604 matches
-
la vocația sa de dramaturg. Singura piesă scrisă de el, o tragedie în două acte și cinci tablouri, Orfeu și Euridice, fusese interzisă de cenzură. Povestea lui Pandele relatează "recuperarea eului orfic uitat", căutarea unui moment crucial din existența sa, ocultat de amnezie, moment de intersecție a timpului personal cu cel mitic 664. Anghel D. Pandele este un Orfeu amnezic care se deosebește de Adrian (În curte la Dionis), deoarece nu are harul poeziei, ci pe cel al artei dramatice, însă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vsmar/03-26-soborul sf arh gavriil.html 293 Sfântul Nicolae Velimirovici, op. cit., p. 239. 294 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. IV, București, Editura Fundației Culturale Române, 1992, p. 25; Un text similar despre scufundarea în materie, într-o haină de tină și boccie care ocultează esența: "Și nu e globuleț, din câte vezi/În zboru-i să nu cânte ca un înger / Din corul heruvimilor cu ochi vii.../ Atare armonie dăinuiește / Și-n sufletele cele făr' de moarte,/ Dar noi - atâta timp cât stăm vârâți / În haina ast
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a-și scrie memoriile, „prea terne și triste”, cum singur le caracteriza 2, au încurajat această ignorare 3. Dincolo de asemenea circumstanțe, trebuie remarcat faptul că aceeași exegeză a insistat, critic sau recuperator, asupra recompunerii fundamentelor teoretice ale operei științifice eliadiene, ocultând de cele mai multe ori relevanța și extensia documentelor particulare, filiația intimă a concluziilor de ordin general față de analizele precizate pe care acestea din urmă le impun. După cum, la celălalt capăt, un indianist, un sinolog sau un iranist pot aprecia la Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
grupurile de susținere pe timpul detoxifierii? ar trebui scutiți de obligațiile cotidiene? etc. Lucrările autorilor Eliot Freidson 357, Erving Goffman, Robert Laing, Thomas Szasz, René Dubos ș.a. conturează alte concepții decât cea a lui Parsons. Medicina a dobândit o poziție dominantă ocultând o parte din etiologia 358 bolii: cea socială. Medicii raționează conform "logicii corpului medical", științific, adică o boală o cauză. Însă mediul social este fermentul bolilor cele mai diverse. Boala nu este doar un proces natural pe care-l putem
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
temă-umbrelă a permis lejer discutarea relației esență-aparență, unu-multiplu, subiect-obiect al cunoașterii, din perspectiva mai multor discipline, a mai multor metode. Am încercat să-i învățăm pe elevii noștri să descopere esența lucrurilor, adică acea parte ce rămâne mereu ascunsă, ocultată de aparență, de măștile pe care umanul și cosmosul le iau mereu. Dincolo de "mască", esența omului și a lumii e aceeași, dar, de cele mai multe ori, ea rămâne un "mare anonim". Științele, artele, religia, mitologia, mărturisesc toate unul și același adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pe un număr de 4 ore și își propune să reliefeze ideea că, dacă ф reprezintă cea mai armonioasă împărțire proporțională pe care omul a descoperit-o până în prezent, înseamnă că el reprezintă și raportul între ceea ce arătăm și cât ocultăm, prin masca de fiecare zi, din ceea ce suntem cu adevărat; sau raportul între cât din rolul existențial construim noi și cât este dictat de alți factori; sau raportul între imaginea de sine și imaginea celorlalți despre noi. Nu se va
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pentru prima dată fenomenul căsătoriei atât din perspectiva „lui”, cât și din perspectiva „ei”; Charlotte Perkins Gilman, militantă pentru dreptul de vot al femeilor - și exemplele ar putea continua), a căror operă a fost - și, din păcate, mai este încă - ocultată de sociologia, în general, dominată de bărbați. Câți știu și recunosc faptul că Harriet Martineau (1802-1876), prin amploarea și profunzimea operei sale, poate fi așezată pe același plan cu Émile Durkheim și cu Max Weber? Se ignoră faptul că prima
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
nașterea unui nou antropocentrism. Ce-i drept, un Alexandru Mușina, adept al existenței unei unice paradigme, o constată pentru modernism: "Desacralizarea lumii antrenează și descentrarea ei: atât în dimensiune temporală (dispare timpul sacru), cât și în cea spațială (dispare, se ocultează, sau se deplasează spațiul sacru). Nu mai există puncte de referință absolute, ordonatoare. Sistemul de referință e deplasat, cum am mai spus, din afara omului înlăuntrul său: omul devine centrul spațial, iar trăirile sale, clipa, devin centrul temporal. O sarcină mult
