242 matches
-
o cenzură universală. Astfel de momente sunt: trecerea de la antichitate la evul mediu, sau momentul de început al modernității. Dincolo de toate aceste forme de cenzură există și mecanisme de protecție specifice imaginarului: 1. Cel mai des întâlnit este mecanismul de ocultare a imaginilor și prin acesta se formează imaginarul pulsional inconștient. După ce sunt ocultate imaginile vor ieși la suprafață atunci când mediul imagistic este propice, de obicei într-o nouă perioadă de fantastic. Așa se explică apariția grupărilor oculte care transmit mesaje
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unul dintre cele mai puternice și mai bine organizate instrumente de cenzură: Inchiziția. Această cenzură dorește să păstreze principiile ortodoxe ale catolicismului și limitează imaginarul la o anumită imagine standard. Efectul acestui gen de cenzură este o tendință naturală de ocultare, de sintetizare, metaforizare și simbolizare a mesajului astfel încât percepția mesajului să fie limitată. Efectul ei este opus scopului declarat, pentru că în loc de limitare a imaginarului pulsional se realizează o amplificare a acestuia. Cea de-a doua formă de cenzură este a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
am auzit spunându-se că, de atunci încoace, aceasta a fost totuși profesată în public chiar la Roma"16. Cenzura realizată de către Biserică prin intermediul Inchiziției a fost foarte eficientă în ceea ce privește literatura secolului al XVII-lea. S-a încercat ulterior o ocultare a mesajului sau, pur și simplu, centrul cultural s-a mutat în spații mai liberale, în principiu de factură protestantă cum a fost Anglia, Olanda sau spațiul german. Începe o nouă modalitate de a reprezenta lumea în cadrul căreia biserica nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fost nesemnificative, în comparație cu măsurile pe care le va lua Inchiziția ce a fost întărită cu acest prilej. În loc să se acționeze asupra cauzelor s-a acționat cu precădere asupra efectelor. Rezultatul a fost multe secole de teroare inchizitorială, întărirea opoziției și ocultarea imaginilor interzise. Au fost două surse fundamentale care au determinat dezvoltarea ereziilor în Occident. Prima este constituită din numeroșii preoți având credințe dualiste, de origine maniheistă sau bogomilistă care au predicat în Occident 22. Ei au constituit sursa de la care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
viitorul să se împlinească subliniază modul în care funcționează predicția autorealizatoare. Societatea ocultă descrisă va exista, în cazul în care nu exista deja, iar descrierea face ca orice societate să ia formele respective. În utopia baconiană există două etape ale ocultării societății. Prima este dată de faptul că insula (lumea științei) este o lume închisă, în care nu pot intra decât câțiva privilegiați; iar a doua este dată de faptul că societatea științifică este, la rândul ei, o societate închisă, un
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este o lume închisă, în care nu pot intra decât câțiva privilegiați; iar a doua este dată de faptul că societatea științifică este, la rândul ei, o societate închisă, un fel de stat în stat. Cei de pe prima treaptă de ocultare beneficiază de binefacerile științei fără a o cunoaște, pe când adevărații oameni de știință, cei care dețin puterea, aparțin celei de-a doua trepte (aristocrația științei). Cei din urmă conduc lumea fără a fi cunoscuți, fără a se ști nimic despre
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fără a o cunoaște, pe când adevărații oameni de știință, cei care dețin puterea, aparțin celei de-a doua trepte (aristocrația științei). Cei din urmă conduc lumea fără a fi cunoscuți, fără a se ști nimic despre ei. Prima etapă a ocultării din societatea descrisă de Bacon pare o societate normală, comparabilă cu societatea engleză din timpul său. Dacă eliminăm din interiorul său factorii de conflict, Nova Atlantis și Anglia erau identice. Oamenii trăiesc în familii, sunt fericiți, feriți de orice fel
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de filosoful englez era greu de finanțat. Dar chiar dacă în viață o asemenea finanțare i-a fost refuzată, predicția autorealizatoare a funcționat și, după moartea autorului, apar primele instituții științifice având drept structură forma inspirată de filosoful englez. Tendința de ocultare a descoperirilor și modul în care oameni de știință încep să se organizeze copie "Casa lui Solomon" din Nova Alantis. Apariția, în 1660, a Societății Regale, după o structură asemănătoare celei din utopia baconiană, este un prim început spre schimbarea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
