trebui să afle aceste trecuturi, să și le însușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bancă. Un spectacol pe cinste. Dacă aș avea spațiu, te-aș chema să improvizezi ceva în garsoniera mea de burlac. Chiar și așa, poți trece oricând să-mi vizitezi apartamentul. Niciodată nu știi de unde sare iepurele, nu? Îmi aruncă o ocheadă. —Trebuie să spun că Sebastian e un bărbat norocos. O expresie perversă alunecă pe fața lui cărnoasă. Presupun că ai aflat deja de pariul nostru, nu? James scotea ce era mai rău în mine. —Să te punem într-o cocină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]