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care se poate actualiza în comunicarea cu Dumnezeu prin har"40. Mișcarea în lume poate fi repetitivă, progresivă și regresivă, sensul ultimei fiind entropic, către nimic. Știind că originea e nimicul, atunci suntem pe deplin solidari cu mișcarea menită să oculteze deplin identicul în favoarea Celuilalt, cum preconizează filosofia lui Foucault sau simulacrele lui Deleuze. Numai că ei riscă să substituie, în chip paradoxal, fața lui Dumnezeu cu nimicul diavolului, crezând că acesta nu există. Mișcarea către Dumnezeu este echivalentul a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Or, tot ce a năpăstuit până azi națiunile Europei a venit din trădarea creștinismului ei, care înseamnă comunitate dialogică, înainte de a fi "ontologică", așa cum a arătat cu luciditate teologală Părintele Stăniloae. Straniu e că tocmai acest fundament dialogic creștin este ocultat de arhitecții Noii Europe și asta s-a văzut clar din proiectul definitivat al Constituției Europene, când recunoașterea temeliei creștine a Uniunii a fost eliminată, la insistențele Franței 164, în pofida insistențelor Poloniei. Prin aceasta, Suveranul Pontif Papa Ioan Paul al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
trebuie luat în seamă este paramodernismul, simptom al timpului nostru. Shuhei Endo prezintă paramodernismul ca un modernism simultan cu modernismul, nefiind un nou modernism, ci unul paralel, menit să reactualizeze și să dezvolte meritele uitate ale modernismului, adică pe cele ocultate de postmodernism. Așadar, Endo încarcă termenul cu alte sensuri (antitetice) decât le-am putut descifra la Riggs. Shuhei Endo este foarte optimist privitor la viitorul paramodernismului, văzându-l ca pe o armonie de "valori globale care vor fi mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
relativ, experimental)". Acestora, teologia trebuie să le răspundă că Biserica este destinată unei alte căi, pe care el o numește transmodernism, ceea ce vrea să spună că Dumnezeu este "deasupra (trans) problemei paradigmelor umane". Le reproșează doctrinarilor modernismului și postmodernismului că ocultează "întreaga esență a teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Luca etc. Ele sunt sursele teologice capitale, nicicum istorice. Iar dogmele creștine nu pun mântuirea în termeni de feminitate sau masculinitate, egalitatea dintre sexe manifestându-se ca liber arbitru din perspectiva iubirii creștine. Viclenia glosatorilor gnostici vine de acolo că ocultează esența creștinismului ca religie a iubirii, propunând alternativa sexualității sacre. În asemenea demers, sunt manipulate cu multă abilitate erorile Bisericii, care n-au fost puține în decursul istoriei, îndeobște prin instituția Inchiziției. Firește, ignoră ortodoxia răsăriteană care n-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a romancierului român Nicolae Breban 416. Privitor la oameni, moartea le este salvarea, dar nu în sens creștin, ci exclusiv profan. Viețile noastre, care nu mai revin, "pot apărea în toată splendoarea ușurătății lor"417. Această splendoare aparține simulacrelor, care ocultează identicul. De aici, abandonul sacrului de către omul concret, fericit, care este cel postmodern al divertismentului fără limite. Ceea ce ne duce la concluzia că ușurătatea e frumoasă, iar greutatea cumplită. De aceea, între contrariile ființei Parmenide a ales ușorul ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
femeie. În lucrurile publice, diferența o poate observa oricine, dar există o diferență secretă posibil de descifrat în chirurgie numai desfăcând trupul cu bisturiul. Așadar, el continuă să rămână chirurg căutând diferența secretă din trupurile amantelor ocazionale. Crede, astfel, că ocultează asemănarea în golătate tălmăcită de Tereze prin visul ei. Tomas împarte bărbații care aleargă după mai multe femei în două categorii: unii aleargă după propriul vis (eu) și aceștia sunt romanticii care urmăresc în toate femeile "același tip de femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
justifica și apoi, se pare, că se disipează. Investigația jurnalistică a lui Dumitru Manolache din cartea sa care poartă titlul „Tezaurul dacic de la Sinaia", care nu se poate substitui, bineînțeles, cercetărilor de specialitate, va face ca din legenda sau adevărul ocultat până în zilele noastre, să dea drumul și vorbelor libere, în măsură să șteargă ștampila de fals pusă pe plăcile de plumb, dosite dar păstrate, tot la Sinaia. Poate vom afla cum și la ce au fost folosite originalele, și mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și să poluăm mediul înconjurător? O mențiune specială se cuvine a fi făcută privind transdisciplinaritatea în sensul că a practica transciplinaritatea înseamnă a te „plimba prin științe de-a latul, a-ți forma o viziune polioculară, astfel încât să nu fie ocultată complexitatea realului” (Edgar Morin). Basarab Nicolescu sublinia că transdisciplinaritatea se referă „așa cum indică prefixul trans - la ceea ce se află în același timp și între discipline, și înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină. Finalitatea sa este înțelegerea lumii prezente, unul