natura și mulțumit de rezultatele obținute. El este un anti-Faust. În cazul operei lui Bacon predicția autorealizatoare funcționează perfect. Putem observa cu ușurință cum o formă a imaginarului se modifică pornind de la o predicție sub forma unei utopii. Tendința de ocultare a cunoștințelor științifice există și astăzi: laboratoare în care se petrec experimente despre care noi auzim din întâmplare sau sporadic, laboratoare ce au drept principiu de bază diviziunea cercetărilor. Homo universalis a fost transformat într-un specialist riguros care cercetează
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu a reprezentat decât o modalitate de a certifica mesajul real, trebuia să ocupe un loc important în construcția meditațiilor. De aceea majoritatea întâmpinărilor s-au oprit la argumentația privind existența lui Dumnezeu, considerată ca fiind esența meditațiilor. Datorită unei ocultări bine realizate se pierde din vedere problematica reală a meditațiilor. Argumentul ontologic ce pare a fi folosit de Descartes pentru a lămuri problema divinității nu poate fi identificat cu argumentul lui Anselm reluat și de Thomas d'Aquino. Nu putem
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mediului social. Educația devine o modalitate de a construi o imagine asupra lumii completă. În ciuda acestor transformări, limbajul științific și-a păstrat încă forța, el modificându-se ultimul. Transformarea cu dificultate se datorează atât izolării mediului științific, cât și a ocultării limbajului specific. Astfel, în universul oamenilor de știință, ceea ce ei analizează poartă încă numele de realitate. Rezultatele se numesc descoperiri științifice și imaginea despre lume, teoriile purtând forța realității. Dar, cu toate acestea, își fac loc teorii care consideră știința
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de nume epifanic, realizând lecturi ale acestui tip de nume pentru Dorina din Șarpele, Emanuel din Podul, Andronic din Șarpele, pentru toponimele din Pe Strada Mântuleasa; omonimia instituită între numele proprii ale străzilor și ale cârciumelor, reprezintă "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"15. Toponimul Cernavodă din Podul este citit în limbaj indirect, iar numele "fanic" al lui Adrian din nuvela În curte la Dionis este interpretat ca anagramă și sugerează "sufletul prins în capcana
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Theclei nu se realizează "segmențial", "din punctul a al vieții în punctul b al vieții"; "restaurarea pe care o presupune minunea lui Dumnezeu este una integrală, al cărei capăt este orientat în sus, spre lauda Dumnezeului Care face minunea"272. Ocultarea numelui doctorului de la răsunătorul Martin, amintind de celebrul reformator religios și fondator al protestantismului, la Dugay (" Asta a fost înainte... Azi nu mai sunt nimic. Nu mai am nicio identitate") marchează trecerea de la sacrul de circumstanță la apostazia personajului. Vina
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
am fost făcută pentru asta"526). La fel ca Marina din Pe strada Mântuleasa deține secretul timpului: are mereu aceeași vârstă - cam douăzeci și cinci de ani. Periodic dispare, cu o expresie frecventă a eroilor eliadești "se dă la fund", amintind de ocultarea zeului la curțile cărora toți vor trăi "beatitudinea fără nume". Asemeni lui Dionysos, zeul care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterios, cunoscând epifanii și ocultări periodice, Leana dispare din această mito- geografie terestră, ca apoi să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
expresie frecventă a eroilor eliadești "se dă la fund", amintind de ocultarea zeului la curțile cărora toți vor trăi "beatitudinea fără nume". Asemeni lui Dionysos, zeul care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterios, cunoscând epifanii și ocultări periodice, Leana dispare din această mito- geografie terestră, ca apoi să reapară la o cârciumă modestă. ""Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții"" scrie Eliade în Istoria credințelor...527. Ca urmare, catabasei miticului poet corespund
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trăi "beatitudinea fără nume". Asemeni lui Dionysos, zeul care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterios, cunoscând epifanii și ocultări periodice, Leana dispare din această mito- geografie terestră, ca apoi să reapară la o cârciumă modestă. ""Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții"" scrie Eliade în Istoria credințelor...527. Ca urmare, catabasei miticului poet corespund disparițiile Leanei în căutarea amnezicului Adrian ale cărui mesaje le preia. Numele pe care îl ia nu înseamnă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de "împăcată", încât sunt sigur că majoritatea publicului nici nu o remarcă..."589. Hrisanti crede că între aceste două momente întâlnirea cu Adrian s-a produs, ceea ce explică schimbarea Leanei. Epifaniile și ocultările (frecvența expresiei "se dă la fund") Leanei de la Platani sunt observate de Hrisanti: "Aici, la "Platani", am