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
disciplinele și problematizările. Pentru că problema semnului, ca și problema limbajului, n-a fost, fără îndoială, niciodată o problemă printre altele: care e locul, dacă inițial nu al semiologiei, măcar al problemelor semnului? Ce tematizări i-au fost favorabile sau au ocultat-o? Ce discipline au găzduit-o, au refuzat-o ori au contestat-o? Stoicii formulează în Occident prima semiologie. Constituită între logică și gramatică, ea se situează de partea logicii. Aici rămâne situată pentru Sextus Empiricus, neoplatonicieni, preafericitul Augustin, logicienii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și ordinea comunicării nu sunt distincte: Kant acoperă comunicarea prin cunoaștere. Hegel este cel care, ca și critic din interior al lui Kant, regretă puținul loc acordat semnului în propriul sistem și presimte parcă viitoarea lui carieră teoretică. După ce este ocultată complet de cunoaștere în filosofia kantiană, locul modern al problemelor semnului, ca loc prezumtiv al semiologiei, este, cu alternanțe, de partea teoriei cunoașterii sau psihologiei. Când și cum devine semiologia teorie și generală și centrală? O dată cu cea de-a treia
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ca formă de opoziție față de istoriile oficiale, sunt și un gen de istorie ascunsă (histoire cachée) derulată subteran, subzistentă Într-un circuit clandestin, de „samizdat”. Ele sunt supuse Însă unei presiuni etice determinate de nevoia de a comunica o istorie ocultată de comunism, de a lăsa mărturie asupra unor jertfe și tragedii ascunse de discursul triumfalist comunist. V.I. Pica, membru al rezistenței anticomuniste din Făgăraș, mărturisește că memoriile sale asupra rezistenței din Făgăraș scrise În 1986 sunt impulsul venit din zona
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sociale provocate chiar de aplicarea pe scară largă a „culturalizării” obligă la redefinirea În permanență a unui aparat care, lucrând cu informația (capilarizată până la nivel sătesc), are nevoie de filtre eficiente, dar și de emițători specializați. În consecință, cenzura Își ocultează și Își dublează proprietățile strict restrictive prin virtuțile productive impuse de integrarea ei Într-o rețea etatizată și centralizată destinată să multiplice, chiar cu prețul „diversității stilistice”3, viziunea dominantă. Cronologic, binomul opresiune-persuasiune funcționează printr-o echilibrare și o inversare
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
duel a cărui miză e moartea (sau viața, ca să fim exacți)! Realitatea este o școală care se Înfruntă fără simulacre, În care te angajezi cu toată ființa. Obstacolul, rezistența, inamicul, ca și evoluțiile și constrângerile mediului, departe de a fi ocultate sau negate, reprezintă o sursă de perfecționare, un veritabil punct de sprijin pentru progresul și Îmbunătățirea constante. Piedicile, dificultățile și disfuncțiile sunt recunoscute, studiate și respectate, ba chiar căutate, căci, În absența lor, n-ar mai fi posibilă o cale
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
sa vada nu cu (subl. în text, n.m.), ci prin (subl. în text, n.m.) ochi" (1979, p. 26). Poezia lui Blake apare, de aceea, ca o materializare a unei viziuni profetice, acomodând fenomene aparent divergențe, dar esențialmente convergente. Opera să ocultează și, simultan, dezvăluie sensuri prin menținerea unui echilibru între formule criptice și exhortații fanice, într-o manieră nu foarte diferită de cea a profeților veterotestamentari 32. Stratagemele sale retorice atent concepute ne conving de similitudinile cu stilul marilor profeți evrei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Jehovah. behold Joseph & Mary / And be comforted O Jerusalem în the Visions of Jehovah Elohim" (E: 211). Rolul lui Isus de catalizator al intrigii transpare în mai multe rânduri din text. De altfel, el nici nu se obosește să-și oculteze natură, declarând că, ontologic, esența să depășește cu mult viziunea simplă (acea "percepție individuală"). Singurul mod prin care el poate fi perceput rămâne viziunea cvadrupla, sintetizată că Viziune Divină: "Jesus replied. I am the Resurrection & the Life. / I Die & pass
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tot acest timp, steaua filosofului germano-american Hans Morgenthau - căci, spre deosebire de urmașii săi, acesta a fost un iubitor de înțelepciune, un autor interesat de construcția ontologică și axiologică a politicii internaționale ca disciplină teoretică - a strălucit intens 1, a fost uneori ocultată de supernove ale zilei, iar abia în ultimul deceniu și-a găsit un loc ferm pe boltă 2. Morgenthau este, fără îndoială, cel mai strălucitor astru care a luminat vreodată câmpul plin de candidați la mărire și posteritate al teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]