observat asta mai demult, revine întâia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece"590. Lăcrămioara Berechet remarca omonimia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vreo cincisprezece"590. Lăcrămioara Berechet remarca omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare), cârciumelor (Floarea-Soarelui, Trei ochi sub plapumă, La Platani) din geografia mitică bucureșteană și simbolistica pe care acestea o desemnează, omonimie care devine "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"; aceste nume proprii "epifanizează misterul prin sugestia directă a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează ideea de spațiu închis, sensurile cântecului fiind accesibile inițiaților) la Dionis, care dă titlul nuvelei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ghicirii fetei) este reluată în Pe strada Mântuleasa, unde bătrânul îl "confundă" pe Borza pentru a-l găsi pe cel care și-a uitat numele; uitarea numelui echivalează cu uitarea mesajului (În curte la Dionis). Desemnarea contingentă cu rol în ocultarea sacrului este întâlnită în Domnișoara Christina, prin utilizarea în lanțuri referențiale în care designatorii redați prin substantive cu determinanți nehotărâți sau prin pronume nehotărâte abundă, în La țigănci, prin designatori definiți: țigăncile, baba, vizitiul. Alteori se produc treceri din planul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
simbolului, după cum arăta Sergiu Al-George174. "Obiectul cunoașterii luciferice spune Blaga e totdeauna un "mister", un "mister" care de o parte se arată prin semnele sale și de altă parte se ascunde după semnele sale"175. Dialectica paradoxală a revelării și ocultării, specifică formelor simbolice, devine proprie obiectului cunoașterii. În lumina cunoașterii luciferice, obiectul cunoașterii devine semn al unui mister, întreținând cu acesta un raport paradoxal: pe de o parte îl revelează, pe de altă parte îl ascunde. Într-un alt loc
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca ea să fie tratată negativ sau să fie considerată o formă de imaturitate a rațiunii, "gânditorii romantici au perceput această antinomie a simbolului într-un mod mult mai nuanțat, sub forma ei poetică, misterioasă ca o dialectică paradoxală, între ocultare și revelare"223. Metaforicul poate fi recuperat la Blaga și din această perspectivă a antinomiei simbolului, însă perspectiva corectă este dinspre filosofia indiană, crede Sergiu Al-George. El susține că metaforicul a fost, inițial, descoperit de Blaga sub numele de "simbol
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a doua trilogie, în ultimul volum al acesteia 225. În această reluare a problemei metaforicului, observă Sergiu Al-George226, Blaga privează metafora tocmai de aspectul esențial al dialecticii sale paradoxale: ea apare doar în funcția sa revelatoare în raport cu misterul, funcția de ocultare fiind preluată de matricea stilistică. Cu toate acestea, continuă indianistul român 227, viziunea teoretică rămâne profundă. Metaforicul este în continuare asociat cu simbolicul, simbolul fiind o simplă modalitate a metaforei. În al doilea rând, importanța metaforei este redimensionată: aceasta nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
era explicabilă în condițiile în care cultura occidentală era organizată după principii logice care aveau menirea să evite antinomiile. Înainte ca această descoperire să fie reprimată, romanticii vor interpreta antinomia simbolului ca o formă de dialectică paradoxală între revelare și ocultare 391. Această dialectică paradoxală se articula cu concepția indiană a metaforicului, cel mai sigur într-un mod conștient, dacă ținem seama de faptul că romanticii au fost atrași de cultura vechii Indii. Practic, romanticii se racordau, desigur parțial, la o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ai dialecticii indiene: Când ceva "sacru" se manifestă (hierofanie), în același timp, ceva se "ocultează", devine criptic. Aici e adevărata dialectică a sacrului: prin simplul fapt de a se arăta sacrul se ascunde". Adică, hierofania funcționează concomitent ca revelare și ocultare, este fanică și criptică în același timp, exact la fel ca și în cazul Măyă. Acest lucru amintește de teoria lui Lucian Blaga cu privire la misterul cosmic, care, cu cât este dezvăluit mai mult, cu atât se ascunde mai tare, solicitând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
luminile înnoptează-n depărtare,/ Întunecimea aripează alb, valuri amare". Se creionează un peisaj răsfrânt în propria arătare de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a lumii date percepției imediate care nu numai o scoate din vedere, dar o destituie din spunerea însăși în care ea s-ar putea refugia. Lume străină, neexperiată și nevăzută, care nu mai e lumea noastră cea de-aproape, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]